UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “GR. T. POPA” – IASI
FACULTATEA DE MEDICINA STOMATOLOGICA
DISCIPLINA DE FIZIOLOGIE
Prof. Dr. C. NEAMTU
FACTORI PROTEICI CE APAR IN SECRETIA SALIVARA
Saliva este un lichid incolor, opalescent, vascozitatea depinzand de provenienta si conditiile de excretie.
La om, cantitatea de saliva secretata in 24 de ore variaza de la 100 la l 500 ml, la cal 40—50 de litri, iar la bovine peste 50 de litri, in perioadele de activitate secretorie, debitul poate creste la om pana la 900 ml/ora. Densitatea salivei variaza intre 1,003—1,008 [punctul crioscopic=(—0,2°)—(—0,4°C)]. Reactia salivei este slab acida, cu un pH=6,0—7,0. Saliva contine 99,4% apa si 0,6% substante solide (reziduu uscat), din care 0,2 g% anorganice si 0,4 g% organice, inclusiv celulele (epitelii, leucocite).
Substantele minerale ale salivei sunt reprezentate mai ales de combinatii ale potasiului (concentratii rnai mari decat in sange), de clor, sodiu, bicarbonat si fosfati. Clorurile din saliva activeaza ptialina.
Substantele organice sunt reprezentate de epitelii, leucocite si mucina (0,2 g/dl), enzime si alte proteine (0,15 g/dl), restul fiind substante organice neazotate.
ENZIMELE SALIVARE
Principala enzima din saliva este reprezentata de alfa-amilaza salivara (ptialina) care scindeaza amidonul, actiune continuata si in stomac inca aproximativ 1/2 de ora. Amilaza descompune amidonul copt sau fiert in dextrine, polimeri cu molecula mai mica.
O alta enzima este lipaza — care se gaseste in saliva nou-nascutilor si care descompune tributirina din lapte.
In saliva se mai gaseste si lizozim, enzima cu rol bactericid ce distruge capsula glicozidica a microbilor.
Recent s-a pus in evidenta si o enzima proteolitica numita kalicreina, implicata in formarea de plasmakinine, vasodilatatoare locale.
In afara acestora se mai gasesc si cantitati mici de maltaza, ribonucleaza, dezoxiribonucleaza, peroxidaza. Lactoferina, glicoproteinele salivare prezinta rol aglutinant, leucotoxina salivara sunt prezente permanent in cantitati constante in saliva, asigurand mijloacele apararii nespecifice
MUCINELE
Dintre proteine, mucina are rol important in formarea bolului alimentar.
Mucinele sunt glicoproteine salivare cu greutate moleculara mare bogate in carbohidrati, cu molecule extinse, asimetrice, care influenteaza vascozitatea salivei. Au fost descrise doua tipuri de molecule: MG 1 si MG 2, cele din urma prezentand pe langa carbohidrati si un lant peptidic.
Mucinele asigura formarea unui strat protector cu rol lubrifiant, permitand mucoaselor orale sa fie mobilizabile cu o frictiune mica pe alte suprafete. Mucinele ajuta la formarea bolului alimentar si la deglutitie.
PEPTIDE
Saliva de repaus este prezenta in permanenta sub forma unui strat subtire cu grosimea de 1-10 microni pe toate suprafetele orale avand in principal un rol protectiv.
Staterina este o peptida bogata in prolina, tirozina si fosfoserina. Ea ajunge in lichidul placii bacteriene si pe suprafata smaltului asigurand o suprasaturare minerala a acestor zone.
Impreuna cu alte proteine, staterina ajuta la formarea peliculei dobandite cu un rol protectiv fizic si chimic al smaltului.
Sialina, factor de crestere al pH-ului, este un tetrapeptid ce contine lizina si arginina, care prin hidroliza produce amoniac.
PROTEINE – ANTICORP
Saliva contine cantitati semnificative de proteine-anticorpi ce pot distruge bacteriile bucale, inclusiv pe cele ce produc cariile dentare. De aceea, in absenta salivei, mucoasa bucala se ulcereaza, se infecteaza, iar dintii devin plini cu carii.
O suprafata dentara acoperita de filmul salivar este protejata din punct de vedere imunologic de o singura clasa de Ig secretata activ in cavitatea bucala: IgA secretorie.
La nivelul coletului, pe langa saliva exista lichidul sau fluidul cunicular care contine IgG, IgA, IgE si complement a caror concentratie creste in cazul unei inflamatii gingivale sau parodontale.
Se pare ca IgA (Ross) secretata de catre celulele plasmatice se combina cu o componenta secretorie sintetizata de epiteliul glandular salivar, realizand astfel IgA secretorie pe care o elimina in lumen. Acelasi autor semnaleaza si prezenta de cantitati mici de IgG si IgM, care ajung in saliva pe la nivelul sulcusului gingival.
