TIPURI DE RASINI UTILIZATE IN SIGILARI

 

 

Tipuri de rasini utilizate in sigilari

 

Sigilarea reprezinta o metoda de imunizare a suprefetelor dure dentare impotriva cariei. Materialele utilizate in sigilarea santurilor si fosetelor sunt:

1. Glasionomeri conventionali (GIC)

2. Glasionomeri modificati cu rasini (RMGI)

3. Rasini compozite cu sau fara umplere (RC)

4. Compomeri (PMCR^,s)

 

1. Ionomeri de sticla.

2. Ionomeri de sticla reincarcabili.

3. Rasini modificate.

4. Compomeri (ionomeri de sticla hibrizi).

5. Suspensii de rasini-ionomer.

6. Rasini compozite.

1. Glassionomerii

Cimenturile conventionale din (GI) glasionomei sunt alcatuite dintr-o sticla esentiala si un polimer acid hidrosolubil, care fac priza printr-o reactie acido-bazica in prezenta apei. Ele sunt folosite ca agenti de adeziune, garnituri, baze sau materiale restaurative. Sunt originare din Europa si nu au fost niciodata acceptate in U.S. probabil din cauza ca necesita noi tehnici medicale pentru a putea fi folosite la nivel optim. Sunt mai putin rezistenti si mai putini estetici decat cele mai noi rasini compozite cu macroumplutura si microumplutura introduse in acelasi timp.

Vechile materiale conventionale din glassionomeri erau sensibile din punct de vedere tehnic, priza era intarziata, erau considerabil opace dupa realizarea prizei si sensibile atat la uscare cat si la umezeala (hidratare) in timpul prizei. Aceasta ducea la pierderea precoce de material de pe suprafata.

Toate aceste probleme au fost evitate la noile materiale. Materialele moderne realizeaza o priza mult mai rapida, sunt mai estetice si problemele de hidratare si sensitivitate au fost mult reduse. Oricum spre deosebire de compozite, ele nu er trebui folosite in restaurarile aszpra carora se exercita un stres crescut.

Caracteristici ale glassionomerilor conventionali:

• Formeaza o substanta dura pe priza

• Reactie scazuta exotermicade autovindecare

• Se resorb mai putin decat rasinile polimerizate

• Coeficient de dilatare termica similar cu structura dentara.

• Absenta monomerilor liberi

• Stabilitate dimensionala la umiditate crescuta

• Legaturi chimice de umplutura

• Rezistente la microscurgei

• Biocompatibilitate

• Integritate marginala

• Adera chimic la smalt si dentina in prezenta umezelii

• Eliberarea de fluor inhiba infiltrarea microbiana

• Rezistenta crescuta la slefuire

• Estetica obisnuita scazuta.

Indicatii de utilizare:

• Fixarea protezelor unidentare si a puntilor;

• Obturatii de baza (in general);

• Obturatii de baza sub materiale compozite (sandwich);

• Obturarea dintilor temporari;

• Refacerea (reetansarea) inchiderilor marginale a obturatiilor vechi;

• Reconstituirea leziunilor odontale coronare de clasa a II, III, V (eroziuni cervicale, abrazii);

• Sigilarea santurilor si fosetelor;

• Sigilari largite;

• In diferite tehnici de colaj care apeleaza la componente metalice;

• Obturarea canalelor radiculare;

• Obturatii retrograde in chirurgia parodontiului apical;

• Imobilizari adezive;

• Chirurgia O.R.L. (implante de cohlee);

• Chirurgia ortopedica (fixarea jonturilor articulatiilor).

 

C.Glassionomeri modificati cu rasini (RMGI)

RMGI’s se mai numesc rasini glassionomere, dar aceasta denumire este tehnic incorecta deoarece ei au fost la origine glassionomeri si apoi au fost modificati.

Glassionomeri modificati cu rasini sunt materiale in care o rasina polimerizabila este adaugata la matricea glassionomerului. Introdusi in 1991, ei reprezinta o incercare de a rezolva o parte din problemele pe care le provoacau glassionemerii. Aceste materiale au imbunatatit estetica, proprietatile fizice, au imbunatatit priza si au mai putine probleme de uscare si hidratare. Cum materialele glassionomere nu realizeaza adeziunea RMGI au o mai mare putere de adeziune la structura dintelui cand aplicarea este precedata de gravarea acida. Pe langa asta rasina poate forma o legatura chimica cu structura dintelui. Nu este cunoscut daca acest lucru are vreo importanta clinica.

Aceste materiale hibride fac priza in parte printr-o rectie acido-bazica a GIC si o polimerizare a componentei rasinoase a matricei.

Componentele rasinoase pot fi supuse tratamentului cu lumina sau tratamentului chimic. Prizarea se realizeaza prin adaugarea unei rasini-monomer hidrosolubile, cum ar fi HEMA, in lichidului hidrosolubil al acidului poliacrilic. Un initiator chimic si sau fotoinitiator determina reactia prin care se realizeaza priza.

Termenul light-cured sau dual-cured nu inseamna ca intreaga reactie de prizare este fotoinitiala. O portiune a procesului de prizare poate implica de asemenea procesul tipic acido-bazic intre materialul de umplutura si matricea poliacida.

 

C. Compomeri

Compomerii sunt mai corect numiti rasini compozite acide poliacrilice modificate sau PMCR’s. aceste materiale sunt moi, nelipicioase, nu necesita amestecare si sunt usor de folosit. Sunt o incercare dea combina cele mai bune proprietati ale glassionomerilor si a rasinilor compozite. Introduse in 1993, ele reprezinta acum 15% din totalitatea materialelor dentare vandute in intreaga lume. Folosirea lor in U.S. este mai scazuta. Sunt usor de introdus intr-o cavitate, usor de modelat, rapid de tratat, pot fi gravate si lustruite. Ele inlocuiesc rasinile compozite in restaurarile anterioare proximalesi glassionomerii in restaurarile cervicale. In aproape toate celelalte arii, compozitele si glassionomerii sunt preferati.

