SCOALA POSTLICEALA SANITARA “ANATOLIA”

DEJ

 

 

 

 

 

 

 

 

LUCRARE DE DIPLOMA:

 

 

 

“ SUBSTANTELE DE CONTRAST ORGANO-IODATE “

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

COORDONATOR: ABSOLVENT:

 

 

 

 

 

I. INTRODUCERE

 

 

In ultimii 70 de ani Medicina a inregistrat progresele cele mai mari din toata istoria ei milenara anterioara. Nasterea si dezvoltarea radiologiei, ultramicroscopiei, electroforezei, vitaminologiei sunt doar cateva exemple de progrese obtinute.

Folosirea radiatilor rontgen in medicina a constituit un mare progres. Radiologia a revolutionat arta diagnosticului, reusind performanta de a da un nou continut conceptului de diagnostic medical. Argumentul radiologic a permis, de fapt, transmutarea anatomiei din stadiul ei virtual in cel real.

Necesitatea unui diagnostic corect si precoce, in scopul unei terapii eficiente - chirurgicale sau medicale - a stat la baza dezvoltarii metodelor moderne de explorare radiologica. Bronhografia, tomografia, angiocardiografia, urografia, explorarea radiologica a tubului digestiv si a anexelor acestuia, histerosalpingografia si, nu in ultimul rand, explorarea radiologica a sistemului osteoarticular aduc importante elemente de diagnostic in studiul aparatelor si sistemelor organismului uman.

Aparitia substantelor de contrast organo - iodate este unanim apreciata ca un factor determinant al progreselor radiologiei, al capacitatii ei de a reprezenta organismul viu sub aspect morfologic si functional.

In aplicarea substantelor de contrast organo - iodate prezenta accidentelor este o eventualitate posibila, iar pentru prevenirea lor sunt necesare cunostinte solide.

 

 

 

 

 

II. SCOP SI MOTIVATIE

 

 

 

Substantele de contrast au fost introduse in practica radiologica din necesitatea de a evidentia regiuni sau formatiuni anatomice, a caror diferenta in atenuarea fascicolului de radiatii este prea mica pentru a putea fi individualizata in imagine.

Introducerea substantelor de contrast iodate si, mai ales celor organo - iodate, a largit considerabil gama procedurilor tehnice in acest domeniu, creand posibilitati de investigare de care medicina moderna, nu se mai poate dispensa.

In domeniul explorarii aparatului urinar, produsele organo - iodate permit efectuarea urografiei intravenoase, cu toate variantele ei (nefrografia urografia prelungita, urografia in perfuzie, urografia cu compresie, urokimografia, urotomografia), pielografia ascendenta, ureteropielografia, cistografia, policistografia, seriografia mictionala, uretrografia. Urologia in ultimele doua decenii a cunoscut progrese remarcabile care se datoreaza saltului calitativ pe care l-a produs in investigarea radiologica a aparatului urinar, introducerea in practica a examenelor cu substante de contrast organo - iodate, in special urografiei. Datorita unei urografii intravenoase corect executata, bine condusa si strict individualizata, putem obtine in majoritatea cazurilor date asupra morfologiei si functiei renale suficiente pentru un diagnostic corect.

Investigarea colecistului si cailor biliare beneficiaza de o gama larga de proceduri, cum sunt: colecistografia perorala, colecistografia intravenoasa, colecistografia mixta si colecistografia transparietala, tubajul colecistografic, colangiografia preoperatorie, colangiografia postoperatorie. Aceste procedee radiologice de investigare cu substante

de contrast organo-iodate permit vizualizarea numeroaselor anomalii morfologice ale veziculei si cailor biliare extrahepatice, care deseori “astern patul” unui mare numar de disfunctii si suferinte clinice. In al doilea rand ele aduc importante clarificari in domeniul problematic al bolii, care, asa cum rezulta in prezent din numeroase studii statistice, sta la baza a aproape 90% din colecistite. Aceleasi studii sugereaza, pe de alta parte, ca cel putin 10% dintre litiazici sunt si purtatorii unor calculi in calea biliara principala, calculi ce reprezinta o sursa posibila de inflamatie.

In radiodiagnosticul aparatului circulator, substantele de contrast iodate permit efectuarea angiocardiografiei, arteriografiilor, flebografiilor, limfografiilor; explorarea circulatiei splenoportale uzeaza de variantele splenoportografiei (transparietala, combinata etc.). Marele beneficiar al utilizarii substantelor organo - iodate este chirurgia cardiovasculara, a carei dezvoltare impetuoasa a fost substantial conditionata mai ales de perfectionarea tehnicilor radiologice de diagnostic preoperator ce permit individualizarea si selectia afectiunilor ce pot fi rezolvate chirurgical.

Nu putem uita si de o alta serie de alte investigatii, care se adresea-

za aparatului genital si anexelor sale (histerosalpingografia, mamografia cu substante de contrast, deferentografia), aparatului respirator (bronhografia) sau care sunt utilizate in sfera otorinolaringologiei, neurologiei, stomatologiei (sialografia) si chirurgiei (fistulografia, artrografia).

Importanta folosirii substantelor de contrast rezida din faptul ca in ultimele doua decenii asistam la o crestere spectaculoasa a numarului de examene cu aceste produse solicitate de medici din diverse specialitati.