IgA secretorie inhiba aderenta bacteriana in mod dirtect prin inactivarea adezinelor bacteriene, reducerea hidrofobicitatii bacteriene sau prin aglutinarea microbiana. Ea blocheaza si glicozil transferaza [Cotutiu C, Dobre Sorana – Elemente de imunologie stomatologica, Ed. Apollonia, 1997].
Plasmocitele secretoare de IgA se gasesc dispersate in toata cavitatea bucala, cu precadere printre acinii salivari si ciorchinii glandulari asociati ductilor excretori ai glandelor salivare. Acestia produc peste 95% din totalul de imunoglobuiine existent in saliva. Cu alte cuvinte, in saliva sunt cca. 95% molecule de IgA secretor, restul fiind molecule de IgA seric (5%). De regula, aceste molecule de anticorpi sunt dimeri IgA care au lantul J si componenta secretorie sintetizate in apropierea glandelor salivare. Plasmocitele aflate la nivelul unei astfel de glande produc cca. 0,04 grame de molecule/zi, iar cele aflate la nivelul glandelor submandibulare, cca. 0,08 g/zi. Existenta acestor cantitati masive de molecule de IgA secretor la nivelul glandelor salivare permite ideea ca aceste glande pot constitui structuri imunologice cu rol important in apararea antibacteriana si antivirala de la nivelul cavitatii bucale. Dintre celulele producatoare de IgA, 36 - 38% sintetizeaza anticorpi din subclasa IgAa iar 62 - 64%, anticorpi din subclasa IgAi dimer.
In ciuda remarcabilei lor rezistente la actiunea distructiva a enzimelor, exista totusi unele specii bacteriene care produc proteaze distructive. Este cazul germenilor Streptopoccus sanguis, S. mitior, Capnocytophaga si altele, implicate in boala periodontala. in cazul in care sunt sintetizate molecule de anticorpi IgA secretorii cu specificitate fata de enzimele acestor germeni, situatie existenta la unii indivizi si absenta la altii, atunci efectul distructiv periodontal al germenilor amintiti anterior este mult limitat sau chiar anulat. Este remarcabila variabilitatea de reactie imuna specifica a indivizilor fata de flora existenta in cavitatea bucala si fata de enzimele proteolitice ale acestei flore.
In afara de anticorpii din clasa IgA, exista si mici cantitati de anticorpi din, clasele IgM, IgD si IgG, concentratia acestora in diferite secretii fiind foarte diferita. IgG serica inhiba aderenta bacteriana, activitatea enzimatica patogenica si induce inflamatia in tesutul gingival.
Concentratia anticorpilor din clasele IgG, IgA si IgM existenta in diferite secretii (mg/ml)
Secretia |
Anticorpi din clasa |
|
|
IgG
(g/dl) |
IgA
(g/dl) |
IgM
(g/dl) |
Plasma |
12,00 |
4,00 |
1,00 |
Colostru |
0,20 |
12,00 |
0,60 |
Saliva |
0,10 |
0,30 |
0,00 |
Secretii nazale |
0,15 |
1,50 |
0,00 |
Secretii duodenale |
0,10 |
0,40 |
0,20 |
Secretii jejunale |
0,40 |
0,30 |
7 |
In cavitatea bucala, contributia glandelor la aportul de imunoglobuline difera nu numai de la o glanda la alta, dar si de la un individ la altul, de la starea de sanatate la cea de boala etc.
HORMONI
Li se atribuie glandelor salivare si o activitate de tip endocrin: ele ar elabora substante specifice Nerve Grouth Factor (NGF), in glandele submaxilare; parotida sau mai putin cunoscuti, Epidermal Grouth Factor (EGF), renina, angiotensina, etc.
AGLUTININELE sistemului ABO
Sunt prezente in saliva, la 80% din populatie, cu importanta in medicina legala.
BIBLIOGRAFIE:
ANDREI OLINESCU – Imunologie, Editura didactica si poedagica, Bucuresti, 1995, p.197-215;
COTUTIU C, DOBRE SORANA – Elemente de imunologie stomatologica, Ed. Apollonia, 1997.
HARRISON – Principii de Medecina Interna, ed. 14, editura teora, 2001, p.645-650;
HAULICA I – Fiziologie Umana, editia a II-a, Editura Medicala, Bucuresti, 1999.
ROSS M.H., ROMRELL L.J. – Histology a text and atlas, 4th edition, Williams&Wilkins, 2002, USA.
WRIGHT S. – Physiologie appliquée à ta médicine. Flammarion (Médecine Sciences), Paris, 2003.
