HORMONII CORTICOSUPRARENALIENI
IMPLICATIILE HORMONILOR GLUCOCORTICOZI IN METABOLISM
Ca produsi de secretie endocrina ai tesutului glandular corticosuprarenal, hormonii corticosteroizi au fost descoperiti tarziu, de abia dupa ce Hartmann (1930) a semnalat ca extractele totale de corticosuprarenala ca urmare a indepartarii dezechilibrelor metabolice (hipoglicemie, hiponatremie, hiperpotasemie, cresterea eliminarii urinare a apei si a sodiului) si functionale (hipotensiune, astenie, hipotermie, scaderea rezistentei la stres etc.) create de extirparea suprarenalelor.
In perioada 1934 - 1943, Kendall, Reichstein si colab au izolat corticosteronul, cortizonul si cortizolul, iar in 1953, Tait si Simpson au indentificat electrocortina sau aldosteronul. In prezent se cunosc peste 30 de compusi izolati in cortexul suprarenal, din care numai doi sunt de importanta primordiala pentru functia endocrina a glandelor corticosuprarenale. Acestia sunt cortizolul, ca principal hormon glucocorticoid, si aldosteronul ca mineralocorticoid.
Toti hormonii corticosuprarenali sunt compusi sterolici formati din colesterol circulant absorbit de celulele glandulare prin endocitoza. Mici cantitati se sintetizeaza local din acetil coenzima A. Din nucleul comun ciclopentano-perhidrofenantrenic al colesterolului se formeaza, cu ajutorul unui echipament enzimatic diferentiat, nucleii specifici celor trei categorii de hormoni corticosuprarenali.
Sinteza glucocorticoizilor are loc in zona fasciculata si, intr-o mica masura, si in cea reticulata. Secventa reactiilor este urmatoarea:
Colesterol Pregnenolon 17-OH-Pregnenolon
17-OH-Progesteron 11-Dezoxicortizol Cortizol
Localizarea intracelulara a reactiilor implicate in biosinteza cortizolului este atat mitocondriala, cat si in reticulul endoplasmatic. Hidroxilarea in mitocondrii a 11-dezoxicortizolului prezinta caracter critic si limitant.
La randul sau sinteza aldosteronului, principalul mineralocorticoid, se realizeaza exclusiv in zona glomerulata. Ea parcurge aceleasi etape ca in zona fasciculata, pana la stadiul de progesteron. Prin hidroxilarea progresiva a progesteronului la carbonul din pozitiile 21, 11 si 18 se obtine dezoxicorticosteronul, corticosteronul si 18-hidroxicorticosteronul. Enzima 18-hidroxilaza gasindu-se numai in zona glomerulata, oxidarea hidroxilului din C18 al hidroxicorticosteronului si fomarea unei grupari aldehide in pozitia respectiva duc la sinteza aldosteronului.
Principalii hormoni glucocorticoizi sunt cortizolul sau hidrocortizonul, corticosteronul, cortizonul, prednisol, metilprednisol. Dintre acestia numai cortizolul si corticosteronul sunt naturali, primul asigurand 95% din activitatea hormonilor glucocorticoizi circulanti. Restul glucocorticoizilor sunt produsi de sinteza, prevazuti cu actiuni egale sau mai puternice decat ale cortizolului.
La randul lor mineralocorticoizii sunt reprezentati nu numai de aldosteron, ci si de precursorii acestuia, corticosteronul si dezoxicorticosteronul. In timp ce aldosteronul ocupa 95% din activitatea mineralocorticoida, ceilalti derivati sunt mult mai putin activi.
Cortizolul si cortizonul poseda, de asemenea, o slaba activitate mineralocorticoida. Dintre glucorticoizi doar dexametazonul este lipsit de proprietati mineralocorticoide. Derivatul sintetic 9 alfa-fluorocorizolul este, din contra tot asa de activ ca aldosteronul.
Concentratiile variaza cu varsta, sexul si ritmul diurn, fiind mai mari dimineata decat seara. Daca secretia zilnica medie a cortizolului este in jurul de 15 mg, cea a aldosteronului atinge doar 150 μg.
Cortizolul circulant este legat in proportie de pana la 90% de o globulina plasmatica sintetizata in ficat si denumita transcortina, cu greutate moleculara de 52.000 de daltoni. Concentratia normala a acesteia este de 3 mg%. Ea poseda o capacitate de legare a cortizolului de 20 μg%. Aceasta creste in timpul sarcinii sau al administrarii de estrogeni.
Forma legata fiind inactiva numai fractia libera, care nu depasesete 10% din concentratia cortizolului plasmatic, exercita efecte fizio-farmacologice. Aldosteronul, combinandu-se mai slab cu proteinele plasmatice transportoare, circula sub forma libera in proportie de 50%. Datorita acestui fapt, perioada de injumatatire a aldosteronului circulant este de 15 minute in timp ce ce a cortizonului variaza in jur de 90 minute.
Inactivarea hormonilor corticosuperarenali se realizeaza in ficat, transformandu-se tetrahidroderivati ai acestora, care prin conjugare cu acizii glucuronic si sulfuric, formeaza glucuronizi si sulfati, excretati in proportie de 75% in urina si restul de 25% in bila, in materiile fecale. Dintre produsii de metabolizare ai cortizolului, determinarea 17-hidroxicorticosteroizilor prezinta interes clinic deosebit intrucat reflecta excesul sau deficitul secretor de glucocorticoizi. Catabolizarea hormonilor sexoizi in 17-cetosteroizi a fost deja mentionata. Reprezentand 2/3 din continutul in 17-cetosteroizi al urinei, determinarea lor ofera indicatii asupra activitatii secretorii a glandelor suprarenale.
BIBLIOGRAFIE
I. Haulica - "Fiziologie umana", Editia a II-a, Ed. Medicala, 2000, 771-774.