Procedeele radiologice de exploatare cu substante de contrast trebuie utilizate cu mai mult discernamant, ele neputand fi privite in nici un caz ca examene de rutina. Aceasta modalitate de investigare atinge adevarata ei valoare numai atunci cand este integrata intr-un examen clinic complet al pacientului, atunci cand in acest cadru efectuarea ei apare indispensabila in stabilirea diagnosticului. De aceea, examenele radiologice cu substante de contrast trebuie sa constituie intotdeauna ultima etapa in explorarea unui bolnav.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

III. DATE STIINTIFICE

 

 

Substantele de contrast organo - iodate contin ca element principal iodul. Acesta este cunoscut inca din vechime ca un element de prim ordin in practica medicala, cu numeroase utilizari in domeniul terapeuticii.

Practica radiologica a gasit in iod un element ideal pentru tehnica investigarii cu contrast artificial, datorita numarului atomic ridicat raspun-

zator de remarcabila lui capacitate de atenuare a fascicolului de radiatii.

Capacitatea de atenuare a iodului este in mod fericit completata de alte calitati, cum sunt solubilitatea, posibilitatea combinarii in molecule organice si mai ales toxicitatea redusa, care permit introducerea lui in organism in cantitati si forme adecvate obtinerii contrastului artificial. Totusi toxicitatea iodului nu trebuie minimalizata, acesta producand atat o intoxicatie acuta cat si o intoxicatie cronica cu iod.

Substantele de contrast organo - iodate folosite in prezent in practica medicala sunt extrem de numeroase; ele sunt cunoscute, de regula prin denumirea lor comerciala.

Principalele trasaturi si proprietati ale unei substante de contrast ca: toxicitatea, excretia selectiva, gradul de solubilitate, stabilitate chimica si altele depind in mod direct de factorii urmatori:

- numarul si pozitia atomilor de iod in raport cu nucleul benzenic;

- numarul atomilor de carbon in lantul lateral;

- marimea moleculei grupului lipofilic;

- raportul dintre grupul lipofilic si cel carboxilic;

- substituirea functiei oxidrilice prin atomi de calciu, magneziu, sodiu, etc.

Cele mai utilizate substante de contrast organo - iodate sunt: Acid iopanoic, Iopamiro, Lipiodol, Lipiodol ultrafluid, Odiston, Omnipaque 300, Pobilan, Razebil, Ultravist 300, Urografin 76% si 60%.

 

* ACID IOPANOIC (acid iopanoic, cistobil, telepaque)

~Prezentare: - comprimate continand acid iopanoic 500 mg (cutie cu 18

buc.);

~Indicatii: - produs organo - iodat de contrast indicat pentru colecistografie si colangiografie;

~Administrare: - oral, la adulti obisnuit 6 comprimate (3g), inghitite

impreuna cu un pahar cu apa, 10 - 14 ore inaintea

colecistografiei; la nevoie, se poate repeta aceeasi

doza (fara a depasi 6g in 24 de ore);

~Reactii adverse: - uneori greata, voma, diaree, dureri abdominale,

ocazional senzatie de usturime la mictiune, rareori

prurit, congestia pielii, urticarie. Creste iodul proteic

sanguin (pentru cateva luni);

~Contraindicatii: - intoleranta sau alergie la iod, boli hepato-renale grave,

insuficienta renala avansata, afectiuni gastro-intestinale

care impiedica absortia adecvata a produsului de

contrast; prudenta in caz de colangita, hipertiroidism,

boli renale (nu se repeta doza), insuficienta cardiaca,

boala coronariana, astm bronsic, alergii diverse; in

timpul sarcinii nu este recomandabil examenul

radiologic abdominal.

 

*IOPAMIRO (iopamidol, iopamiron, niopam)

~Prezentare: - fiole “200” a 10 ml solutie injectabila, continand iopamidol

40,8%, corespunzator la 200 mg iod/ml; fiole “300” a 10 ml

solutie injectabila, continand iopamidol 61,2%, corespunzator

la 300 mg iod/ml; flacoane “370” a 30 ml, 50 ml sau 100 ml

solutie injectabila, continand iopamidol 75,5%, corespunzator

la 370 mg iod/ml;

~Indicatii: - produs organic iodat, neionic, hidrosolubil, folosit ca substanta

de contrast pentru: mielografie, angiografie cerebrala,

arteriografie si venografie periferica, angiocardiografie,

ventriculografie stanga si arteriografie coronariana, aortografie

angiografie viscerala selectiva, urografie, artrografie.

~Administrare: - conform recomandarii radiologului, in functie de felul

examinarii; pentru mielografie se foloseste Iopamiro 200,

pentru angiografie, urografie, artrografie - Iopamiro 300

sau 370;

~Reactii adverse: - in general este bine suportat; produce rareori cefalee,

greata, voma, senzatie de cald, dispnee, hipotensiune;

folosit pentru mielografie provoaca ocazional cefalee,

ameteli, greata si voma; in timpul arteriografiei

intracardiace si/sau coronariene, pot survenii aritmii

ventriculare (rareori);

~Contraindicatii: - prudenta mare la alergici, astmatici, la bolnavii cu

insuficienta hepato-renala grava; prudenta in

insuficienta hepatica severa, insuficienta cardiaca,

diabet, mielon multiplu; grija deosebita cand se

injecteaza in inima dreapta sau artera pulmonara la

bolnavii cu hipertensiune pulmonara; la femei se va

folosi, de preferinta, in perioada preovulatorie a ciclului

si se va evita in cursul sarcinii.

