Notiuni de anatomie descriptiva si topografica Intestinul gros se intinde de la tunica ileonului, marcat prin valvula ileocecala, pana la nivelul canalului anal, dar aceasta definitie morfofunctionala trebuie sa includa apendicele si valvula Bauhin.Aceasta conceptie cauta sa respinga o unitate functionala integratoare, dar individualitatea morfofunctionala si patologica a diferitelor portiuni colice impun studiul anatomic si patologic pe portiuni separate. Lungimea intestinului gros variaza intre 100 – 150 cm, cu o medie de 130 – 1350, cresterea in lungime se poate face pe seama intregului colon dar mai ales pe seama unor segmente separate. Aceste alungiri pot fi congenitale sau castigate dea lungul vietii, ducand la dificultati in investigatia radiologica atat in plenitudine cat si in dublu contrast astfel sigmoidul si transversul au o lungime in jur de 50 cm, ascendentul 12 – 17 cm iar descendentul 14 – 20 cm.Calibrul intestinului gros prezinta o scadere progresiva incepand de la cec spre sigmoid cu aproximativ 5 cm la cec si 2,5 cm la sigmoid dar in mod normal sau conditii patologice, exista modificari de calibru prin spasme sau dilatari, creand astfel dificultati in investigarea colonului si mai ales in punerea diagnosticului. 54842ovn16fbk1e 1.1. Cecul Are forma de sac inchis in interior, iar superior se continua cu colonul ascendent, pe peretele postero-intern la unirea dintre cec si ascendent se afla jonctiunea ileocecala prevazuta cu un sfincter, numita valvula lui Bauhil. La aproximativ 2 cm sub aceasta se afla insertia apendicelui vermicular. Cecul poate fi invelit in intregime de catre peritoneu, situatie intraperitoneala sau poate fi acoperit numai pe fata anterioara, situatiecand cecul este situat retroperitoneal, cu toate acestea cecul este considerat una dintre cele mai mobile parti ale colonului alaturi de transvers si sigmoid. Cecul este situat de obicei in fosa iliaca dreapta dar poate fi situat si inalt lombar, prerenal sau jos in micul bazin. Ca aspect exterior el prezinta trei benzi musculare inguste care isi au punctul de plecare la nivelul insertiei apendicelui si insotesc colonul pe toata intinderea lui. vb842o4516fbbk Aceste benzi musculare sunt dispuse anterior iar celelalte postero intern si extern.Aceste benzi determina formarea de boreluri suprapuse sau trei coloane de umflaturi. Din punct de vedere radiologic cecul poate fi impartit in doua: fundul cecal; corpul cecului. 1.2. Configuratia interioara: In interior la nivelul cecului si intregului colon se gasesc: pliurile submucoase sau falciforme create de bandeletele longitudinale si apar ca niste despartituri dispuse transversal fata de axul intestinului si constituie adevarate diafragme incomplete. logile haustrale care sunt corespunzatoare boselurilor de pe suprafata organului. 2.1. Colonul ascendent Este situat intre insertia valvulei ileocecale si a unghiului hepatic. Este situat retroperitoneal si prin intermediul fasciei lui Toldt vine in contact cu patratul lombelor si polul inferior inferior al rinichiului drept.In afara, interior si anterior, colonul ascendent vine in contact cu ansele intestinale. Colonul ascendent este una dintre cele mai fixe portiuni ale colonului. Configuratia exterioara este asemanatoare cu a cecului, cele trei bandelete musculare formeaza boselurile iar in interior ele determina formarea pliurilor falciforme si a cavitatilor haustrale. 3.1. Unghiul hepatic al colonului Face trecerea intre colonul ascendent si transvers, este situat in hipocondrul drept si lasa o amprenta marcata pe fata interioara a ficatului. Este un segment semifix, iar posterior se invecineaza cu rinichiul si portiunea a doua a duodenului iar anterior vine in contact cu ficatul care il acopera. 4.1. Colonul transvers Este partea cea mai mobila a colonului, poseda un mezocolon cu marginea anterioara inserata pe colon iar cea posterioara fixa, este inserata de la dreapta spre stanga pe portiunea inferioara a rinichiului, de partea a doua a duodenului, corpul pancreasului si partea superioara a rinichiului stang. Acest mezocolon la extremitate da nastere la doua formatiuni peritoneale si anume ligamentul frenocolic drept si ligamentul frenocolic stang care fixeaza cele doua unghiuri colice la peritoneul parietal. Ligamentul gastrocolic il solidarizeaza de stomac. Configuratia interioara si exterioara este asemanatoare cu cea de la cec si colon ascendent cu singura deosebire ca borelurile si haustrele diminua ca volum. 5.1. Unghiul splenic al colonului Este predominent ascutit, este situat aproape in plan anteroposterior fiind asezat adanc in hipocondrul stang, se invecineaza cu splina deasupra, cu marginea exterioara a rinichiului stang intern si inainte cu marea curbura. 6.1. Colonul descendent Este situat profund retroperitoneal alipit de ansele intestinului subtire, se intinde de la unghiul splenic pana la o limita de demarcatie conventionala corespunzatoare crestei iliace stangi. Este segmentul cel mai stramb al colonului si dispune de o musculatura puternica. 