1. Cateva notiuni despre sistemul imun si limfocitele T
In incercarea de a intelege cum reuseste organismul sa faca fata agresiunilor din mediul extern (agenti infectiosi) au fost evidentiate doua posibilitati de manifestare a raspunsului imun: eliminarea agentilor patogeni cu ajutorul unor componente preformate (mijloacele nespecifice de raspuns ale sistemului imun) sau producerea unor componente celulare si moleculare care sa se adapteze agentului patogen (mijloace specifice).
Imunitatea nespecifica mai este numita si rezistenta naturala. Ea este primul mijloc imediat de aparare in raspunsul imun. Mecanismele prin care opereaza sunt mecanisme externe si mecanisme interne.
Mecanismele externe sunt reprezentate de tegument, mucoase si fluidele organismului. Acestea constituie bariere naturale care impiedica patrunderea agentilor patogeni in tesuturi. Odata invinse aceste mecanisme, se va incerca indepartarea agentilor patogeni prin mecanismele interne ale imunitatii nespecifice: factori fiziologici aditionali, fagocitoza si inflamatia. La nivelul cavitatii orale se manifesta si antagonismul bacterian, un alt factor care confera imunitate organismului.
In ciuda tuturor mecanismelor imunitatii nespecifice, unele microorganisme reusesc sa reziste prin dezvoltarea unor mecanisme defensive, care le asigura supravietuirea. Insa posibilitatile de aparare ale organismului uman nu se limiteaza numai la o aparare nespecifica; sistemul imun uman este un sistem competent prin excelenta, tocmai datorita mijloacelor sale specifice de indepartare a agresorilor. Imunitatea specifica sau dobandita a organismului este reprezentata de capacitatea de a recunoaste specific antigenele si de a le elimina selectiv.('Imunologie,curs pentru studentii anului II medicina', Eugen Carasevici si colaboratorii).
Limfocitele T circula in sange, limfa, dar cea mai importanta fractie se gaseste cantonata in organele limfoide. Din punct de vedere functional, se pot afla in urmatoarele stadii de maturare: progenitori sau precursori celulari. Acestia nu exprima pe suprafata nici un fel de receptori cu exceptia (probabil) a receptorilor pentru ecotaxie. Se gasesc in circulatie, in drum spre organele limfoide primare sau in interiorul acestora, aflati in diferite stadii de maturare.
Celulele virgine (naive) care sunt imunocompetente, dar nu au intrat inca in contact cu un antigen, sunt rezultatul proceselor de maturare, diferentiere si selectie a repertoriului, ce se produc in timus. In periferie, contactul cu antigenul specific, determina activarea acestor limfocite si diferentierea lor in, pe de o parte, celule efectoare si, pe de alta parte, in limfocite de memorie, care au capacitatea ca la un nou contact cu acelasi antigen sa reactioneze mult mai prompt si mai eficient.
Limfocitele T se impart in mai multe populatii celulare dupa functii specifice. Ele nu se deosebesc morfologic. Cele mai distincte subpopulatii sunt limfocitele CD8+ sau citotoxice si limfocitele CD4+ sau ajutatoare (helper).
Limfocitele CD8+ recunosc celule self denaturate sau celule non-self. Ele se activeaza, prolifereaza si se diferentiaza in efectori citotoxici, capabili sa-si ucida tinta. Recunoasterea tintei este mediata de moleculele MHC de clasa I, iar mecanismele de ucidere utilizate sunt fie liza osmotica, fie apoptoza indusa la nivelul tintei.
Importanta acestei subpopulatii de limfocite este majora, deoarece ele recunosc celulele infectate viral, care se "tradeaza" prin exprimarea pe membrana a complexelor moleculare formate din peptide virale asociate cu antigenele self MHC I. Celulele se activeaza in conditiile stimularii antigenice insotite de semnale trimise de limfocitele T helper, prin mediatori solubili. Ca si limfocitele B, ele necesita interventia reglatoare a limfocitelor T helper si a altor componente ale sistemului imun.
De asemenea, ele sunt efectorii principali in procesele neoplazice, datorita capacitatii lor de a distruge celulele self modificate.
Limfocitele CD4+ (helper) au fost numite astfel datorita rolului lor de a ajuta limfocitele B sau LyCD8+ sa-si exprime si sa-si exercite potentialul lor functional. Se cunosc doua subclase de limfocite helper Th1 si Th2. Deosebirile dintre cele doua subclase sunt date de capacitatea lor de a produce anumite citokine si de caracterul unor functii de aparare pe care le efectueaza.
Functiile populatiei Th1 sunt:
- secreta IL-2, IL-12, IFN gamma, TNF beta;
- activeaza macrofagele, amplificandu-le capacitatea de secretie a citokinelor si potentialul de prezentare a antigenelor;
- activeaza sinteza anticorpilor IgG, dar nu a IgE;
- sunt implicate in reactiile de hipersensibilitate intarziata;
- sunt activate de semnalele date de virusuri si bacterii intracelulare;
Functiile populatiei Th2:
- secreta IL-4, IL-5, IL-6, IL-10;
- activeaza sinteza de IgE;
- stimuleaza proliferarea si activarea eozinofilelor;
- sunt stimulate de alergene sau componente parazitare.
