TEHNICA SOLIDEX-MACHIAJ SI INDIVIDUALIZARE
SOLIDEX este o rasina compozita fotopolimerizabila cu umplutura ceramica, care are proprietati fizice si estetice foarte apropiate de masa ceramica VINTAGE, produsa de firma SHOFU, care produce si rasina SOLIDEX.
Solidex este un compozit care este constituit din:
53% umplutura anorganica (ceramica);
25% umplutura anorganica (faza organica polimerizata si macinata);
21% matrice organica;
1% initiatori.
Componenta de baza a umpluturii ceramice este dioxidul de siliciu, la fel ca si in cazul materialului de placare Artglass. Umplutura organica ii asigura compozitului o omogenitate crescuta, permitand finisarea si lustruirea foarte buna a placajului.
Duritatea Vikers a compozitului Solidex este 422 Mpa (N/mm2), comparativ cu Dentacolor 333 Mpa si Visio-Gem 108 Mpa. Rezistenta la abrazie este foarte crescuta, din suprafata compozitului indepartandu-se 0,87 mm cu un instrument rotativ abraziv de 185 g din carbonat de calciu, la o turatie de 30.000 ture / min, in cazul altor compozite stratul indepartat in acelasi conditii fiind mult mai mare.
Tehnica de placare cu Solidex nu difera foarte mult de placarea cu produse similare. Scheletul metalic prelucrat va fi sablat cu particule de oxid de alumniu (250 µm), dupa care se va realiza silanizarea acestuia prin procedeele Rocatec sau Silicoater M.D. pentru a obtine rezultate optime, se recomanda utilizarea silanului Solibond. In continuarea se aplica opaquer-ul fotopolimerizabil, urmand modelarea libera a polimerului, conform indicatiilor producatorului. Dupa prelucrarea si lustruirea placajului, efectul estetic este deosebit, indicele de refractie a compozitului Solidex fiind de 1,51 comparativ cu a smaltului, de 1,65.
Etape in realizarea tehnicii Solidex
Sablarea
Sabarea suprafetei metalice se face cu corindon (α-Al2O3) cu dimensiunea de 250µm, 10-15 s pentru aliaje nobile si 30 s pentru aliaje nenobile, la o presiune a coloanei de aer de 4 barri. Dupa curatirea suprafetei sablate, scheletul metalic se scufunda dintr-o baie care contine esterul etil al acidului acetic. Efectul obtinut se amplifica prin utilizarea concomitenta a ultrasunetelor.
Pe suprafata astfel curatita se pensuleaza un strat de oxizi metalici care se afla sub forma de solutie.
A doua etapa consta in arderea la 360 °C a stratului de adeziv in cuptorul Silicoater-M.D. din punct de vedere chimic adezivul contine dicromat de amoniu, tetraetoxisilan hidrolizat, silice, apa si un solvent organic (izopropanol, acetona). In cursul acestei etape se defasoara numeroase fenomene fizice si reactii chimice care duc la formarea pe suprafata metalului a unui strat de interdifuziune.
A treia etapa consta in arderea stratului Si-Ox-C in aparatul Silicoater. Datorita ionilor de oxigen din structura lor silicatii prezinta in ansamblu o sarcina negativa a carei marime depinde de valentele atomului de siliciu inlocuite cu atomii de oxigen. Ionii metalici de la suprafata aliajului au o sarcina electrica pozitiva. Ei intra in combinatie cu silicatii si formeaza o retea ionica, asigurand astfel legaturii aliaj-silicat o etanseitate si rezistenta comparabile cu legatura aliaj-ceramica.
Silanizarea
Peste stratul SiOx-C, care contine in grosimea lui o serie de radicali organici rezultati prin arderea incompleta (piroliza) a silanului sau, dimpotriva, din procesul de sinteza a lanturilor alifatice, se aplica un strat de silan activat (Solibond). Acest silan are rol de a lega stratul de SiOx-C de opaquer. Stratulul de SiOx-C impreuna cu stratul de silan au o grosime de aproximativ 0,5 µm.
Aplicarea opaquerului fotopolimerizabil
Grosimea stratului de opaquer variaza intre 20 si 200 µm. Opaquerii sunt formati dintr-o componenta organica si o umplutura anorganica cu adaosuri de diferiti pigmenti. Mecanismul de initiere a polimeriarii opaquerilor poate fi chimic (auto sau termo) sau fotopolimerizare.
Componenta organica a opaquerilor trebuie sa aiba aceeasi radicali organici cu faza organica a componentei fizionomice. Aplicarea stratului de opaquer se face cu o pensula cu perii scurti.