~Producatar: - Braco (Italia).

 

*LIPIODOL

~Prezentare: - flacoane a 20 ml continand ulei de garoafe iodat - 0,54g

iod/ml;

~Indicatii: - substanta iodata liposolubila radioopaca, utilizata in:

bronhografie, histerosalpingografie, uretrografie,

colangiografie intraoperatorie, explorarea sinusurilor fetei,

mielografie;

~Administrare: - instilatie prin cateter, injectii(sub control medical);

Pentru bronhografie solutia se va amesteca cu talc sau pulbere de sulfamida (20 cmc lipiodol si 10 g sulfamida alba, pulbere foarte fina) pentru a i se marii vascozitatea. Bolnavului i se va administra cu cateva zile inainte de examen calmante ale tusei; in ziua examenului bolnavul nu va ingera nimic. Se va efectua anestezia locala a regiunii faringo-laringiene; la copii este obligatorie anestezie generala.Pentru realizarea unei bronhografii de ansamblu se injecteaza substanta pe urmatoarele cai: subglotic, trans-

glotic, supraglotic, intrabronsic (pe cale orala sau nazala), trasparietal.

Pentru bronhografia locala se folosesc sondele Metras (bronhografie dirijata).

~Reactii adverse: - anorexie, cefalee, febra, iodism; supuratie pulmonara

(dupa bronhografie), salpingita acuta (dupa histero-

salpingografie);

~Contraindicatii: - alergie sau intoleranta la iod, tireotoxicoza, insuficienta

cardiaca, IgM - gamopatii monoclonale, tuberculoza,

boli inflamatorii, boli generale grave; nu se introduce in

regiuni care sangereaza;

~Producator: - Guerbet (Franta).

 

*LIPIODOL ULTRAFLUID

~Prezentare: - flacoane a 20 ml continand esteri etilici iodati ai acizilor

grasi din uleiul de garoafe - 0,48g iod combinat/ml;

~Indicatii: - substanta de contrast iodata liposolubila radioopaca, utilizata

limfografie, fistulografii, mielografie, histerosalpingografie,

explorarea sinusurilor, galoctografie;

~Administrare: - instilatie prin cateter, injectii;

~Reactii adverse: - anorexie, cefalee, febra, iodism; salpingita acuta (dupa

histerosalpingografie);

~Contraindicatii: - alergie sau intoleranta la iod; insuficienta cardiaca,

tuberculoza, boli generale grave; nu se introduce in

regiuni care sangereaza;

~Producator: - Guebert (Franta).

 

*ODISTON (amidotrizoate, urografin, uromiro, uropolinum, viso-

trast)

~Prezentare: - fiole a 20 ml solutie apoasa injectabila intravenos continand

amidotrizoat meglumat 75% (cutie 1 fiola + 1 fiola-test 1ml);

~Indicatii: - produs de contrast triiodat pentru urografie intravenoasa,

pielografie ascendenta, cistografie, flebografie si arteriografie;

~Contraindicatii: - hepato- si nefropatii grave, hipertiroidie, tuberculoza

pulmonara evolutiva, leziuni miocardice grave,

insuficienta cardiaca, diabet zaharat vechi, stari febrile,

hipersensibilitate la iod. Flebografia este contraindicata

in tromboflebite;

~Reactii adverse: - pot aparea: greata, voma, senzatie de caldura si gust

metalic, slabiciune, sete, cefalee, tuse si stranut,

hipotensiune, dispnee, parestezii, stare de soc;

~Administrare: - in urografii - la adulti - in functie de greutate, 20ml solutie

de 75% intravenos, foarte lent;

- la copil sugar - 2ml solutie de 75% /kilocorp;

- la copil prescolar - 20 ml solutie de 75%;

- la scolar - 20-40 ml solutie 75% intravenos;

- in pielografie retrograda - 15-20 ml solutie introdusa prin

cateter ureteral in bazinet;

- in arteriografii si flebografii - peste 20 -30 ml intravenos;

 

Se face obligatoriu testarea sensibilitatii la iod si eventual se va administa intramuscular un antihistaminic sau/si hemisuccinat de hidrocortizon.

~Pastrare: - temperatura obisnuita, ferit de lumina si umezeala;

~Producator: - I.M.B.

 

*RAZEBIL (acid iobenzamic, osbil)

~Prezentare: - flacon cu 16 comprimate continand 0,750g acid - (3-amino-

2,-4,-6 - triiod - benzoil)-N-fenil, beta- aminoproprionic;

~Actiune terapeutica: - produs de contrast cu administrare pe cale orala,

pentru colangiografii si colecistografii; se absoarbe

repede si complet din intestin; se elimina rapid prin

bila;

~Indicatii: - examen radiologic al cailor biliare;

~Contraindicatiii: - hipersensibilitate la iod, boala Basedow, insuficienta

hepatica, insuficienta renala acuta, gastroenterocolita

acuta; prudenta in tuberculoza, astm si in sarcini;

~Reactii adverse : - uneori greata, voma, diaree, rareori disurie, eruptii

cutanate; sunt posibile reactii de intoleranta severe, cu

dispnee si soc;

~Mod de administrare: - cu o zi inaintea examenului se prescrie o alimen-

tatie usoara (fructe, carne slaba, paine alba, ceai),

evitandu-se ingestia de grasimi; in seara premerga

toare explorarii, cu 14 -16 ore inaintea examenului

se administreaza 4 comprimate (3g); examenul

radiologic se efectueaza dimineata;

~Patsrare: - la loc uscat, ferit de lumina, temperatura obisnuita;

~Producator: - Terapia.

