TRATAMENTUL SCABIEI
In scabie, parazitul infestant este un acarian - Sarcoptes
scabiae - care poate fi prezent la toata familia sau poate afecta numai un
individ. Manifestarile debuteaza adesea cu un prurit intens, extrem de
neplacut. Leziunile de grataj se pot suprainfecta secundar.
In majoritatea cazurilor, pe corp se gasesc putini paraziti, dar, in situatii
de imunodeficienta, numarul acestora poate ajunge la cateva mii, rezultand
forma crustoasa sau norvegiana de scabie.
Femela acarian si excrementele sale provoaca, probabil, cele mai mult simptome. Aceasta isi sapa
adaposturi in piele, preferand zone moi si cutate, cum ar fi santurile interdigitale, organele genitale
externe, precum si sanii - la adulti, si picioarele - la copii si sugari.
Ea avanseaza cu 2-3 mm pe zi, lasand in urma un traiect sinuos presarat
cu oua. Larvele eclozeaza dupa cateva zile si se tarasc la suprafata pielii,
unde incep sa-si sape propriile santuri, in jurul foliculilor pilosi. Apoi,
larvele se transforma in nimfe. Fertilizarea are loc fie in santurile in care
se ascunde femela, fie la suprafata tegumentului.
Acest ciclu de viata dureaza circa 2 saptamani.
Transmiterea scabiei are loc prin contact direct si se crede ca necesita
aproximativ 15 minute.
TABLOU CLINIC
Pruritul
este simptomul de debut si, in cazul unei prime infestari, poate aparea si la 3
saptamani dupa contractare. In reinfestarile ulterioare, manifestarile clinice
pot aparea dupa numai cateva zile. De obicei, pruritul este mai intens noaptea.
Desi localizarea cea mai frecventa este la mana, leziunile de scabie pot fi
gasite in toate locurile cu piele glabra si fina. La sugar, aceasta inseamna
tot corpul, inclusiv pe fata, dar mai frecvent pe picioare.
Pielea prezinta numeroase solutii de continuitate ca urmare a gratajului
intens, iar infectia secundara a leziunilor poate modifica aspectul eruptiei.
Leziunile rosiatice liniare tipice, care urmeaza santurile sapate de acarieni
in epiderm, pot fi destul de greu de depistat, mai ales daca pacientul se
prezinta tarziu la medic.
In acest caz, pe tegumente se observa mai degraba niste noduli de culoare
bruna-rosiatica. La pacientii imunocompromisi, acestia conflueaza in placi mari
erite-mato-scuamoase. In unele cazuri, poate exista o reactie de tip urticarian
si eczematos.
DIAGNOSTIC
In asistenta primara, diagnosticul este aproape intotdeauna clinic, fiind
sugerat de anamneza (contact strans cu o persoana infestata).
Uneori, medicul generalist poate observa semnul caracteristic al santului
acarian la nivelul spatiilor interdigitale si al incheieturii mainii.
Pentru confirmarea de laborator, se colecteaza pe lama material de deasupra
unei leziuni suspecte.
Femela acarian are in jur de 0,5 mm si este greu vizibila cu ochiul liber.
TRATAMENT
Primul pas este sa se explice pacientilor in ce consta boala si cum se
transmite. Al doilea este identificarea contactilor intimi.
Urmeaza prescrierea tratamentului, cu indicatii detaliate privind
administrarea. Pentru vindecarea completa si prevenirea recaderilor, este
important ca aceasta sa se faca cu atentie si seriozitate.
Asistentele de ocrotire asigura un suport educational important pentru
familiile cu copii prescolari, iar asistentele medicale de la scoala - pentru
copiii mai mari. Acestea le pot face parintilor recomandari practice, le pot
oferi materiale informative si le pot raspunde la diferite intrebari, cum ar fi
necesitatea izolarii din colectivitate a copilului.
Tratamentul topic
Preparatele topice constituie baza tratamentului. Acestea trebuie aplicate
pe tot corpul, de la gat in jos (Tabelul 3).
Actualmente, nu se mai considera necesar ca aplicatia sa se faca dupa o baie
fierbinte, aceasta practica ducand la cresterea absorbtiei (si deci a
toxicitatii) sistemice.
La copiii foarte mici si la sugari, trebuie uns si scalpul. Unele tratate
recomanda efectuarea de rutina a tratamentului scalpului.
In locul lotiunilor alcoolice, care ustura, la copii sunt de preferat
preparatele sub forma de crema.
Dupa aplicare, produsul se lasa timp de 24 de ore in contact cu pielea. In
zonele care se spala mai des (de exemplu, mainile), crema se aplica din nou,
dupa fiecare spalare. Schema terapeutica actuala prevede repetarea aplicarii
dupa o saptamana.1
Toti contactii intimi din familie trebuie tratati concomitent. Pe perioada
tratamentului, hainele si asternuturile vor fi calcate cu masina de calcat.
Principalii agenti terapeutici topici folositi la copii sunt reprezentati de
malation (Derbac-M, Quellada M) - un compus organofosforat, inhibitor de
co-linesteraza - si de permetrin (Lyclear Dermal Cream), care actioneaza asupra
membranei neuronale a parazitilor. Un studiu din 1997 citeaza o rata de
vindecare de 90% cu permetrin si de 80% cu malation.3
Ca reactii adverse, in ambele cazuri se produc senzatii de arsura, prurit,
eritem. Cu toate ca parationul este un insecticid organofosforat, prin
respectarea posologiei se evita in totalitate efectele sistemice.
Aplicatiile repetate mai mult de 3 saptamani nu sunt recomandate.
Peroxidul de benzoil este un alt agent terapeutic cu aplicatie locala, dar nu
se recomanda de rutina la copii.
Tratamentul oral
Ivermectinul, care interfereaza transmiterea GABA-ergica la nivelul
parazitului, se foloseste de mai multi ani in tratamentul oncocercozei. De
curand, s-a dovedit eficace in doza unica si pentru scabie.4
Din cauza efectelor secundare redutabile, acest medicament se administreaza sub
supraveghere medicala si este rezervat cazurilor refractare la alte tratamente.
Infectia secundara poate necesita tratament antibiotic.
Chiar daca se asociaza cu dermatita, se vor evita corticosteroizii, pentru a
preveni raspandirea infestarii. In schimb, se vor folosi intensiv emolientele,
pe tot parcursul tratamentului, pana la vindecarea leziunilor.
Este important sa atragem atentia pacientilor ca pruritul poate persista timp
de cateva saptamani, aceasta nefiind o dovada de esec terapeutic. In acest caz,
sunt utile antihistaminicele sau crema cu crotamiton.
COPIII MICI SI SUGARII
Acestia nu se plang de mancarimi, dar pot fi vazuti scarpinandu-se si
frecandu-se de asternuturi. Semnele cutanate sunt mai degraba atipice la copiii
mici si la sugari.
Dupa inceperea tratamentului nu mai este necesara izolarea de colectivitate,
dar, in general, se vor respecta protocoalele locale.