Pentru profunzimei nuantei si transluciditate in zona incizala si interproximala se utilizeaza opaquerul incizal.
Pentru dimiuarea luminozitatii se foloseste opaquerul VRO.
Pentru a creste intensitatea culorii alese se foloseste opaquerul VPO, iar pentru individualizare se utilizeaza Kitul Stains, material care se aplica strat cu strat prin pensulare. In continuarea se trece la placarea scheletului metalic cu rasina Solidex.
MACHIAJ SI INDIVIDUALIZARE
Machiajul si individualizarea piesei protetice se realizeaza cu kituri pentru colorare intrinseca si extrinseca, cat si cu kituri pentru pete de culoare.
Exista rasina Solidex de diferite culori care se aplica diferit: la nivel cervical , incizal, coronar. Petele de culoare sunt cele care individualizeaza si realizeaza machiajul viitoarei lucrari protetice.In alegerea culorii trebuie tinut cont de anumite principii ale asortatii culorilor.
PRINCIPIILE ASORTARII CULORILOR
Restaurarile reusite ale aspectului fizionomic pot fi obtinute prin intelegerea profunda a formei, texturii si anatomiei dintelui natural.
Forma si textura suprafetei
forma si textura suprafetei dentare sunt mult mai importante decat nuantele, in realizarea unei restaurari fizionomice. Cand se realizeaza preparatia si cand se fabrica o coroana ceramica, este esentiala obtinerea unui profil emergent corect in zona cervicala, pentru a evita compromiterea parodontiului. Prepararea atenta a dintelui este esentiala pentru a oferi suficient spatiu ceramicii fara a compromite aspectul fizionomic. Pragul gingival trebuie sa aiba minim 1 mm latime, in zona vestibulara medie trebuie indepartati 1,5 mm de structura dentara si cel putin 2mm din marginea incizala.
Modul in care este reflectata lumina de suprafata vestibulara a coroanei va contribui de asemenea la aspectul vital al dintelui, astfel incat fisurile, santurile si striurile trebuie incluse in suprafata vestibulara pentru a controla reflectia. O suprafata neteda, lucioasa va parea mai luminoasa decat o suprafata mata, intrucat reflecta mai mult lumina spre privitor. De aceea, o examinare amanuntita a formei dintelui va permite o asortare coloristica si a texturii.
SELECTAREA NUANTEI
Nuantele existente in comert nu sunt apropiate de cele ale dintilor naturali, ci sunt mult mai utile pentru realizarea protezelor totale. Cand se alege o nuanta, aceasta nu trebuie neaparat sa se potriveasca perfect cu culoarea dintelui natural, fiind deseori necesare modificarile nuantelor pentru o asortare coloristica completa. De aceea trebuie intelese anumite elemente ale teoriei culorilor pentru a obtine nuante apropiate de cele dorite, mai ales in cazul restaurarilor unidentare. Restaurarile multiple nu sunt atat de pretentioase.
Pentru a percepe culoarea sau nuanta unui obiect trebuie ca lumina sa cada si sa fie reflectata de acesta. Lumina reflectata este perceputa de ochi si sistemul nervos. Unele aspecte ale perceperii culorilor sunt subiective. In stomatologie este necesara obiectivarea perceperii culorilor, pentru a se crea o comunicare eficienta intre stomatolog si tehnician.
Dimensiunile culorilor
Culorile au trei dimensiuni - nuanta, saturatie si stralucire.
Nuanta
Lumina vizibila este cuprinsa intre l = 380 nm si 760 nm, deci este situata deasupra regiunii razelor ultraviolete si sub cele infrarosii. Nuanta este un stimul al energiei radiante cu o anumita lungime de unda si confera "numele de familie" al culorii. Nuantele sunt: violet, indigo, albastru, verde, galben, portocaliu si rosu; in spectrul vizibil nu exista o demarcatie clara a acestor nuante discrete. Ele fuzioneaza una cu alta, astfel incat nuante precum rosu sau albastru definesc o categorie si nu o entitate.
Stralucirea
Stralucirea se refera la luminozitatea unei culori. Stralucirea unei culori se defineste prin compararea ei cu un gri de luminozitate similara. De aceea culorile cu stralucire scazuta seamana mai mult cu negrul, iar cele cu stralucire crescuta, cu albul. Obiectele colorate pot fi reduse la straluciri unidimensionale, ca in fotografiile alb-negru, de exemplu.