 

*POBILAN (adipione, meglumine, iodipamide, bilignost, biligrafin,

bilipolin, cholospekt, endocistobil)

~Prezentare: - fiole a 20 ml solutie apoasa injectabila intravenos continand

adipiodon meglumina 50%(cutie cu 1 fiola+1 fiola-test de 1ml)

~Actiune terapeutica: - produs de contrast pentru colangiografii si colecisto

grafii; dupa injectare substanta este excretata prin

ficat, asa incat dupa 20 de minute de la administrare

se realizeaza o concentratie suficienta pentru vizuali-

zarea cailor biliare intra- si extrahepatice;

~Indicatii: - diagnosticul radiologic al afectiunilor biliare,indeosebi al

colecistitei calculoase;

~Contraindicatii: - hipersensibilitate la iod, afectiuni hepatice acute si

cronice, hipertiroidie, boala Basedow, insuficienta

renala acuta;

~Reactii adverse: - in timpul injectarii senzatie de caldura, stari de neliniste greata, opresiune toracica, fenomene care dispar, de obicei, la sfarsitul injectarii;

~Mod de administrare: - la adulti -se administreaza intravenos cate o fiola

de 20 ml din solutia de 50%, injectarea se

face lent (6-10 minute) de catre medic sau

in prezenta lui. Inaintea injectarii fiola se

incalzeste la temperatura ccorpului;

- la sugari si copii -se injecteaza 0,45g substanta

activa/ kilocorp (1-1,5 ml solutie)

intravenos;

~Pastrare: - ferit de lumina si caldura;

~Producator: - I.M.B.

 

*OMNIPAQUE 300 (iohexol)

~Prezentare: - flacoane a 10 ml, 20 ml, 50 ml sau 100 ml(cutie cu respectiv

10 buc., 6 sau 25 buc., 10 buc., 10 buc.);

~Actiune terapeutica: - compus organic iodat destinat examenului

radiologic;

~Indicatii: - mielografie, angiocardiografie, aortografie cerebrala, angio-

grafie periferica, urografie excretorie, ventriculografie;

~Administrare: - intratecal sau intravascular;

~Reactii adverse: - uneori congestia pielii, senzatie de cald, greata; durere

usoara, posibile reactii anafilactice sau anafilactoide

grave, cu stare de soc;

~Contraindicatii: - hipertiroidie manifesta, alergie la compusi iodati;

prudenta la bolnavii cu insuficienta renala sau hepatica

grave, insuficienta cardiaca si circulatorie, enfizem

pulmonar, arterioscleroza cerebrala avansata, diabet

zaharat vechi, mielom multiplu;

~Producator: - Nycomed (Norvegia).

 

 

*ULTRAVIST 300 (iopromidum)

~Prezentare: - flacoane a 50 ml solutie injectabila apoasa, continand

iopromid 0,623g/ml;

~Actiune terapeutica: - substanta de contrast care nu disociaza in solutii

apoase si, deci, nu determina in organism modificari

ale presiunii osmotice si nici tulburari ale echilibru-

lui electrolitic. Dupa administrare intravasculara

produsul difuzeaza in spatiul extracelular, patrunde

in cantitati foarte mici in celule.Concentratiile cele

mai mari se realizeaza in sange, ficat, rinichi, iar

cele mai mici in muschi si tesuturi moi. Iopromidul

nu trece prin bariera hemato-encefalica, iar prin

placenta strabat numai cantitati foarte mici.Timpul

de injumatatire este de aproximativ 2 ore lapacientii

cu functie renala normala. Substanta trece in canti-

tati foarte mici in laptele matern si este foarte putin

absorbita din acest lapte in tubul digestiv al sugaru-

lui;

~Indicatii: - pentru cresterea contrastului in tomografia computerizata,

angiografie cu subtractie digitala, urografie, flebografie aextre-

mitatilor, artropatii, histerosalpingografii, fistulografii;

~Mod de administrare: - in functie de scopul urmarit, dozajul si modul de

administrare variaza. In general solutia trebuie sa

stea cat mai putin in seringa, iar din flacon trebuie

scoasa cantitatea necesara o data(nu se va prac-

tica mai mult de o prelevare de substanta dintr-un

flacon). Inainte de administrarea produsului

trebuie asigurate conditiile necesare interventiei in

caz de accident: reactii alergice, tulburari circula-

torii, fibrilatie ventriculara, edem pulmonar sau

tulburari ale circulatiei cerebrale. In general se

administreaza astfel:

- pentru urografii: - la adulti 1ml/kilocorp;

- la nou-nascuti 1,2gl/kilocorp;

- la sugari 1gl/kilocorp;

- la copil mic 0,5gl/kilocorp;

- timpul de expunere incepe cam la 1-2 minute;

- parenchimul renal este opacifiat la 3-5 minute, iar pelvisul si tractul urinar la 8-15 minute;

- pentru tomografii computerizate:

- 1,0 - max. 2,0 ml/kilocorp;

- pentru angiografie cu subtractie digitala:

- 3-6 ml in bolus intravenos;

- in angiografie dozele depind de locul ce se

vizualizeaza si starea pacientului;

~Reactii adverse: - pot aparea greata, varsaturi, eritem, senzatie generala

de caldura, senzatii care sunt mai reduse daca ritmul de

administrare este mai lent, reactii alergice de diferite

intensitati. Apar si tulburari ale SNC in cursul angiogra-

fiilor cerebrale, crize epileptice, confuzie, somnolenta,

tulburari de vedere.