Compomerii au adeziune buna la structura dintelui. Sunt facuti dintr-o rasina dimetacrilata acida care poate intra intr-o reactie acido-bazica cu o pudra de glassionomer care poate fi amestecata cu un compozit conventional. Functioneaza prin absorbtia apei care mareste in timp restaurarea. Aceasta apa absorbita poate cauza apoi o reactie acido-bazica intre lanturile care reprezinta aproximativ 20% dun cantitatea eliberata de un glassionomer conventional.

Spre deosebire de glassionomeri proprietatile fizice ale compomerilor scad pe masura ce apa se absoarbe. La unele materiale acesta scadere poate fi de 50% fata de un material inferior in ceea ce priveste puterea.

Cu cat compomerul contine mai multe grupari acide carboxil, cu atat matricea devine mai hidrofila si ionica, ceea ce duce la cresterea absorbtiei apei. Spre deosebire de RMGI, cand un compomer absoarbe apa, proprietatile lui fizice scad. In unele cazuri scad chiar cu 30-50%.

 

Compomeri. Avantaje.

• Biocompatibilitate;

• Efect cariostatic, reduce aparitia cariilor sacundare;

• Aplicare economica si rapida;

• Etape de aplicare reduse prin indepartarea gravajului (optional);

• Prezinta proprietati hidrofilice;

• Nu necesita izolare perfecta prin aplicarea de diga;

• Nu adera de instrumente. Se manipuleaza si se modeleaza usor;

• Adeziune performanta la S si D- asigura integritatea marginala a obturatiei; (mecanism de adeziune mecanica si chimica)

• Prin prelucrare- suprafata neteda- reduce retentia de PB;

• Rezistenta la abrazie buna (prezinta particule mici);

• Contractii de priza mai mici decat la compozite.

Indicatii de utilizare:

• Lineri ai cavitatilor;

• Obturatii de baza;

• Restaurarea leziunilor odontale coronare din zona anterioara si posterioara a arcadelor dentare clasa I, II, III, V, eroziuni radiculare, defecte cuneiforme;

• Sigilarea fisurilor molarilot temporari;

• Sigilarea santurilor si fosetelor zonelor care nu sunt supuse stresului ocluzal.

 

F. Rasini compozite.

Aceste materiale se gasesc in medicina dentara de mult timp si proprietatile si caracteristicile lor sunt bine cunoscute si apreciat. In ultimii ani aceste materiale au fost imbogatite prin utilizarea unor particule de umplere mai mici. Aceste materiale sunt durabile, foarte estetice, pot fi foarte mult lustruite, slefuite, culoarea lor este stabila, sunt usor de modelat, rezistente la uzura, la rupere si dusponibile in anumite nuante. Proprietatile lor de manipulare sunt cele mai elastice dintre toate sistemele restaurative.

Au si dezavantaje care constau in faptul ca se micsoreaza ca volum atunci cand se stabilizeaza si trebuie asezate in straturi atunci cand sunt folosite ca materiale restaurative. Din acest motiv plasarea lor este sensibila din punct de vedere tehnic. In orice caz, majoritatea practicienilor au invatat sa lucreze cu aceste materiale si acum pot fi utilizate cu usurinta.

Performanta clinica a rasinilor compozite a fost excelenta, mai ales daca o comparam cu sistemele restaurative precedente. In ceea ce priveste adeziunea la smalt, este ceea ce poate medicina dentara sa ofere cel mai bun. Adeziunea la dentina este reprezentata de conceptul “totul sau nimic”. Daca cavitatea nu este bine inchisa sau este sparta poate aparea rapid caria recurenta din moment ce aceste materiale nu au proprietati de inhibare a aparitiei cariilor.

Chiar daca inchiderea dentinei poate sa se realizeze cu succes in laborator, in utilizarea clinica multi factori necontrolabili pot duce la apritia unor rezultate mai putin optime.

Din cauza acestor limitari ale compozitelor s-au facut multe eforturi pentru a dezvolta sisteme alternative care au efecte benefice bioterapeutice si anticarie.

Folosirea combinata a GIC, drept captuseala ti baza sub rasinile compozite a fost indelung utilizata pentru a rezolva probleme clinice. Desi combinatia a fost mult timp utila, acum este depasita iar cerintele tehnice sunt mai mari.

 

Indicatii de utilizare:

• Reconstituiri coronare ale grupului frontal si lateral;

• Sigilarea santurilor si fosetelor;

• Confectionarea fatetelor vestibulare si incrustatiilor;

• Refacerea componentei fizionomice a protezelor;

• Fixarea puntilor adezive, inlay-uri si fatete vestibulare din ceramica si compozit, brackets-urilor;

• Proteze fixe peovizorii;

• Adezivi amelo-dentinari;

• Reconstituirea bonturilor;

• Obturatii provizorii;

• Imobilizari adezive.

 

 

Concluzii: nu este posibil sa faci recomandari generale pentru folosirea uneia dintre clasele de materiale in defavoarea alteia in toate cazurile. Fiecare are utilitatea ei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie

 

1. Ioan Danil, Radu Vataman, Andreu Iliescu, Cristina Ungureanu- Profilaxie stomatologica, Ed. Didactica si Pedagogica, R..A., Bucuresti.

2. Sorin Adrian, Stefan Lacatusu- Caria Denttara. Protocoale si tehnici, Ed. Apollonoa, Iasi, 1999.

3. Dental Review on Dental Materials.

Scriitori romani