SIGILAREA SANTURILOR SI A FOSETELOR

 

I. Generalitati

Aparitia cariilor dentare in santuri si gropite la dintii posteriori a fost semnalata de mult timp. In 1803, Fox descrie neregularitatile suprafetelor masticatorii ale molarilor si le pune in relatie cu existenta cariilor dentare. El crede ca santul ocluzal reprezinta defecte de formare a smaltului din perioada de dezvoltare a dintelui.

In 1935, Robertson semnaleaza faptul ca aparitia cariilor este corelata cu locurile de retentie alimentara. Porinind de la aceasta observatie clinica, susceptibilitatea la carie a fost legata direct de forma si profunzimea santurilor ocluzale.

In 1935, Day si Sedwich semnaleaza un procent de 45% de carii ocluzale la copii de 13 ani la molarii permanenti.

In 1970, Centrul National de Statistica Sanatatii din Statele Unite efectueaza o ancheta epidemiologica supra cariei pe esantioane concludente din intreaga populatie. Se constata din totalul cariilor existente, 49% sunt carii ocluzale la copii si adolescenti intre varsta de 5-17ani.

Cariile ocluzale, reprezinta procese patologice care isi au debutul foarte timpuriu, 67% din totalul leziunilor carioase constatate la dentitia temporara fiind leziuni ocluzale cu punctul de plecare in santuri si gropite, iar 65% dintre primii molari definitivi au carii la 12 ani si acestea sunt ocluzale. In momentul de fata se considera ca 90% din totalul cariilor primilor molari permanenti sunt localizate in santuri si gropite ocluzale.

Statistici efectuate in Finlanada, au scos in evidenta urmatoarele fapte:

• Procesele carioase de fisura sunt frecvente pana la 15 ani;

• 70% dintre cariile fisurale sunt obturate la 20 de ani;

• cariile noi de fisura sunt mai rare, dar predomina cele secundare si cariile noi aparute pe suprafetele aproximale (81%);

• aproximativ 25% din suprafetele aproximale sunt afectate si numai 5% din suprafetele vestibulare si orale.

Mecanisme de producere a cariilor fisurale

 

De multe ori intrarea in aceste fisuri este mai mica decat diametrul firelor din periutele de dinti, situatii in care fisurile profunde creaza mari sanse agentilor cariogeni locali de a produce carii. La orginea acestor carii se afla desigur tot placa bacteriana.

Microscopia electronica arata multe urme de celule vii si celule moarte mai ales coci gram-pozitivi cu o mica rata a diviziunii. Numai in straturile superficiale, care inchid gura fisurii, placa se aseamana cu cea a suprafetelor netede, iar organismele nu sufera o schimbare esentiala gradata, paralela cu varsta placii.

Studii ample despre carie arata ca diferentele organismului prezinta o oarecare selectivitate in alegerea suprafetei dintelui pe care o ataca.

O mare varietate de microbi pot initia cariile de la nivelul fosetelor si fisurilor ocluzale. Studii efectuate pe sobolani gnatobiotici monoinfectati au pus in evidenta colonizarea si producerea cariilor fisurale cu microorganisme ca:

• S. Mutans, S. Salivarius;

• L. Acidophilus, L. Casei;

• Actinomices viscosus, A. Israeli, etc.

Variatia mare a microflorei din astfel de locuri arata ca fiecare fisura este un sistem ecologic separat.

Studiile recente arata ca nu cantitatea de placa acumulata in santuri si gropite este aceea care duce la aparitia cariei, compozitia microflorei placii fiind cea care determina patogenitatea.

Echilibrul ecologic stabilit intr-o fisura sau pe alta suprafata dentara depinde de mai multi factori:

• Adezivitatea bacteriilor in placa si la suprafata, deoarece odata fixate pot favoriza sau impiedica acumularea altora in acelasi loc;

• Posibilitatea de furnizare locala de hrana.

Lucrarile lui Mortimer (1964, 1968) au sugerat ca leziunile carioase sunt cel mai adesea initiate in fisuri, iar directia atacului se face de-a lungul prismelor intr-un unghi de aproximativ 30º fata de axul fisurii. Tot el clasifica fisurile din santuri in superficiale si adanci (profunde).

De asemenea, autorul afirma ca atacul carios poate fi initiat de ambii versanti ai fisurii, intodeauna cu un sens bine determinat:

• Dinspre ocluzal la o fisura ingusta si;

• De la baza fisurii in cele superficiale.

Diagnosticul cariilor fisurale

 

Examenul cu sonda si oglinda permite aprecierea morfologica si coloratiilor fisurale si gropitelor.