~Contraindicatii: - hipertiroidism; nu se recomanda pentru mielografii si

ventriculografii. Nu se va face histerosalpingografie in

cursul sarcinii sau in caz de inflamatii la nivelul pelvi-

sului;

~Producator: - Schering AG.

 

*UROGRAFIN 76%, 60% ( sodium amidotrizoatum, meglumina-

midotrizoatum)

~Prezentare: - 76% fiole de 20 ml;

- 60% fiole de 20 ml;

~Actiune terapetica: - produs radiologic de contrast;

~Indicatii: - in urografia intravenoasa si retrograda, in angiografie utilizand

angiografia de subtractie digitala (pentru coronarografie se uti-

lizeaza numai Urografin 76%) si reprezentarea cavitatilor cor-

porale (nu se va utiliza insa pentru mielografie, ventriculogra-

fie, cisternografie);

~Compozitie: - 1ml 76%, -60% contin 0,10 respectiv 0,08 g amidotrizoat de

sodiu, 0,66 respectiv 0,52 megluminamidotrizoat in solutie

apoasa (corespunzator la 370 ml iod/ml la 76% si 292 mg

iod/ml la 60%;

~Contraindicatii: - hipertireoza manifesta, insuficienta cardiaca decompen-

sata, enfizem pulmonar, arterioscleroza cerebrala, diabet zaharat, gusa nodulara, sarcina;

~Reactii secundare: - greata, varsaturi, inrosirea tegumentelor, senzatie

generala de caldura sau de dureri, reactii cu o simpto- matologie alergica. Reactii de hipersensibilitate

mergand pana la starea de soc sunt foarte rare;

~Interactiuni: - diagnostic tiroidian prin radioizotopi este modificat pe o

durata de 2-6 saptamani;

~Dozare: - urografie intravenoasa: la adulti si la tineri pentru fiecare

kilogram de greutate corporala pana la 1,5 ml Urografin 60%

(maxim 150 ml) sau 1ml Urografin 76% (maxim 100 ml);

~Mod de administrare: - se injecteaza strict intravenos lent (5 minute) una,

doua fiole in functie de greutatea bolnavului si de

concentratia la iod, dupa ce fiola a fost in preala-

bil incalzita la temperatura corpului si este bine sa se asocieze cu doua fiole Hemisuccinat de hidro-

cortizon; se poate administra si in perfuzie;

~Producator: - Schering AG.

 

 

In radiodiagnostic, in afara substantelor de contrast - organo iodate sunt folosite si substante neiodate. Dintre cele mai folosite amintim: Sulfatul de bariu si gastrografinul.

 

 

SULFATUL DE BARIU (gastropac)

~Producator: - Hipocrate;

~Masa de produs: - 90 g;

~Compozitie: - sulfat de bariu 78,0 g. Excipiens q. s. ad 90,0 g;

~Actiune terapeutica: - sare solubila de bariu, opaca la razele Rontgen;

~Indicatii: - in examinarea radiologica a tubului digestiv;

~Contraindicatii: - obstructii totale sau partiale ale intestinului (volvulus,

ileus), ulcerul care a sangerat sau perforat, abdomenul

acut, stare generala grava a bolnavului (insuficienta

cardiaca, casexie), precum si in fistule eso - traheo -

bronsice;

~Mod de administrare: - pentru examenul baritat gastroduodenal si intestin

subtire se intrerupe cu 24 ore inainte administrarea oricarei medicatii. In seara de dinaintea examinarii

se administreaza o cina cat mai usoara evitandu-se

legumele sau fructele.Examinarea se face in orele

de dimineata fara ingestie de apa sau cafea, cu evi-

tarea fumatului intre orele 7-10. Pulberea din

ambalaj se amesteca cu circa 200-300 ml de apa,

si se bea pe stomacul gol.

- pentru irigoscopie cu o zi inainte se poate efectua

purgatie cu sulfat de magneziu, sau ulei de ricin,

seara si dimineata se face cate o clisma evacua-

torie inalta;

~Reactii adverse: - Sulfatul de bariu este extrem de toxic atunci cand este

absorbit in organism. Actiunea generala caracteristica

a bariului tine de marcata sa particularitate de excitare

a muschilor. Cand aceasta actiune excitanta se repercu-

teaza asupra musculaturii tractului digestiv se vor

inregistra o serie de simptome ca: varsaturile, hemora-

giile, colicile si scaunele diareice. Cand efectul toxic

vizeaza muschii striati, isi fac aparitia tremuraturile.

Cand efectul vizeaza componenta musculara a aparatu-

lui circulator, apar stari de hipertonie vascular si chiar

oprirea inimii in sistola.

~Producator: -Hipocrate.

