FISURI STILLMAN SI BURELETUL McCALL
Sunt modificari de contur ale gingiilor ce se datoreaza:
tumefierii si edematierii gingiei care se ingroasa si se detaseaza de pe dinte, marginea gingivala detasandu-se si acoperind partial sau total dintele;
scaderii volumului gingiei, cand apar retractii (recesiuni) sau fisuri gingivale.
Trebuie facuta o diferentiere intre recesiunea neinflamatorie, care reprezinta o conditie clinica ce apare in absenta inflamatiei si recesiunea din cursul bolii parodontale situatie in care pierderea de atasament este o consecinta a naturii inflamatorii a acesteia.
Recesiunea neinflamatorie localizata la un dinte sau la un numar limitat de dinti este o consecinta a unor conditii locale precum:
factori anatomici: dehiscenta, fenestratia, grosimea redusa a corticalei vestibulare, dizarmonii dento - alveolare, insertii inalte ale frenurilor, lipsa gingiei atasate;
periajul inadecvat;
iatrogenii ortodontice, protetice, parodontale;
obiceiuri vicioase - parofunctii.
Recesiunea evolueaza in absenta inflamatiei si sub forma de:
retractie gingivala;
fisuri Stillman;
festonul McCall.
Fisurile Stillman (retractii gingivale asimetrice) pleaca de obicei de la un feston gingival ingrosat, cand gingia isi modifica conturul sub forma unei retractii apicale de cativa mm:
au forma de fante inguste sau forma de V ascutit;
pot exista una sau doua fisuri in relatie cu un singur dinte;
au dimensiuni variabile pana la 5-6 mm adancime;
marginile fisurii sunt rulate spre interiorul fantei de la nivelul gingiei, restul marginii gingivale fiind rotunjit;
pot sa dispara spontan sau pot sa persiste ca leziuni de suprafata a pungilor parodontale;
se clasifica in:
fisuri simple: clivajul apare intr-o singura directie;
fisuri compuse: clivajul apare in mai multe directii.
Festonul (bureletul) McCall - este, de asemenea, un rapuns neinflamator fibrotic la nivelul gingiei atasate, care se ingroasa si se rotunjeste:
situat cel mai frecvent la nivelul fetei vestibulare a caninilor si premolarilor;
se prezinta ca o ingrosare a gingiei marginale sub forma unui rulou sau burelet favorizand acumularea de resturi alimentare, putand duce la modificari inflamatorii secundare.
In boala parodontala eliminarea factorului microbian trebuie insotita si de corectarea eventualelor tulburari ocluzale pentru ca forta masticatorie excesiva actionand la nivelul arcadelor dento-alveolare are ca rezultat nu numai modificari la nivel odontal (abrazie, depunere de dentina secundara, reactii pulpare de aparare) dar si importante modificari parodontale ca de exemplu parodontiul marginal poate reactiona prin ingrosare cu aparitia bureletului Mc Call.
Fisurile Stillman si bureletul lui McCall pot fi considerate leziuni de tip distrofic ele fiind intalnite in parodontita distrofica care este o inflamatie cronica instalata pe un fond distrofic:
fisurile Stillman au aspectul unor incizuri cunciforme uneori usor curbate ca un apostrof si bureletul McCall cu aspect de rulou ingrosat, fibrozat.
Tratamentul acestor leziuni in cadrul parodontitei distrofice se realizeaza printr-o bioterapie de reactivare cu produse medicamentoase, agenti mecanici, fizici si chimici sau prin proceduri balneoterapeutice manifestate prin:
actiune antiinflamatoare;
activarea proceselor anabolice si reducerea celor catabolice distructive;
stimularea mecanismelor imune;
masajul gingival prin indepartarea celulelor superficiale, stimuland circulatia sanguina si epitelizarea.
Fisurile Stillman si Bureletul Mccall sunt:
semne gingivale ale traumei ocluzale;
leziuni distrofice;
rezultatul unor:
T parofunctii;
T iatrogenii.
BIBLIOGRAFIE
BURLUI VASILE, MORARASCU CATALINA -"Gnatologie", Editura Apollonia, Iasi, 2000;
DUMITRIU HORIA TRAIAN - "Parodontologie", Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 1998;
URSACHE MARIA, BURLUI VASILE, PURDU ANCA - "Semiologie stomatologica".
