Cerintele igienico-sanitare generale ale bazelor sportive
La construirea unei baze sportive, indiferent de felul acesteia, se va tine cont de unele cerinte igienico-sanitare generale.
Alegerea terenului este foarte importanta pentru construirea unei baze sportive din mai multe puncte de vedere.
In primul rand se va stabili natura si configuratia solului. Solul pe care se construieste o baza sportiva trebuie sa aiba granulatii mari si uniforme, care ii confera un grad mare de porozitate. Aceasta ii asigura o buna permeabilitate pentru aer si, deci, oxigenul necesar proceselor de oxidare, care ajuta la mineralizarea si autopurificarea solului.
Solul cu porozitate mica este umed si nesanatos. Intr-un astfel de sol, la un gram se pot gasi sute de milioane de microbi, mai ales intalniti fiind bacilul titanic, bacilul antraxului, bacilii gangrenei gazoase. Cea mai mare parte a microbilor din sol se gaseste la o adancime de 20-30 cm, la suprafata solului ei fiind distrusi de razele ultraviolete, oxigenul din aer si de uscaciune. Un sol poluat este periculos, avand in vedere faptul ca sportivul are contacte dese si dure cu solul, se poate rani sin acest caz poate contacta boli determinate de microbii din sol. De asemenea solul poluat poate influenta negativ calitatea aerului de deasupra lui, inclusiv aerul din incaperile construite pe el.
Alte conditii pe care trebuie sa le indeplineasca terenul pe care se construieste o baza sportiva sunt acelea de a fi insorit si uscat, sa aiba o panta suficienta pentru scurgerea apelor meteorice, iar primul strat de apa freatica sa se gaseasca cel putin la 2 m adancime.
Este de preferat ca sa nu se construiasca o baza sportiva pe terenurile folosite in trecut ca rampe de gunoaie, cimitire, terenurile de umplutura, mlastinoase, terenurile din depresiuni.
Inainte de a construi o baza sportiva trebuie sa se faca o analiza chimico-bacteriologica a solului pentru a se stabili gradul de poluare si capacitatea de autopurificare. Daca solul prezinta un grad ridicat de poluare trebuie sa se ia masuri de insanatosire a lui. Terenul va fi arat adanc timp de 3-4 ani consecutiv, pentru a-i ajuta sa se autopurifice. Dupa aceea se va aseza la suprafata solului un strat de pamant sanatos si curat, gros de 25-30 cm, peste care se va semana sau se va intinde zgura. Daca terenurile sunt umede si au permeabilitate mica pentru apa se vor usca prin drenare.
Amplasarea. Se recomanda ca amplasarea bazelor sportive sa se faca in cadrul zonelor de locuit ale localitatilor. Bazele sportive pentru prescolari sau scolari se vor amplasa la o distanata de maximum 1 km departare fata de zona de locuit. Bazele sportive de intreprindere se pot amplasa in apropierea acestora, dar in afara zonei de poluare.
Pentru realizarea unui microclimat favorabil si a unei ambiante palcute, este bine ca baza sportiva sa fie amplasata in apropierea unei ape curgatoare, in cadrul unui parc natural.Aceasta amplasare prezinta mai multe avantaje sub aspect igienic: aerul este mai curat deoarece praful se depune in mare parte pe frunzele copacilor; aerul este mai bogat in oxigen in timpul zilei datorita procesului de asimilatie clorofiliana; temperatura aerului este mai scazuta vara si mai crescuta iarna si prezinta variatii mai mici; umiditatea aerului este mai crescuta, este mai multa liniste; culoarea verde a frunzelor si a ierbii odihneste ochiul si sistemul nervos central, creand o stare psihica pozitiva.
Sa ve evita construirea bazelor sportive in apropierea unor surse de poluare a aerului cu praf, fum, substante toxice, strazi cu circulatie mare.
Important in amplasarea bazelor sportive este stabilitatea directiei vantului dominant in zona respectiva. Daca o baza sportiva trebuie amplasata intr-o zona cu aerul mai putin curat, in apropierea unui obiect poluant, ea se va amplasa in partea dinspre care bate vantul dominant. Aerul va trece mai intai deasupra bazei sportive si apoi deasupra fabricii respective.
Cand se amplaseaza o baza sportiva, trebuie sa se tina cont si de posibilitatile de alimentare cu apa potabila si pentru salubritate. Pentru baut, igiena corporala a sportivului, bazine de inot se va folosi apa potabila din reteaua centrala de alimentatie a localitatii. Daca aceasta retea nu exista, atunci se poate crea o sursa proprie pentru baza sportiva respectiva, folosindu-se de sursa de apa de adancime (fantana) sau apa curgatoare cu debit mare si constant. In ultimul caz, din apa curgatoare se va face o derivatie, inainte de folosire apa fiind prelucrata prin sedimentare, filtrare si clorurare.
Orientarea bazelor sportive deschise se face cu axa lunga pe directia nord-sud, iar a celor inchise cu axa lunga pe directia est-vest. Daca baza sportiva este amplasata in regiuni cu vanturi dominante puternice, orientarea bazei sportive deschise se va face in asa fel, incat vantul dominant sa bata perpendicular pe axa lunga a terenului.
Evacuarea apelor murdare si a gunoaielor, rezultate in urma activitatilor depuse la nivelul bazei sportive se poate realiza in mai multe feluri. Cel mai igienic sistem il reprezinta deversarea apelor murdare in reteaua de canalizare a localitatii. Daca aceasta nu exista, apele reziduale pot fi deversate intr-o apa curgatoare din apropiere care sa aiba un debit mare si constant. Daca nu exista aceasta posibilitate, atunci apele murdare pot fi indepartate printr-un sistem de drenaj raspandit pe o suprafata mare de teren, la o adancime de 40-50 cm, in afara localitatii. Se mai poate folosi si sistemul de colectare in puturi absorbante, care vor trebui evacuate des.
Pentru colectarea gunoaielor se vor crea spatii speciale prevazute cu pubele acoperite cu capace pentru a nu avea acces animalele si insectele care pot raspandi aceste resturi. Gunoiul va fi evacuat periodic.
Constructiile si amenajarile sportive mai trebuie prevazute cu cai de comunicatie dimensionate in asa fel, incat sa asigure accesul usor si posibilitatea evacuarii rapide a publicului spectator. Caile de acces trebuie sa fie asfaltate sau, la sate, tropite cu pacura, pentru a evita ridicarea prafului.