7.1. Colonul sigmoid Alaturi de cec si transvers este una dintre cele mai mobile portiuni a colonului iar prima portiune are o dispunere fixa ca a descendentului. Prezinta un mezocolon sigmoidal care are o insertie colica de doua ori dand inflectiuni sigmoidului, asemeni literei S. Se gaseste in fosa iliaca stanga iar portiunea pelvina vine in raport cu vezica si rectul. La nivelul sigmoidului exista numai bandelete musculare longitudinale si atunci el prezinta doua serii de boseluri diminuate ca volum in raport cu restul segmentului colonului. La nivelul sigmoidului se reduc si de asemenea numarul si volumul haustrelor interne. 8.1. Rectul si canalul anal Rectul se intinde de la locul de terminare a colonului sigmoid pana la linia anorectala care este circulara si desparte zona mucoasa de zona cutanata a rectului. Lungimea rectului este 11 – 15 cm iar diametrul transversal de 2,5 – 3 cm, in timpul umplerii cu bariu se pot dubla diametrele si apare fuziform dilatat in portiunea mijlocie si ingustat la nivelul jonctiunii rectosigmoidiene si la nivelul portiunii perirenale. In sens sagital rectul descrie o curbura superioara cu concavitatea anterior si o curbura inferioara cu concavitatea posterior iar in sens frontal o curbura inferioara cu concavitatea spre dreapta. Posterior vine in contact cu sacrul si coccisul, fetele laterale sunt tapetate de peritoneu iar anterior vine in contact cu organele genitale la femeie, prin fundul de sac al lui Douglas, iar la barbat este separet de vezica urinara tot prin acelasi fund de sac. Portiunea perineala vine in raport cu fosa isteorectala si uretra la barbat si vaginul la femei. Rectul nu mai prezinta bandeletele musculare lipsind astfel boselurile si haustrele. Canalul anal are o lungime de aproximativ 3 cm, este delimitat superior de linia anorectala si inferior de linia anoperineala. 9.1. Structura intestinului gros Intestinul gros prezinta aceleasi straturi ca si intestinul subtire, mucoasa, submucoasa si musculoasa. 9.2. Mucoasa Este mai groasa, lipita de valvule conivente vilozitati si placi Pyer. Epiteliul este format din celulele cilindrice, celulele calciforme , corionul este tesut conjunctiv dens, contine elemente limfoide si glande Lieberkuhn. Musculatura mucoasei contine doua straturi de fibre netede, unul interior circular si al doilea la exterior longitudinal, iar mucoasa canalului anal este de doua tipuri, tip cilindric situat deasupra liniei anorectale si de tip malpighian situat sub linia anorectala ce face trecerea intre mucoasa cilindrica si planul cutanat. 9.3. Submucoasa Este formata din tesut conjunctiv, prezinta plexuri vasculare, capilare, limfatice si plexuri nervoase. 9.4. Musculoasa Prezinta un strat interior de fibre circulare si exterior un strat de fibre longitudinale care sunt concentrate in bandelete circulare sau tenii intre care se gasesc pliurile semilunare sau falciforme (boselurile). Canalul anal prezinta o musculatura deosebita si anume prezinta sfincterul intern care este compus din fibre musculare striate ce prezinta un fascicol profund, gros si mult mai superficial subcutanat. Mai prezinta si muschiul ridicator anal care intareste sfincterul extern. 9.5. Vascularizatia intestinului gros Partea dreapta a colonului este vascularizata prin ramuri ale arterei ileo-ceco-colice, artera colica dreapta si cea mijlocie. Partea stanga este vascularizata prin artera mezenterica superioara care da ramuri, artera colica superioara stanga si artera inferioara stanga ce da ramuri sigmoidiene si rectale superioare. Sistemul venos al colonului este asigurat de catre venele mezenterice superioare si inferioare, care urmeaza traiectul arterei mezenterice. 9.6. Sistemul limfatic Isi are originea in stratul mucos, submucos, zona intravasculara si reteaua vasculara. Aceste retele se aduna in ganglionii paracolici iar vasele limfatice rezultate se varsa in ganglionii mezenterici superiori si inferiori. 9.7. Vascularizatia rectului Este asigurata de arterele rectale sau hemoroidale superioare mijlocii si inferioare iar vascularizatia venoasa a rectului isi are originea intr-un plex venos din stratul submucos care va da nastere venelor rectale sau hemoroidale care se varsa atat in interiorul venei porte cat si in interiorul venei cave inferioare. Vasele limfatice isi au originea in plexul mucos si submucos formand pediculi care urmeaza traectul venelor. Inrvatia colonului este predominant vegetativa provenind din simpatic si parasimpatic. Colonul drept primeste fibre simpatice din ganglionii colici si mezenterici superiori si fibre parasimpatice din nervii vagi. Colonul stang primeste fibre simpatice din plexul mezenteric superior si fibre parasimpatice din nervii splahnici pelvini. In peretii intestinului gros se gaseste plexul micuteris Auerbach si plexul submucos Maissner. Inervatia rectala provine din ramurile colaterale ale plexului rusinos si ale plexului sacrococcigian.