 

*GASTROGRAFIN (meglumin-amidotrizoatum)

~Prezentare: - flacon de 100 ml;

~Actiune terapeutica: - produs radiologic de contrast;

~Indicatii: - evidentierea tractului gastro-intestinal cand administrarea de

Sulfat de bariu nu este dorita sau contraindicata. Diagnosticul

precoce al unei perforatii nevizibile radiologic sau al unei insu-

ficiente anastomotice la nivelul esofagului, al tractului gastro-

intestinal, ca si pentru tratamentul unui ileus meconial. De ase menea poate combinat cu Sulfatul de bariu. Este recomandat si

pentru tomografia computerizata a abdomenului;

~Compozitie: - 1 flacon (100 ml) contine 10 g sodiu, 66g megluminamidotri-

zoat in solutie apoasa (corespunzand la 370 mg/ml iod,

respectiv 370 g iod/ flacon);

~Contraindicatii: - hipertiroidie manifesta. Indicatiile de administrare se vor pune deosebit de riguros in cazul unei hipersensibilitati

fata de mediile ce contin iod, in hipertiroidia latenta,

gusa nodulara, la pacientii deshidratati.La sugari si copii mici, se va administra cu prudenta;

~Reactii secundare: - uneori diaree. O enterita sau o colita existenta se pot

inrautati tranzitoriu. In caz de aspirare, posibilitatea

unui edem pulmonar. Recomandari: un echilibru

hidroelectrolitic modificat trebuie in prealabil norma-

-lizat. Nu se va administra intravascular.

~Mod de administrare: - la o administrare orala la adulti si copii peste 10

ani se folosesc 60 -100 ml per os. Pentru celelalte

indicatii (administrarea rectala, combinarea cu

suspensie de Sulfat de bariu, precum si pentru

tomografie computerizata) va fi consultata docu-

mentatia de specialitate;

~Producator: - Schering AG.

 

In afara de substantele de contrast organo-iodate si substantele baritate, se mai foloseste in radiologie aerul steril pentru obtinerea contrastului gazos. Pneumotoraxul ca si pneumoperitoneul practicata in scop de diagnostic, pelvigrafia, pneumoparametrografia, pneumourografia,

mediastinografia gazoasa, etc. se bazeaza pe folosirea aerului drept substanta de contrast. Si utilizarea aerului poate provoca efecte secundare ca: senzatii dezagreabile de presiune sau jena, embolie gazoasa.

 

 

 

Metode de testare a sensibilitatii organismului la substantele

de contrast organo - iodate

 

 

In intervalul care a trecut de la introducerea in practica a tehnicilor de investigare cu substante de contrast organo - iodate, au fost elaborate si utilizate urmatoarele metode principale de testare: testul sublingual, testul ocular, testul intradermic si testul intravenos.

 

Testul sublingual (Dolan)~ care consta in tinerea sub limba a 2 ml

din substanta de contrast organo-iodata

hidrosolubila timp de aproximativ 10

minute. Reactia la acest test este pozitiva

daca in intervalul respectiv sunt semna-

late de catre pacient parestezia buzelor

si senzatia de greutate in limba sau de

15

umflare a limbii;

Testul conjunctival sau ocular~ se efectueaza prin depunerea unei

picaturi de substanta de contrast

hidrosolubila pe suprafata conjunc-

tivei, unde, atunci cand reactia este

pozitiva isi face aparitia pe parcur-

sul urmatoarelor 1-4 minute o

hiperemie bine evidentiata;

 

Testul intradermic~ consta din injectarea intradermica a aproxima-

tiv a 1/10 dintr-un ml de substanta de contrast.

Se considera ca reactia este pozitiva daca in

intervalul de10 minute de la injectare se

produce la locul acesteia o papula cu un

diametru apropriat de 10 mm inconjurata de un

halo eritematos;

 

Testul intravenos~ se efectueaza prin injectarea a 1-1,5 ml substanta de contrast solubila intravenos. Raspunsul este considerat pozitiv daca in urmatoarele minute isi

fac aparitia senzatia de greata, roseata a pielii,

dispneea, pruritul si alte manifestari clinice.

 

Toate aceste metode au fost concepute pentru a fi practicate in pre - ziua examenului radiologic.

 

 

Consideratii generale asupra alergiei si a substratului alergic

al accidentelor substantelor de contrast organo - iodate

 

Problema manifestarilor alergice ce survin in cadrul explorarilor radiologice pe baza de substante de contrast organo - iodate, suscita inca un viu interes si in zilele noastre, mai ales acum ca urmare a cresterii ponderii acestor explorari in cadrul investigarilor medicale.

In aplicarea acestor substante accidentele sunt prezente fiind deseori imprevizibile. Ele pot fi rezolvate daca se intervine competent si prompt, in primele minute dupa aparitia lor, salvandu-se viata pacientului.

 

a. Consideratii generale asupra alergiei

Alergia este reactivitatea modificata a organismului in fata unor agenti externi sau interni, ca urmare a intrarii in functie a unor anume mecanisme imunologice cu caracter specific.

Starile alergice pot fi impartite in doua mari categorii:

- stari alergice specifice;

- stari alergice nespecifice.

 

b. Consideratii privind antigenele

Antigenele sunt toate substantele care poseda insusirea de a provoca

prin introducerea lor in organism, formarea de anticorpi si sa reactioneze cu acestia.

