CELULELE EPITELIALE DE LA NIVELUL MUCOASEI GASTRICE SI INTESTINALE Stomacul este un organ cavitar, glandular si musculos, in care alimentele, retinute un timp mai indelungat, sunt inmuiate si transformate chimic prin secretia glandelor gastrice si sfaramate prin contractia peretelui muscular. Din aceste transformari rezulta chimul gastric. Stomacul are o forma de cimpoi si prezinta anatomic si histofiziologic trei regiuni: regiunea cardiei, in continuare cu esofagul, rudimentara la om, regiunea pilorica la trecerea in intestin si regiunea fundica sau a corpului stomacului; stomacul are doua margini: una concava, cu traiect scurt, mica curbura, si alta lunga, convexa, marea curbura. Suprafata interna a stomacului este brazdata de numeroase cute orientate de la cardia la pilor, anastomozate intre ele, de grosimi variabile care constituie marele relief al stomacului. Examenul cu lupa permite observarea unui mare numar de santuri circulare care delimiteaza ariile mamelonare sau gastrice, ce constituie relieful mic al stomacului. Pe suprafata ridicaturilor mamelonare se deschid numeroase orificii care reprezinta deschiderea criptelor gastrice. Mucoasa – mucoasa stomacului contribuie alaturi de submucoasa la formarea reliefului gastric. De grosime variabila, fiind mai groasa in regiunea fundica (5 mm) mucoasa este constituita dintr-un epiteliu si un corion glandular. Epiteliul, monostratificat inalt, in regiunea cardiei continua brusc epiteliul esofagian, fiind inlocuit in regiunea pilorica cu cel intestinal. Din loc in loc epiteliul se infunda in corion, fomand criptele gastrice, mai mici la nivelul corpului stomacului mai adanci la cardia si foarte adanci la pilor; in fundul criptelor se deschid glandele gastrice care sunt de 3 feluri: glandele principale sau fundice, cardiale si pilorice; la trecerea de la pilor la duoden se gasesc si glande tubuloacinoase Brünner. Cele mai numerose si mai bine dezvoltate sunt glandele principale cuprinse in corionul mucoasei corpului stomacului care sunt glande tubulare simple sau ramificate, lungi ajungand pana la musculara mucoasei si se deschid cate 3 – 4 in fundul unei cripte gastrice. Peretele glandei, este constituit din 4 feluri de celule: 47679sqo48ddj2d Celulele principale (adelomorfe, zimogene sau bazofile) sunt situate pe membrana bazala, marginind lumenul glandei, mai numerose in portiunea terminala. Produsul de secretie se acumuleaza la polul apical sub forma de granule de pepsinogen care se elibereaza din celula prin dializa si se transforma in pepsina la nivelul criptelor; Celulele parietale (marginale, acidofile sau delomorfe), sunt situate din loc in loc printre cele parietale fiind mai numeroase in corpul glandei; produsul lor de secretie precursorii HCl se acumuleaza in celula sub forma unor plaje, transformarea lor in HCl avand loc la nivelul criptelor; Celule auxiliare (mucopeptice) situate in gatul glandei sunt mici, secreta fermenti cu actiune asupra dipeptidelor si mucus si elaboreaza factorul intrinsec Castle; Celulele cromoargentafine situate mai ales in fundul glandei contin granulatii ce se evidentiaza cu saruri de crom sau argint si prezinta reactia pozitiva pentru fosfataza acida si polizaharide; sunt celule simpatice, migrate dint crestele ganglionare, cu rol in elaborarea unei substante speciale ce se raspandeste in organism pe calea nervilor. qd679s7448dddj Corionul dintre glande este subtire, bogat in celule conjunctive, vase si nervi; el contine sub stratul de glande mici noduli limfatici. Musculara mucoasei – subtire la cardia si corpul stomacului este dezvoltata la pilor unde contribuie la formarea sfincterului piloric. Submucoasa – tesut conjunctiv lax; leaga mucoasa de tunica musculara. Aceasta are capacitatea de a se contracta sau destinde adaptandu-se continutului stomacului si contribuind la evacuarea lui. La nivelul pilorului, fibrele musculare se intrica, formand sfincterul piloric ce controleaza evacuarea stomacului. Acest proces este determinat de gradul de contractie al tunicii musculare si de factorii chimici locali. Tunica externa este constituita din foita peritoneala viscerala. CONFIGURATIA INTERIOARA Suprafata interioara a stomacului este foarte neregulata din cauza numeroaselor plice ale mucoasei. Dintre acestea, unele merg de-a lungul axului mare al organului, altele sunt transversale sau oblice. In felul acesta suprafata interioara a stomacului este impartita in foarte multe mici depresiuni. De-a lungul curburii mici se afla un sant numit canalul gastric sau drumul gastric (Canalis ventriculi), delimitat de doua plice longitudinale care nu sunt anastomozate intre ele. Pe aici sunt conduse lichidele, saliva, spre duoden fara sa stationeze in stomac. Plicele mucoasei sunt mai accentuate pe stomacul gol; ele se sterg pe masura ce stomacul se umple. Reprezinta un material de rezerva care permite distensia stomacului. Examinand cu atentie mucoasa, chiar cu ochiul liber se vede ca ea prezinta o serie de santuri mult mai fine, care delimiteaza niste campuri de forma poligonala sau circulara cu un diametru de 2—4 mm numite arii gastrice (Areae gastricae). Cu lupa se vad la suprafata acestor arii niste ridicaturi sau plice viloase (Plicae villosae), separate prin santuri fine. In aceste santuri se deschid glandele gastrice prin intermediul unor invaginatii inguste, infundibuliforme, numite foveole gastrice sau cripte (Foveolae gastricae). Orificiul cardic este putin oblic, privind in jos si spre stanga. El nu are nici valvula, nici sfincter anatomic. Exista insa o plica a mucoasei raspunzand incizurii cardice. De la orificiul cardic pleaca numeroase plice ale mucoasei.Separatia intre mucoasa esofagiana si cea gastrica este foarte neta (alba la nivelul esofagului, rosiatica la nivelul stomacului). In duoden vom intilni plice circulare Kerkring si vilozitati intestinale, ambele caracteristice pentru intreg intestinul subtire. Plicele circulare lipsesc in partea superioara a duodenului; La extremitatea inferioara a plicei se afla o proeminenta papila duodenala mare (Papilla duodeni major) — pe care se deschid impreuna ductul coledoc si ductul pancreatic. Aproximativ cu 3 cm mai sus pe plica longitudinala, se gaseste aproape constant, papila duodenala mica (Papilla duodeni minor). Pe ea se deschide ductul pancreatic accesor. STRUCTURA
In structura duodenului intra cele patru tunici caracteristice ale organelor tubului digestiv abdominal: tunica seroasa, tunica musculara, stratul submucos, tunica mucoasa. Tunica seroasa sau peritoneul duodenului: — Prima jumatate a portiunii superioare este invelita in intregime de peritoneu; in rest, duodenul este extraperitoneal, fiind acoperit de seroasa numai pe fata anterioara, — Radacina mezocolonului transvers intretaie portiunea descendenta, iar radacina mezenterului portiunea orizontala ale duodenului, — Peritoneul din vecinatatea duodenului formeaza un numar de recesuri sau fosete: recesul duodenal superior, duodenal inferior, paraduodenal, retroduodenal. . Ca si in celelalte segmente ale canalului alimentar abdominal, peritoneul este dublat pe fata sa profunda de o patura de tesut conjunctiv lax care constituie stratul subseros (Tela subserosa).