Stralucirea este foarte importanta in selectia nuantei dintelui si trebuie sa fie corecta. Diferentele mici de nuante si saturatie nu sunt importante daca stralucirea este cat mai corecta.
Saturatia
Saturatia sau puritatea culorii este prezenta numai cand exista nuante, spre deosebire de stralucire, ce apare independent de nuanta. Culorile intense denota o puritate mare; de exemplu, caninii au o puritate a culorii mai mare decat incisivii aceluiasi pacient. Sangele are o anumita saturatie, dar daca este centrifugat va avea o saturatie mai mare datorita compactarii celulelor rosii sangvine.
Contrastul simultan
Fenomenul de contrast simultan inseamna o intensificare a diferentei percepute intre doua culori adiacente contrastante. Cand se plaseaza un obiect alaturi de un fond albastru, ambele vor aparea mai luminoase si saturate. Culorile pot aparea mai luminoase pe un fond negru si mai intunecate pe un fond alb. Nuantele pot aparea mai colorate pe un fond neutru sau mai pale pe un fond colorat. Toate aceste situatii pot fi intalnite si afecteaza selectarea nuantelor.
SURSA DE LUMINA SI SELECTAREA NUNTELOR
Culoarea este caracteristica luminii reflectate de un obiect ce patrunde in ochi. O modificare a sursei de lumina poate modifica aspectul obiectului. Daca lumina de o anumita lungime de unda este absenta deficienta in sursa de lumina, nu poate fi reflectata spre observator, desi obiectul poate fi capabil sa reflecte lumina respectiva. De aceea, este esential sa se ilumineze obiectele cu o lumina cu spectru complet pentru a se obtine culoarea corecta a acestora.
Intrucat nu exista sursa luminoasa perfecta, pentru alegerea nuantei trebuie facut un compromis. O sursa de lumina pote fi evaluata prin temperatura aparenta a culorii, curba spectrala si indicele de redare a culorilor si, indiferent de sursa aleasa, trebuie cunoscute limitele acesteia.
Temperatura culorii
O sursa de lumina potrivita pentru selectia nuantelor trebuie sa aiba o temperatura aparenta a culorii de aproximativ 5500° Kelvin si o dominanta a nuantelor scazuta sau absenta. Specificarea luminilor operative si a tubilor fluorescenti ce au corectie de culoare sunt mentionate de producatori.
Nivelul de eliminare
Contrastul luminozitatii poate influenta de asemenea alegerea nuantelor, intrucat ochiul oboseste mai usor cand lumina ambientala este inegala. Aceasta presupune ca in cabinetul stomatologic sa existe o iluminre uniforma, fara contraste mari intre iluminarea intraorala si cea inconjuratoare. Ideal, peretii cabinetelor stomatologice ar trebui sa fie de un gri neutru sau albastru pastel.
METAMERIA
Doua obiecte cu curbe de distributie spectrala identice se vor potrivi intotdeauna indiferent de natura eliminarii.
Cand se incearca crearea unor materiale diferite cu aceeasi culoare, totusi, este foarte greu de obtinut o distributie spectrala identica. De obicei rezultatul este ca cele doua obiecte par sa aiba aceeasi culoare in anumite conditii de iluminare, dar nu in altele. Astfel de obiecte se numesc metamere.
Structura dentara, ceramica si alte materiale de restaurare a culorii dintilor au curbe de distributie spectrala diferite. De aceea trebuie testate nuantele in diferite surse de lumina:
lumina zilei;
lumina fluorescenta;
lampa incandescenta.
Nuanta materialului de restaurare trebuie testata sub fiecare din sursele de lumina de mai sus si trebuie aleasa culoarea care se potriveste cel mai bine cu structura dentara in aceste conditii variate.
Alegerea nuantei
Fiecare incercare de asortare a nuntelor trebuie facuta prin colorare intrinseca si nu extrinseca. Nuantele trebuie neaparat sa aiba profunzime, iar patarea suprafetei trebuie folosita numai pentru a reda pete similare pe dintele vecin. Patarea suprafetei nu trebuie folosita niciodata pentru a corecta diferentele de culoare, desi aceasta ar fi metoda ideala, insa, ca orice ideal nu pote fi atins intotdeauna.
