MIJLOACE SPECIFICE DE APARARE IMUNA LA NIVELUL CAVITATII BUCALE

MIJLOACE SPECIFICE DE APARARE IMUNA LA NIVELUL CAVITATII BUCALE

MIJLOACE SPECIFICE DE APARARE IMUNA LA NIVELUL CAVITATII BUCALE

Este realizata practic de catre toate clasele de imunoglobuiine, rolul major revenind insa clasei IgA. Din totalul limfocitelor B si al plasmocitelor secretoare de anticorpi existent la nivelul cavitatii bucale si al organelor limfoide secundare care protejeaza aceasta cavitate, 6 - 8% produc anticorpi din clasa IgM, 4 - 5% din clasa IgG si 2-4% din clasa IgD. Restul.de cca 80 - 90% sunt celule secretoare de IgA, sinteza anticorpilor IgE fiind inexistenta in aceasta regiune a organismului, in cazul unui deficit de sinteza de IgA, in populatia de plasmocite salivare se constata o sporire a numarului de celule producatoare de IgD, situatie intalnita si in cazul secretiilor lacrimale si nazale, dar nu si la nivelul intestinului.

Plasmocitele secretoare de IgA se gasesc dispersate in toata cavitatea bucala, cu precadere printre acinii salivari si ciorchinii glandulari asociati ductilor excretori ai glandelor salivare. Acestia produc peste 95% din totalul de imunoglobuiine existent in saliva. Cu alte cuvinte, in saliva sunt cea. 95% molecule de IgA secretor, restul fiind molecule de IgA seric (5%). De regula, aceste molecule de anticorpi sunt dimeri IgA care au lantul J si componenta secretorie sintetizate in apropierea glandelor salivare. Plasmocitele aflate la nivelul unei astfel de glande produc cca. 0,04 grame de molecule/zi, iar cele aflate la nivelul glandelor submandibulare, cca. 0,08 g/zi. Existenta acestor cantitati masive de molecule de IgA secretor la nivelul glandelor salivare permite ideea ca aceste glande pot constitui structuri imunologice cu rol important in apararea antibacteriana si antivirala de la nivelul cavitatii bucale. Dintre celulele producatoare de IgA, 36 - 38% sintetizeaza anticorpi din subclasa IgAa iar 62 - 64%, anticorpi din subclasa IgAi dimer.  

In comparatie cu alte specii de mamifere, la om, tesutul limfoepitelial asociat mucoasei este mai sarac in celule limfoide. Aceasta ar putea explica in parte rezultatele mediocre obtinute atunci cand se practica aplicarea locala, pe mucoasa, a vaccinului.

Se pare ca o parte dintre limfocitele secretoare de astfel de anticorpi din cavitatea bucala sunt stimulate de catre antigene la nivelul amigdalelor. Aceste organe limfoide se deosebesc de alte structuri limfoepiteliale prin numeroasele lor cripte, la nivelul carora se poate acumula material antigenic in cantitati suficiente realizarii stimulului necesar. Aici s-ar face cooperarea celulelor APC cu limfocitele Th si cu cele B, cooperare finalizata prin aparitia plasmocitelor secretoare sau, dupa caz, prin activarea proliferarii clonale a limfocitelor T citotoxice. Asa s-ar explica descresterea masiva a anticorpilor IgA salivari dupa amigdalectomie sau dupa infectii care altereaza profund structura amigdalelor, cum ar fi mononucleoza infectioasa. in astfel de situatii, are loc o crestere locala compensatorie a nivelului IgD, probabil ca o consecinta a stimularii limfocitelor B de catre unele microorganisme care au putut prolifera nestanjenit in absenta anticorpilor IgA secretorii, anticorpi nocivi pentru astfel de specii.

In realitate, exista o retea unica, un fel de sistem imunologic comun al mucoaselor, responsabil de sinteza imunoglobulinelor secretorii, compus din celulele si formatiile limfoide de la nivelul epiteliului intestinal, pulmonar, salivar si conjunctiva. Limfocitele B de memorie pot receptiona semnalele antigenice la nivelul placilor Peyer, amigdalelor si chiar al ganglionilor limfatici, dupa care unele dintre ele pot migra pe cale limfactica sau sangvina spre diverse locuri, cum ar fi splina, ganglionii limfatici, glandele salivare, mucoasele alveolelor respiratorii etc. unde se diferentiaza in plasmocite producatoare de IgA secretor.