Principalele proprietati ale antigenelor sunt:

- capacitatea de a provoca, prin introducerea lor in organism,

imunogenitatea;

- capacitatea de a reactiona cu anticorpi gata formati, caracteristica

denumita antigenitate;

 

c. Consideratii privind relatiile alergice si anumiti mediatori

chimici

Conflictul dintre antigen si anticorp care sta la baza reactiei alergi-

ce intervine in acest proces prin declansarea unor modificari bio-chimice si

consta in eliberarea in tesuturi a unor substante chimice, denumite media-

tori alergici. Cele mai importante dintre aceste substante sunt: histamina,

acetilcolina, serotonina, potasiul, bradikinina, anafilotoxina si SRS - A.

 

d. Etiopatogenia si clinica reactiilor alergice medicamentoase

Alergia medicamentoasa este complexul de manifestari clinice si biologice, aparut in urma readministrarii unui medicament, la care individul

in cauza a fost sensibilizat, pe calea unor administrari anterioare.

Cele mai obisnuite medicamente sau droguri care pot genera reactii alergice sunt: acidul acetilsalicilic, aminofenazona, procaina, sulfamidele, barbituricile, antibioticele, insulina, diversi hormoni, etc. Iodul , elementul

de baza din substantele de contrast organo - iodate, ocupa un loc important in acest grup.

 

 

e. Consideratii generale pe marginea socului alergic, a socului

anafilactic si a socului medicamentos

Socul alergic consta in hipersensibilitatea rapida, de ordinul a maximum catorva minute, a organismului sensibilizat in prealabil, fata de un anume alergen, si din contactul organismului cu acest alergen.

Complexul de fenomene patologice care apare si se dezvolta la animalul sensibilizat, dupa ce se administreaza doza declansata de antigen,

se numeste soc anafilactic.

Socul alergic medicamentos este acel soc alergic in care antigenul este reprezentat de un medicament.

 

Clasificarea formele de soc:

 

I. Socul prin deficiente acute in intoarcerea venoasa.

 

A. Volumul sanguin deficient prin pierderi de sange sau plasma:

1. Hemoragic;

2. Traumatic;

3. Chirurgical sau postoperator;

4. Arsuri.

 

B. Volumul sanguin deficient prin deshidratare si depletie de sodiu:

1. Vomisme si diaree;

2. Acidoza dibetica;

3. Boala Addison;

4. Epuizarea prin caldura si sincopa.

 

C. Stagnarea sangelui in vase:

1. Tumoare abdominala sau testiculara;

2. Perforarea unui viscer cavitar;

3. Rahianestezia;

4. Paracenteza abdominala;

5. Bacterian;

6. Necroza pancreatica acuta;

7. Infectii acute febrile;

8. Peritonita acuta difuza;

9. Forme toxice;

10. Anafilactic.

 

II. Socul prin deficiente acute in umplerea inimii.

 

A. Obstacol mecanic:

1. Hemopericard brusc;

2. Pericard revarsat acut;

3. Pneumotorax de tensiune.

 

B. Tahicardii severe cu scurtarea diastolei.

 

III. Deficiente acute in golirea inmii.

 

A. Lezarea miocardului:

1. Infarct miocardic;

2. Rupturi de valvule, corzi, pilieri, muschi papilari, sept;

3. Miocardita difterica, virala sau reumatica.

 

B. Obstacol mecanic:

1. Embolie pulmonara;

2. “Ball- Valve thrombus” sau tumoare a atriului stang;

3. Stenoza mitrala avansata;

4. Stenoza aortica avansata.

 

Formele cele mai obisnuite pe care le poate imbraca socul alergic medicamentos, sunt:

- formele cutanate;

- formele digestive;

- formele respiratorii;

- formele cardiovasculare;

- formele nervoase.

 

 

Manifestarile alergice cutanate pot fi grupate in trei categorii principale:

- eruptii cutanate;

- edemul Quincke;

- edemul laringian.

 

Eruptiile cutanate pot fi:

- locale sau generale;

- eritematoase, urticariene, puriginoase si papuloase;

- precoce sau tardive.

Eruptiile cutanate apar de obicei pe tegumentul gatului, al toracelui, pe urma: pe fata, pe spatele antebratelor si brate, pe abdomen, pe membrele inferioare, etc.

 

Edemul Quincke este o forma de urticarie giganta si avand ca localizari de predilectie buzele, cavitatea bucala, limba, faringele, glota, regiunile palpebrale. O serie de simptome ca senzatia de furnicaturi la nivelul fetei, buzelor, pleoapelor si gatului ii pot precede aparitia, motiv pentru care bolnavii explorati cu substante de contrast sa fie mereu chestionati asupra tuturor senzatiilor pe care le simt.

 

Edemul laringian poate fi tot o manifestare alergica, interesand mucoasele acestui organ. Se exteriorizeaza clinic prin dispnee si disfonie.

 

Manifestarile digestive se intalnesc atat in cazul administrarii substantelor de contrast organo-iodate pe cale intravenoasa, cat si pe cale orala. Ele pot imbraca diverse forme:

- senzatie de gust metalic sau de usturoi in gura;

- hipersalivatie, greata, varsaturi, dureri epigastrice sau abdominale

- diaree.

Toate manifestarile digestive se remit spontan, fara a necesita interventii terapeutice speciale.

 

Manifestarile respiratorii constau, in general, din senzatii de furnicaturi in nas, stranut, tuse, senzatie de caldura la nivelul traheei, senzatie de constrictie laringiana, senzatie mai mult sau mai putin acuta

a lipsei de aer.