VARIABILELE CE TREBUIE LUATE IN CONSIDERARE
Varibilele culorii dintelui sunt stralucirea (luminoasa sau intunecata), nuanta (mai galben sau mai rosu) si saturatia (mai puternica sau mai slaba), iar sistemele ceramice diferite disponibile trebuie folosite cu ghidul de nuante, intrucat materialele ceramice diferite au proprietati optice diferite.Totusi cheile de culori dentare obisnuite nu sunt aranjate sistematic si nu reprezinta culorile intalnite la dintii naturali. Aceasta presupune ca in alegerea nuantelor sa se cunoasca aceste limite, comunicarea cu tehnicianul fiind foarte importanta.
Verificarea stralucirii
Stralucirea este cea mai importanta proprietate intrucat daca stralucirea, transluciditatea si efectul albastru-gri sunt bine potrivit, sansele de realizare a unei restaurari insesizabile pe dintii frontali cresc considerabil.
Cheia de culori
Intr-un mediu controlat, cum a fost descris mai sus, alegerea culorii trebuie sa fie un proces simplu. Se tin la indemana trei seturi de chei coloristice pentru sistemul ceramic folosit. Prime cheie trebuie lasata asa cum a fost primita.In a doua cheie se indeparteaza marginea incizala a fiecarui dinte. In a treia cheie se indeparteaza glazura de pe suprafata vestibulara. Aceasta a treia cheie de culori poate fi folosita cand sunt necesare modificari pentru potrivirea culorii cu cea a dintilor naturali.
Etapa 1. Se curata dintii cu piatra ponce si apa.
Etapa 2. Se roaga pacienta sa-si stearga rujul sau fardurile intense.
Etapa 3. Se tine o cheie de nuante in dreptul dintelui si se compara stralucirea. Se ingusteaza fantele palpebrale pentru a stimula bastonasele si a reduce intensitatea luminii ambientale. Se alege nuanta cu stralucirea cea mai apropiata de cea a dintelui. Se noteaza daca stralucirea are o valoare ridicata sau nu.
Etapa 4. Se intensifica lumina de fond si se evalueaza nuanta.Dintii trebuie priviti din fata, cu cheia de culori mentinuta in acelasi plan in timpul alegerii culorii; se folosesc surse multiple de lumina pentru a alege cel mai bun compromis. Nu trebuie priviti dintii mai mult de 5 secunde inainte de relaxarea ochilor privind un obiect albastru. Dintele trebuie sa fie umed si uscat pentru a fi comparat cu cheia de culori.Se decide daca nuanta aleasa este aceeasi,mai galbena sau mai rosie decat dintele natural.Comparatia cu caninul poate fi utila in luarea deciziei,pentru ca acesti dinti au de obicei nuatte mai dense decat ceilalti.
Etapa 5. Se evalueaza saturatia relativa fata de dintii adiacenti.
Etapa 6. Se observa din nou efectul, cu buzele relaxate si reflectate cu rujul pe buze. Daca nu se potriveste nici o nuanta, se alege intotdeauna o nuanta cu o stralucire superioara si o puritate(saturatie) inferioara, si se modifica a treia cheie de culori folosind "pete" de oxizi metalici. Este mult mai simplu sa se reduca stralucirea folosind principiile substantei, decat sa se mareasca. Daca este posibil, se reevalueaza nuantele in 2-3 sedinte ulterioare si se compara rezultatele.
Decizia de a alege o nuanta cu o stralucire superiora si o puritate inferioara, trebuie luata numai daca este posibila modificarea restaurarii.Daca nu sunt posibile modificari, se accepta o restaurare cu o stralucire usor mai scazuta.
PRESCRIEREA NUANTEI
Scopul prescriei nuantei este acela de a oferi tehnicianului cat mai multe detalii referitoare la transluciditetea intrinseca si culoarea dintelui.
De obicei sunt necesare doua diagrame ale restaurarii, prima cuprinzand aspectul exterior al dintelui dinspre vestibular sau oral, cea de-a doua reprezentand o sectiune transversala a coroanei.
Nuantele din cheile de culori disponibile pot fi aranjate in ordinea descrescatoare a stralucirii relative(sau a luminozitatii) astfel:B1, A1, B2, D2, A2, C1, C2, D4, A3, D3, B3, A3.5, B4, C3, A4, C4.
In functie de acestea se poate determina stralucirea prin comparatie cu cea a dintilor vecini.
Daca nuantele variaza mai mult spre rosu se prescrie gama A.
Daca nuantele variaza mai mult spre galben se prescrie gama B.
De notat utilitatea portelanurilor de efect si de specificat toate detaliile pe "harta dentara", care trebuie sa constituie ghidul tehnicianului pentru a realiza o coroana perfecta.