Se stie ca migrarea unor celule spre diferite locuri ar fi controlata de receptori pentru 'homing' (eeotaxie) care recunosc specific determinantii antigenici existenti la nivelul organelor limfoide, celulelor endoteliale ale tradusului respirator, glandelor salivare etc. Anticorpii apartinand clasei IgA secretor, datorita structurii lor moleculare - dimeri legati prin lantul J la penultimul reziduu de Cys - si in special datorita incorporarii componentei secretorii, au o remarcabila stabilitate, actionand ca o 'prima linie de aparare specifica' a mucoaselor. Ei pot fixa antigenele solubile sau particulate, adica molecule sau celule bacteriene care, in acest mod, sunt aglutinate si eliminate rapid prin fagocitoza opsonica efectuata in special de catre granulocitele PMN cu receptori de membrana pentru fragmentul Fc al acestor anticorpi (FcaR).

Anticorpii IgA secretari sunt mult mai aglutinogeni decat cei IgA serici. Datorita acestei proprietati, ei intarzie colonizarea bacteriilor pe suprafetele dure. Probabil ca pentru acest motiv IgA salivara se afla incorporata in placa dentara si in pelicula de suprafata unde, dupa cum aratam, interfera cu aderarea bacteriilor la smalt, intr-adevar, un nivel scazut al secretiei de catre parotida a anticorpilor, IgA este insotit de o colonizare masiva a bacteriilor Streptococcus mutans pe suprafetele molarului. Acesti anticorpi nu activeaza complementul, dar pot neutraliza diferite specii virale, bacteriene, fungice si pot realiza procese de citotoxicitate mediata celular, anticorp-dependenta (ADCC). In ciuda remarcabilei lor rezistente la actiunea distructiva a enzimelor, exista totusi unele specii bacteriene care produc proteaze distructive. Este cazul germenilor Streptopoccus sanguis, S. mitior, Capnocytophaga si altele, implicate in boala periodontala. in cazul in care sunt sintetizate molecule de anticorpi IgA secretorii cu specificitate fata de enzimele acestor germeni, situatie existenta la unii indivizi si absenta la altii, atunci efectul distructiv periodontal al germenilor amintiti anterior este mult limitat sau chiar anulat. Este remarcabila variabilitatea de reactie imuna specifica a indivizilor fata de flora existenta in cavitatea bucala si fata de enzimele proteolitice ale acestei flore. Poate asa s-ar explica si variabilitatea individuala inregistrata in patologia stomatologica: subiecti cu dinti perfect normali pana la adanci batranete si subiecti cu carii dentare sau periodontite grave, manifestate clinic de la varste foarte tinere.

In afara de anticorpii din clasa IgA, exista si mici cantitati de anticorpi din, clasele IgM, IgD si IgG, concentratia acestora in diferite secretii fiind foarte diferita

Concentratia anticorpilor din clasele IgG, IgA si IgM existenta in diferite secretii (mg/ml)

In cavitatea bucala, contributia glandelor la aportul de imunoglobuline difera nu numai de la o glanda la alta, dar si de la un individ la altul, de la starea de sanatate la cea de boala etc.

Nivelul imunoglobulinelor din saliva la subiectii normali si la pacientii cu parodonloza (mg/litru; valori medii +DS)

In parodontoza, deci, are loc o crestere masiva a anticorpilor apartinand tuturor celor trei clase de imunoglobuline. Aceasta crestere ar putea fi rezultatul stimulilor antigenici de la nivelul cavitatii bucale, stimuli care activeaza proliferarea clonala si cooperarile celulare. Imunoglobulinele pot fi sintetizate local, cum este cazul unei proportii semnificative de anticorpi IgA secretorii, dar pot fi sintetizate si la nivelul intregului 'sistem imunologic comun mucoaselor', sau chiar la nivelul ganglionilor limfatici.

HARRISON - Principii de Medecina Interna, ed. 14, editura teora, 2001, p.645-650;

2. ANDREI OLINESCU - Imunologie, editura didactica si poedagica, Bucuresti, p.197-215;

Nyvad B., Fejerskov O. - Assessing the stage of caries lesion activity on the basis of clinical and microbiological examination - Community Dentistry & Oral Epidemiology. 25(1 ):69-75, Feb. 1997.