DIAGNOSTICUL IN ORTODONTIE Pentru a stabili un diagnostic trebuie sa observam ca sa putem descrie si caracteriza ansamblul semnelor care constituie sindromul, trebuie sa clasificam fiecare semn si sa-i cunoastem importanta. In elaborarea diagnosticului si a planului de tratament, medicul ortodont trebuie: Sa recunoasca variatele caracteristici ale anomaliei dento-faciale sau de ocluzie Sa defineasca natura anomaliei, incluzand daca este posibil etiologia acesteia 53858con42nir2m Sa descrie o startegie de tratament bazata pe nevoile si dorintile individuale Anamneza trebuie orientata in 3 directii majore: Istoricul medical si stomatologic detaliat, necesar pentru subiectii cu probleme ortodontice Se stabileste legatura intre sanatatea generala si dezvoltarea aparatului dentomaxilar, daca urmeaza vreun tratament general pentru boli sistemice, reumatismale, alergii, afectiuni cardiace oi858c3542niir Evidentierea traumatismelor dentare, mandibulare si in special fracturile de condil, ce pot constitui un factor etiologic pentru asimetriile faciale Aprecierea statusului dentar al parintilor Evaluarea nivelului fizic de crestere care se face prin aprecierea ritmului de crestere; metode de evaluare: incadrarea inaltimii si greutatii copilului in unul din tabelele standard de crestere proportionarea generala a copilului sub numele de „descrierea somatica a tipului” Accelerarea cresterii de ansamblu a organismului, care apare la pubertate este legata direct de maturizarea sexuala. Varsta scheletala se coreleaza cu statusul de crestere somatica si este folosita in stabilirea diagnosticului ortodontic. Evaluarea clinica este o parte esentiala a diagnosticului ortodontic si include: Sanatatea tesuturilor dure si moi ale cavitatii orale Functia structurilor orale Proportii dento-faciale si estetica faciala Ex.: clinic ortodontic trebuie sa evalueze caracteristicile faciale, ocluzale, functionale, sa furnizeze date cu valoare de diagnostic si sa decida asupra examenelor complementare necesare pentru stabilirea diagnosticului. Un examen complet exo si endooral este efectuat in timpul primei consultatii, la sfarsitul careia se pune intrebarea necesitatii tratamentului precum si a momentului aplicarii acestuia. Daca la examenul clinic se constata existenta unei anomalii se iau urmatoarele hotarari: Tratamentul se amana Varsta dentara nu permite aplicarea tratamentului imediat, copilul ramane sub observatie, in functie de evolutia dintilor permanenti si conditionat de motivatia igienei orale Daca se impune un tratament ortodontic, se vor prescrie examene complementare pentru intocmirea dosarului ortodontic, se va elabora un plan de tratament 1. Examenul extraoral al proportiilor dento-faciale si al esteticii faciale Examinarea in norma frontala urmareste: Pozitia naturala a capului Egalitatea etajelor Simetria faciala prin aprecierea relatiilor intre linia frenurilor si linia mediana a scheletului Analiza profilului evidentiaza: Raporturile proportionale ale maxilarului in planul antero-posterior al spatiului Convexitatea sau concavitatea profilului Protuzia buzei si a incisivilor Proportiile faciale verticale si marimea unghiului planului mandibular Evaluarea dinamicii mandibulei si a functiei ocluzale in timpul inchiderii cavitatii orale 2. Examenul endo-oral apreciaza sanatatea tesuturilor dure si ale partilor moi Statusul dentar al dintilor temporali si evolutia eruptiei dintilor permanenti Aprecierea anomaliilor dentare, eventuale procese patologice Examenul tesuturilor moi: Prezenta, marimea si pozitia frenurilor Aprecierea starii de sanatate a mucoasei orale, gingivale Verificarea tonicitatii buzelor si obrajilor Volumul si mobilitatea linguala 3. Functia structurilor orale a. explorarea articulatiei temporo-mandibulare: Pozitia condililor si disfunctia ocluzala Deschiderea maxima a cavitatii orale Dinamica mandibulara privind: Pozitia de repaus adevarata in care inchiderea se face printr-o miscare de 2-3 mm in jurul unei axe balama localizata in condili Pozitia de repaus de obisnuinta, in care are loc o translatie orizontala a mandibulei in timpul inchiderii Miscarile anormale ale mandibulei in care discrepante intre RC si OC sunt destul de des intalnite la copii si trebuie evidentiate clinic b. explorarea respiratiei Nazala normala Orala determinata de obstructii nazale c. explorarea posturii limbii si aspectul ei Aprecierea marimii Aprecierea pozitiei de postura a limbii, cand dintii sunt usor distantati Testarea capacitatii motorii si senzoriale a limbii Deglutitia normala sau formele atipice ale deglutitiei d. fonatia: - evaluarea fonatiei apartine specialistilor, dar ortodontul trebuie sa detecteze tulburarile de vorbire si sa recunoasca pe cele care pot fi implicate in malocluzie e. masticatia – eficienta masticatorie poate fi afectata prin prezenta ocluziilor deschise sau a proalveolodontiilor superioare severe. 4. Examene complementare a. fotografia intraorala pentru inregistrarea starii initiale a tesuturilor dure si moi b. ortopantomografia – utila in diagnosticul de anomalie dento-maxilara c. teleradiografia de profil – pentru evaluarea proportiilor dento-faciale si in analiza bazelor osoase anatomice in cadrul anomaliilor d. analiza modelelor Se cerceteaza simetria si asimetria arcadelor in functie de planul medio-sagital si de planul frontal Analiza spatiului – comparare intre cantitatea de spatiu disponibil pentru alinierea dintilor si cantitatea de spatiu necesar pentru incadrarea corecta a dintilor pe arcada Posibilitati de analiza: - masurarea dt pe radiografie - estimarea prin tabele de proportionalitate - combinarea celor 2 metode Se face: - aprecierea pozitiei antero-posterioare a incisivilor - analiza marimii dintilor - aprecierea gradului de dezvoltare a arcadelor dentare BILANTUL ORTODONTIC cuprinde: Estimarea starii generale de sanatate Estimarea stadiului de crestere: stadiul de maturizare varsta osoasa Estimarea estetica: examen clinic examen fotografic examen radiologic de profil bilantul morfologic si functional angrenajul intra-arcade relatiile inter-arcadice statice si dinamice relatiile bazelor osoase si relatiile dento-maxilare examinarea cantitativa a dizarmoniilor dento-maxilare si dento-dentare estimarea starii de sanatate a dintilor si parodontiului bilantul functional tonusul musculaturii labio linguale, a muschilor masticatori tulburari de deglutitie, respiratie, masticatie, fonatie profilul psihologic al pacientului estimarea factorului etiologic prognosticul pe termen lung In cea de a III-a consultatie se va face o expunere a bilantului ortodontic si a planului de tratament. BIBLIOGRAFIE: 1. Ortodontie – diagnostic, clinica, tratament, AV Fratu, Ed. Vasiliana, Iasi 2002 2. Aparatul dento-maxilar – Crestere si dezvoltare, Boboc Gh, Ed. Medicala, Bucuresti, 1996