FOLOSIREA PETELOR SI A CERAMICII COLORATE
Deseori nuantele existente de ceramica trebuie modificate, iar producatorii ofera in acest scop pulberi de ceramica colorata. Problema este ca paleta de pigmenti pentru ceramica este limitata, mai ales cea de rosu si gama de rosu-galben necesara pentru dinti. In consecinta, a fost realizata o gama de culori modificata pentru uz stomatologic, in care s-a indepartat azuriul si s-a introdus portocaliul (galben-rosu), rosul folosit fiind de fapt roz.
Coloratia intrinseca
Coloratia intrinseca este preferata, dar este imposibil de corectat o nepotrivire coloristica fara a inlocui restaurarea. Desi e mai putin eficienta, coloratia extrinseca, este reversibila. Asortarea culorii finale trebuie realizata din vreme, intrucat arderea repetata a ceramicii nu e indicata. Pigmentii existenti tind sa se dizolve in matricea sticloasa si sa se descompuna, iar coroanele metaloceramice se vor devitrifica si opacifia prin supraardere.
Coloratia extrinseca
Modificarile extrinseci se pot realiza dupa ce s-au realizat forma si textura finale, iar glazura a fost indepartata. Se curata bine suprafata si se reintroduce coroana in cavitatea bucala. Pot fi aplicate acum petele de suprafata cu o periuta, iar modificarile sunt notate cu atentie. Se indeparteaza coroana si se sterg petele. Modificarile sunt repetate ulterior in laborator, iar coroana este arsa la presiune atmosferica (fara vacuum).
O coroana nu poate fi arsa de mai mult de trei ori.
Modificarile dentitiei naturale ce apar cu avansarea in varsta
Forma si culoarea dentara se modifica permanent datorita atritiei, abraziunii, eroziunii si transformarilor biologice ale dentinei si smaltului. Dintii se uzeaza pe ocluzal, incizal si aproximal prin miscari functionale normale si se pot abraza de asemenea prin periere sau eroziune datorita acidului gastric sau alimentelor acide. Modificarile coloristice ale dintilor naturali ce apar odata cu varsta se datoreaza cresterii transluciditatii smaltului, cresterii mineralizarii dentinei si patarii dintilor. Orice restaurare dentara trebuie recunoscuta ca fiind un remediu static pentru o situatie dinamica.
La persoanele tinere, lumina incidenta ce traverseaza dintele este difuzata de cristalele de hidroxiapatita si de defectele intercristaline ale diferitilor indici de refractie. Dintele apare relativ alb si opac. Odata cu imbatranirea, cristalele de hidroxiapatita ale smaltului devin mai dense, iar defectele intercristaline sunt umplute treptat. Smaltul tinde sa devina mai translucid. In acelasi timp creste si densitatea mineralizarii dentinei, iar dintele pare mai galben.Nuanta va aparea initial la colet, datorita grosimii relativ reduse a smaltului.
Atritia incizala va modifica adeseori dentina intr-un tesut mai dur si mai translucid. Dentina incizala poate aparea opaca si patata in contrast cu smaltul mai translucid. Patarea si modificarea culorii pot aparea in smalt, mai ales in zonele cervicale si proximale si in fosete si fisuri. Petele galben-maron in smaltul superficial pot proveni de la alimentele lipicioase, nicotina, bacterii si diferiti ioni metalici, iar unii pigmenti pot patrunde in fisurile smaltului, evidentiindu-le ca linii portocalii sau maron.
In mod evident aspectul fizionomic al unei restaurari coronare a unui singur frontal la o persoana tanara este limitat. Apar modificari ale nuantei variabile la diferiti indivizi si un clinician prudent avertizeaza intotdeauna pacientul in legatura cu aceste aspecte inainte de a realiza restaurarea coronara a unui frontal.
BIBLIOGRAFIE:
BRATU D., LERETTER M., ROMINU M.: COROANA MIXTA, ED. HELICON, TIMISOARA, 1998;
BURLUI V., FORNA N., IFTENI G.: CLINICA SI TERAPIA EDENTATIEI PARTIALE INTERCALATE REDUSE, ED. APOLLONIA, IASI,
G.J.MOUNT, W.R.HUME :CONSERVAREA SI RESTAURAREA STRUCTURII DENTARE
ED.ALL EDUCATIONAL,1999.
PINERO J.: ESTHETIC RECONSTRUCTION USING A FRC MATERIAL, CONTEMPORARY ESTHETICS AND RESTORATIVE PRACTICE, 4, 14-30, JULY AUGUST 2000;