 

Manifestarile nervoase constau din stari de neliniste, de teama, cefalee, stari de agitatie, senzatie de impaienjenire a vederii, etc. Mai rar pot survenii pareze, paralizii si stari convulsive.

 

Coma organo - iodata, desi exceptional intalnita in practica, aparand ca urmare a edemului cerebral, poate fi rezolvata prompt, prin

practicarea unei terapeutici de urgenta chiar la nivelul laboratorului radiologic.

 

Manifestarile cardiovasculare ce survin intimpul explorarilor radiologice cu substante de contrast iodate, nu impresioneaza numai prin marea lor frecventa si varietate ci si prin coeficientul de gravitate, coeficient care caracterizeaza pe unele dintre ele.

Manifestarile cardiovasculare se caracterizeaza prin:

- tulburari vasomotorii usoare (inrosirea pielii, senzatii de caldura,

transpiratie a fetei si a extremitatilor);

- tulburari vasomotorii severe (scaderea tensiunii arteriale, paloare

a tegumentelor, palpitatii, tahicardie);

- tulburari ale irigatiei coronariene (criza de augor pectoris);

- tulburari de ritm (extrasistole atriale sau ventriculare, tahicardie,

fibrilatie otrila paroxistica, fibrilatie ventriculara);

- tulburari legate de compensarea acuta a ventricolului stang

(dispneea paroxistica, astmul cardiac, edemul pulmonar acut).

 

Exista doua mari tipuri de insuficienta circulatorie:

- una de origine centrala, cardiaca cunoscuta sub denumirea de

colaps cardiac, si

- alta, de origine periferica, constand dintr-o insuficienta arterio-

capilara numita colaps periferic.

 

Colapsul periferic poate fi impartit, din punctul de vedere al substra-

tului patogenic declansator in trei tipuri:

 

- colaps hematogen;

- colaps neurovasogen;

- colaps mixt.

 

Colapsul cardiac se manifesta prin:

- coloratia cianotica a fetei si mai ales a extremitatilor;

- extremitatile raman calde;

- venele si in special jugularele sunt tugescente din cauza tensiunii

venoase crescute;

- respiratia are caracter dispneic;

- ficatul apare marit, tot din cauza tensiunii venoase crescute.

 

Colapsul periferic se manifesta prin:

- paloarea extremitatilor si un aspect livid al fetei;

- extremitatile sunt reci;

- respiratie superficiala.

 

Colapsul hematogen prezinta urmatoarele aspecte:

- facies palid;

- debut mai brusc (insidios);

- tensiunea arteriala scade lent si progresiv;

- bolnavul isi pastreaza luciditatea, cel putin la inceput;

- senzatie de sete.

 

Colapsul neurovasogen are urmatoarele aspecte:

- facies livid, chiar tenebros;

- debut brusc;

- tensiunea arteriala scade brusc si instantaneu;

- bolnavul este absent, pierdut chiar apatic.

 

Tratamentul este diferentiat in aceste tipuri de colaps. In sincopa si lipotimie starea de cunostinta, de luciditate este pierduta in timp ce in colaps starea de cunostinta, desi mai mult sau mai putin redusa,este pastrata. In sincopa si lipotimie functiile vitale sunt mai mult sau mai putin reduse, in vreme ce, in colaps, aceste functii sunt mai mult sau mai putin nemodificate. In starile comatoase functiile de relatie sunt total abolite, contrastand flagrant cu cele fundamentale care sunt pastrate.

Aceste stari necesita un tratament diferentiat, diagnosticul trebuie pus rapid si, tot rapid trebuie actionat, deoarece foarte usor se poate trece de la colaps la sincopa sau lipotimie si, de la acestea la starea de coma.

Cea mai benigna acuza din cursul explorarilor cu substante de contrast organo - iodate este senzatia de caldura, pe care majoritatea bolnavilor o acuza in momentul cand li se administreaza intravenos aceste substante. Aceasta senzatie apare de la inceputul injectarii accentuandu-se progresiv, dar stingandu-se tot progresiv cand injectarea s-a terminat.

Alt simptom cu caracter tot benign este aparitia unui gust particular in gura (de metal sau de usturoi).

Substantele de contrast organo - iodate sunt iritante. Din acest motiv injectarea paravenoasa se soldeaza cu accidente locale de tip necrotic, a caror gravitate tine de cantitatea de substanta, in general, ca si de cea iodica, in special. O sensibilitate la locul injectarii, ca si o roseata locala, pot aparea chiar in cazul cand acul se afla in vena. Tot caracterului iritant al iodului se datoresc acele flebalgii, acuzate de unii bolnavi, si care apar in special atunci cand injectarea s-a efectuat rapid. Tot actiunii iritante a iodului se datoresc si senzatiilele de arsura epigastrica, de greturi, ca si de varsaturi, semnalate de mai multi bolnavi supusi unor explorari cu substante de contrast organo - iodate, luate pe cale bucala. In cazuri extrem de rare sunt semnalate flebite, ce pot surveni in cursul explorarilor intravenoase. Fenomene inflamatorii ades observate la nivelul limfaticilor, in cursul explorarilor limfografice, se datoresc tot actiunii iritante a iodului, pentru ca in cursul acestor explorari au loc adeseori fenomene de extravazare, dat