Evaluarea unei fisuri cu ajutorul unei sonde duce adesea la o subestimare a profunzimii.

Sondarea poate vatama integritatea smaltului de suprafata, partial demineralizata si subtire, aflat deasupra corpului leziunii care evolueaza in smalt compromitand astfel capacitatea de remineralizare si ducand la accelerarea evolutiei procesului carios prin structura smaltului.

 

Sigilare suprafetelor dentare

Este considerata logic ca fiind metoda cea mai sigura de profilaxie primara, sigilarea presupunand examen clinic si manopere terapeutice specifice.

Este metoda de imunizare a suprafetelor dentare cu reliefuri accentuate (la scurt timp de la eruptie), la pacientul cu risc cariogen crescut, dar cu igiena orala precara.

Sigilantii pot contine sau nu particule minerale in rasina. Actualmente se prefera sigilanti fotoactivi, datorita rezistentei crescute la fractura si uzura. Sigilantii transparenti au avantajul ca permit detectarea percolarii sau cariilor recurente, din stadii timpurii, in timp ce integritatea sigilantilor opaci este mai usor de verificat. Sigilantii moderni contin in jur de 30% din masa, particule minerale dispersate, care au rol in ameliorarea proprietatilor mecanice.

Obiective – inchiderea reliefurilor retentive ocluzale si orale la dintii recent erupti pentru a se impiedica transformarea zonelor de stagnare a P.B. in nise ecologice de carie.

Materiale

• periute, paste sau pulberi abrazive fara glicerina sau fluor;

• sigilant:

• Helioseal (alb opac, anta/fotopolimerizare);

• Conciel (alb opac, anta/fotopolimerizare);

• Deloton (alb opac, anta/fotopolimerizare);

• Aplicatoare.

Indicatii: pacientul cu risc crescut de imbolnaviri prin carie:

• Santurile ocluzale ale molarilor si premolarilor;

• Santuri si gropite ce prezinta coloratii intrinseci ale smaltului de la care nu s-au pus in evidenta carii dentinare subjacente prin examen clinic si radiologic;

• Sant si gropite cu smalt colorat si decalcifiat dar fara carii dentinare la acelasi dinte, evidentiate clinic si radiologic;

• Gropitle si santurile vestibulare si orale ale molarilor;
  fosetele angulare ale incisivilor.

Containdicatii: - prezinta concomitenta a cariilor proximale:

• Santuri putin exprimate, care sunt apreciate ca zone cu risc scazut;

• Pacienti cu tulburari ocluzale;

• Pacienti cu indici crescuti de frecventa a cariei;

• Pacienti cu igiena orala si alimentara defectuoasa;

• Pacienti necooperanti.

Etape de lucru

 

1. Aplicarea digari;

2. Curatirea suprafetei dintelui – se face cu abrazive fara ulei sau glicerina sau substanta fluorurate vehiculate cu periute rotative – spalarea suprafetelor si uscarea cu spray de apa si aer.

3. Mordansarea smaltului

• se utilizeaza acid fosforic in concentratie de 37% sub forma de solutie sau gel de consitenta cat mai fluida, aplicat prin pensulare, injectare sau cu ajutorul unui burete sau a unei bulete de vata bine condensate;

• acidul fosforic este lasat sa actioneze 15-30s;

• spalarea cu apa timp de 10-15s si uscarea cu spray de apa si aer. Suprafetele de smalt va avea aspect alb, cretos mat.

4. Aplicarea sigilantului;

• se realizeaza cu ajutorul unor aplicatoare speciale cu varful de unica folosinta;

• sigilantul trebuie sa acopere toate santurile, fosetele, precum si versantii cuspizilor adiacenti;

• sigilantul se mentine 10s, pentru a permite saturarea si pentrarea optima a smaltului mordansat. In cazul unui sigilant cu priza fotoindusa, se fotopolimerizeaza un timp 60s.

5. Indepartarea digai;

6. Adaptarea functionala – refacerea morfologiei functionale a suprafetelor sigilate se face prin verificarea ocluziei cu hartie de articulatie si indepartarea contactelor premature cu pietre diamantate;

7. Reevaluarea pacientului - este o etapa necesara, integritatea sigilantului verificandu-se la fiecare 6 luni.

Mentinerea in timp a rezultatului depinde de:

• acuratetea tehnicii, calitatea produselor utilizate;

• modul de polimerizare; tipul rapoartelor de ocluzie;

• igiena orala.

Evaluarea in timp a rezultatelor: arata mentinerea timp de 3-4 ani a sigilantului.

Incidenta cariei dentare in urma introducerii sigilarii, se reduce cu 65-80%.

 

 

Scriitori romani