NOTIUNI DE NEURO-ENDOCRINOLOGIE- IN STRES
Interactiunile neuro-imuno-endocrine sunt sustinute prin urmatoarele elemente (Marcel Costuleanu- "Fundamente de fiziopatologie' - Iasi -1999):
o Produsi ai celulelor sistemelor nervos, imun si endocrin coexista in tesuturile limfoide, endocrine si nervoase;
o Mediatorii endocrini si neurali moduleaza activitatea sistemului imun;
o Celulele imune, endocrine si nervoase exprima receptori pentru citokine (limfokine, interleukine- G factori de crestere hematopoietici), hormoni, neuropeptide si transmitatori;
o Mediatorii sistemului imunitar pot influenta functiile endocrine si nervoase.
Tot in acest sens Prof.dr. Marcel Costuleanu constatam urma cercetarilor ca, cel mai interesant element al interactiunii tripartite de mentinere a homeostaziei generale a organismului si de integrare este reprezentat de faptul ca este bidirectionala. Astfel, in plus fata de binecunoscutele efecte ale hormonilor asupra sistemului imun, din ce in ce mai multe date demonstreaza faptul ca produsii celulelor sistemului imunitar pot influenta profund functiile neuro-endocrine.
Relatiile functionale dintre sistemele imun si neuro-endocrin implica faptul ca semnalele declansatoare ale reactiilor anti-agresive (anti-destabilizatoare) apar in zone ale organismului care percep amenintarea si ca sunt apoi transportate (sau ajung) in teritorii capabile de a le recunoaste si de a genera o cascada de evenimente care da nastere unui efect adecvat situatiei. Este clar ca semnalele primare sunt produse de proteine, care pot patrunde in circulatie si ajung in organele nervoase si endocrine unde au actiune directa sau prin eliberarea de mediatori intermediari precum: prostaglandinele (PGs), monoxidul de azot (NO), neuropeptidele si catecolaminele (CA).
Proteinele denumite colectiv citokine sunt eliberate in circulatie de catre celulele imune activate si includ interleukinele (ILs), factorul de necroza tumorala (TNF), interferonii (IFNs) si diferiti factori timici (functia 5 a timozinei)
CITOKINELE sunt produse nu numai in celulele sistemului imun, dar si in alte tesuturi, in special in organele neuro-endocrine. Creierul poate contine propriul sau sistem citokinergic, iar valori crescute ale citokinelor in creier se observa in timpul expunerilor la infectii, traumatisme ale SNC, dupa stress sau in timpul cresterii nivelurilor plasmatice ale interleukinelor.
Dar citokinele nu reprezinta unicii mediatori ai comunicarii dintre sistemele imun si neuro-endocrin. Celulele sistemului imun pot produce hormoni peptidici si proteici precum corticoliberina (CRF), adrenocorticotropina (ACTH), tirotropina (TSH), prolactina (PRL), hormonul luteinizant (LH) si hormonul de crestere (GH), care se stiau a fi secretate numai de catre celulele sistemului neuro- endocrin. Insa cantitatea de hormoni secretata de leucocite este mica iar actiunea lor este probabil paracrina sau autocrina (Marcel Costuleanu)
Este bine cunoscut astazi faptul ca, IL-lβ, unul dintre mediatorii cheie ai raspunsului imunologic la stress, infectii si stimulare antigenica, poate activa neuronii producatori de CRF, prin inducerea expresiei genelor de faza rapida, c-fos, cresterea nivelurilor ARNm ale CRF si stimularea eliberarii CRF. Efecte asemanatoare au si IL-6 ca si TNF-α.(M.Costuleanu)
Capacitatea IL-1 de a stimula axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliana reprezinta cel mai studiat exemplu de influenta a citokinelor asupra functiilor endocrine. Acesta pare a fi si motivul pentru care actualmente se crede ca IL-1 este mediatorul modificarilor sistemului glucocorticoizilor induse de anumite virusuri. (M. Costuleanu)
Teoretic, activarea axei hipotalamo-hipofizare de catre citokinele aparute in sange s-ar putea produce prin unul din urmatoarele mecanisme:
influenta acestor proteine asupra activitatii hipofizei, direct sau prin intermediul mesagerilor locali (CA, PGs)
eliberarea unor semnalizatori care pot traversa bariera hemato-encefalica sau traversarea acesteia de catre insasi citokine;
modificarea concentratiilor CA sau PGs (secretagoge) de la nivelul SNC, care influenteaza activitatea hipotalamica;
stimularea sintezei/eliberarii citokinelor din creier sub actiunea citokinelor periferice.
Comunicarea bidirectionala intre axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliana si sistemul imun este argumentata de faptul ca toti hormonii sunt implicati in imunomodulare, chiar daca initial numai glucocorticoizii au fost considerati a avea activitate imunosupresoare.(M. Costuleanu)
Bibliografie
1. Costuleanu Marcel -Fundamente de fiziopatologie Editura Cantes 1999
2. Clor an Emil -Caiete III (1967-1972) memorii /jurnale / convorbiri
3. Freud Sigmund -Psihologia inconstientului Editura TREI 2000
4. GoliszekA -invingeti stresul! Editura Teora 1999
5. Gorgos C-Dictionar enciclopedic de psihiatrie voi. I-IV
6. Iamandescu I.B.- Stresul psihic din perspectiva psihologica si psihosomatica Editura INFO Medica 2002
7. Leonhard K. -Personalitati accentuate in viata si literatura Editura stiintifica si enciclopedica 1979
8. Scripcaru G, Boisteanu P, Astarastoae V, Chirita V, Scripcaru C -Psihiatrie medico-legala Editura Polirom 2002
9. Stefanescu DT& colab.-Genetica medicala-progrese recente Editura Tehnica 1998