Diferentierea limfocitului CD4+ naiv, activat, in limfocit efector de tip Th1 sau Th2 este influentata de o serie de factori, dintre care cei mai importanti par sa fie citokinele prezente in fazele precoce de activare si de expansiune clonala, cantitatea de antigen prezentat, tipul de celula prezentatoare si tipul de efector care se diferentiaza cel mai rapid si care va inhiba diferentierea celuilalt tip. Astfel, in prezenta IL-12 si a IFN-gamma, CD4+ naive se vor diferentia in limfocite Th1. Spre deosebire de acesta, limfocitul Th2 se diferentiaza in prezenta IL-4. Secretia acestor citokine este influentata de germeni diferiti care actioneaza selectiv asupra celulelor producatoare de citokine.
2. Notiuni generale de patolgie a cavitatii bucale si implicarea sistemului imun
Structurile anatomice si histologice ale cavitatii bucale au insemnatatea lor in imunitatea nespecifica a acestei cavitati, a intregului tub digestiv si a organismului in general. Leziunile aparute la nivelul cavitatii bucale constituie porti cu un mare potential de patrundere a agentilor patogeni. Din acest motiv, cicatrizarea tesuturilor moi si inchiderea focarelor dentare se impune ca o conditie majora pentru pastrarea sanatatii intregului organism.
Acumularile de placa bacteriana si de tartru afecteaza, in principal, te zonele sensibile ale cavitatii orale: dintii si sulcusurile. De aceea, mijloacele imune specifice celulare si umorale sunt bine reprezentate la nivelul lor de fluidele cavitatii orale: saliva, fluidul crevicular sau de elemente provenite din sange sau limfa. Saliva constituie o pelicula fina la suprafata smaltului avand rol protector.
Conexiunile sistemului imun sistemic cu cavitatea orala sunt multiple si au o insemnatate deosebita. Circulatia mare este cea care angajeaza organele limfoide ale teritoriului maxilo-facial in imunitatea sistemica. Din circulatia generala, limfocitele Th patrund in intimitatea tesuturilor limfoide din peretii cavitatii orale si actioneaza asupra plasmocitelor producatoare de anticorpi din clasa A din structura glandelor salivare. . Rezultatul acestei stimulari il constituie eliberarea in cavitatea orala sau in lumenul intestinului a IgA secretor care are o importanta fundamentala in imunitatea mucoaselor. Tot din circulatia generala patrund in cavitatea orala imunoglobuline serice, fie direct, pe la nivelul epiteliului sulcular, fie prin intermediul plasmocitelor secretoare din mucoasa gingivala. La nivelul placilor Peyer din grosimea peretelui intestinului subtire are loc o constanta stimulare antigenica determinata de potentialii factori antigenici patrunsi prin alimentatie. Prin limfoblastii prezeni aici si sub influenta limfocitelor Th, antigenele sechestrate de APC-uri ajung la nivelul ganglionilor limfatici din mezenter si, de aici, patrund in circulatia generala in drum spre organele limfoide secundare.
Pare din ce in ce mai evident ca rezistenta la infectii cu bacterii intracelulare se asociaza cu IFN-gamma, citokina secretata de subsetul Th1, in timp ce, pentru acelasi tip de bacterie, raspunsul Th2 este mai degraba ineficient si asociat cu facilitatea supravietuirii microorganismului.
Capacitatea bacteriilor de a induce un anumit tip de raspuns imun a fost studiata in incercarea de a gasi raspunsuri la intrebari legate de asocierea aproape specifica a anaerobilor gram negativi (Porphyromonas gingivalis si Porphyromonas endodontalis) cu infectiile orale cronice, comparativ cu streptococii orali (Streptococcus mutans), care se asociaza mai degraba cu reactii inflamatorii acute.
A fost testata capacitatea fiecarei bacterii de a induce in vitro productia de citokine de catre celulele mononucleare. Streptococul stimuleaza secretia unor nivele de IL-12, IFN-gamma si TNF-alfa. Raspunsul indus de acestia, insa, dominat de secretia de IL-10, citokina antiinflamatorie prin actiunea sa inhibitorie asupra efectorilor celulari.
Sange periferic heparinizat
Izolare PBMC
Cultura in vitro
Stimulare cu P. Gingivalis sau P. endodontalis
Schema stimularii in vitro a producerii citokinelor induse de germenii implicati in bolile parodontale
Profilul citokinic, mai degraba inhibitor, indus de anaerobi ar putea reprezenta un adevarat avantaj selectiv, permitandu-le acestora sa evite dezvoltarea unei aparari eficiente. In acest fel ei pot supravietui in situsurile inflamatorii perioade indelungate. Raspunsurile inflamatorii asociate infectiilor cu aceste bacterii sunt cronice, trenante si local distructive. In bolile parodontale, produse cel mai frecvent de anaerobi gram negativi, inflamatia cronica se insoteste de efecte secundare nedorite cum sunt afectarea osului alveolar, a ligamentului parodontal si a tesuturilor moi adiacente, fiind cauza majora a pierderii dintilor.
Bibliografie:
1. Maria Nita, "Histologia cavitatii bucale", 1998
2. Curs de Imunologie pentru studentii anului II MG, LITO UMF, Iasi
3. Lucrare de licenta "Modularea Th1/Th2 in raspunsul imun la nivelul cavitatii orale", UMF Iasi, 2001
