Calirea cu ajutorul soarelui
Nu toate radiatiile solare ajung in aceeasi cantitati pe pamant. Trecand prin atmosfera, ele sunt partial reflectate, absorbite sau difuzate de moleculele gazoase sau de aerosoli.
Cantitatea de energie radianta solara care ajunge la suprafata pamantului depinde de mai mult factori.
Inaltimea soarelui deasupra orizontului (lungimea drumului parcurs de razele solare): ca cat aceasta inaltime este mai mare ca atat cantitatea de radiatii este mai redusa.
Gradul de transparenta a atmosferei. Cu cat atmosfera este mai transparenta, mai lipsita de particule in suspensie, de nori, ca atat cantitatea de radiatii solare va fi mai ridicata.
Unghiul sub care cad razele solare pe suprafata orizontala. Cu cat acest unghi este mai ascutit (mai mic), cu atat cantitatea de radiatii este mai redusa, deoarece se disperseaza pe o spurafata mai mare, iar pe unitatea de suprafata revine o cantitate mai mica.
In cazul in care in aer se gasesc particule in suspensie si nori, radiatiile solare difuzeaza in acelasi grad, cerul este de culoare alba, iar cantitatea de radiatii este mai mica decat in cazul cerului senin.
Daca cantitatea de particule din aer este mai mare si daca exista nori de ploaie, aerul are o culoare cenusie, iar cantitatea de radiatie este extrem de scazuta.
Pentru calirea cu ajutorul soarelui trebuie folosite zilele senine si orele la care soarele se gaseste la o inaltime care face cu orizontala un unghi de 30°C. Sub aceasta inaltime baile de soare sunt inutile din punct de vedere al radiatiilor ultraviolete, cele mai importante in procesul de calire.
In practicarea calirii cu ajutorul razelor solare trebuie respectate o serie de reguli igienice, pentru a se obtine cele mai bune rezultate. Aceste reguli sunt urmatoarele:
Baia de soare trebuie sa fie totala, directa, progresiva si continua. Pozitia cea mai indicata este culcat, pentru ca razele solare sa cada sub un unghi cat mai aproape de 90°, si cu picioarele orientate de soare.
Dozarea se face dupa un timp, fie dupa intensitatea radiatiilor pe unitatea de suprafata determinata cu actionemetrul. Deoarece metoda dozarii intensitatii este mai anevoioasa se foloseste de obicei dozarea dupa un timp. Durata baii de soare creste gradat de la cateva minute pe fiecare parte a corpului la 1-2 ore sau chiar mai mult. Se mai poate folosi si metoda expunerii pe segmente, incepandu-se de exemplu cu expunerea membrelor inferioare pana la genunchi, apoi a coapselor, abdomenului, spatelui si dupa 6 zile se ajunge la expunerea intregului corp timpe de 30 minute. Aceasta metoda este indicata mai ales la copiii mici si la batrani.
In timpul baii de soare capul si ochii trebuie protejati. La protejarea capului nu este recomandabil sa se foloseasca sepci din material impermeabil deoarece nu permit aerisirea.
Pentru zona noastra climatica, cel mai indicat timp orar de expunere este intre ora 8 si 11 dimineata, cand razele soarelui cad sub un unghi de 30° si aerul este mai curat si cu o temperatura nu prea ridicata. Nu este indicata baia de soare inainte de ora 8, deoarece razele ultraviolete se gasesc in cantitate mica si nici dupa ora 11, pentru ca, desi cantitatea de raze ultraviolete este mai mare la amiaza, efectul favorabil este contracarat de producerea arsurilor de catre razele infrarosii, care au intensitate mare. Daca expunerea se face inainte de rasaritul soarelui este vorba de o baie de aer si nu o baie de soare, deoarece razele ultraviolete lipsesc, iar in procesul de calire aceasta au rolul cel mai important.
Baia de soare se face dupa un dejun usor si se termina cu cel putin o ora inainte de masa. Dupa masa de pranz baia de soare se poate incepe dupa un interval de trei ore.
La inceputul calirii cu ajutorul soarelui se face o singura baie pe zi. Apoi se ajunge la doua bai, cu o pauza de cel putin patru ore intre ele.
Dupa terminarea baii de soare este indicata o odihna de 10-12 minute la umbra, dupa care urmeaza dusul sau inotul.
In cazul in care nu se respecta aceste indicatii, expunerea la soare pote sa aduca la o serie de accidente: arsuri de gradul I si II, soc termic, insolatie.
Contraindicatiile calirii cu ajutorul soarelui sunt: tuberculoza pulmonara evolutiva, starile febrile, starile de excitabilitate nervoasa crescuta, starea de supraantrenament la sportivi si anumite stari fizilologice speciale ale femeii (flux menstrual, sarcina).
Baile de soare se pot face oriunde in mijlocul naturii, acolo unde exista un loc cat mai deschis.
Desi din punct de vedere calitativ, actiunea radiatiilor solare este aceeasi, metoda de calire cu ajutorul soarelui difera in functie de ceilalti factori climaterici. Este de preferat practicarea calirii cu ajutorul soarelui la munte, dar mai ales la mare, din cauza anumitor caracteristicii climatice.
Climatul de munte, caracterizat ca fiind tonic stimulant, are actiune de stress asupra organismului determinand mobilizarea mecanismelor de adpatare; se produce o echilibrare a activitatii sistemului nervos central si vegetativ, sunt stimulante hematopoeza si procesele imunobiologice. In climatul de munte razele solare au intensitate crescuta explicata prin: existenta unui strat de aer mai subtire care absoarbe in proportie mai mica radiatia solara; puritatea aerului; albedoul (raportul dintre radiatiile absorbite si cele reflectate) produs de zapada care este de 80-85%. Deoarece variatiile climatice intre vara si iarna sunt mai mici, in climatul de munte radiatiile solare sunt uniforme in tot timpul anului, existand posibilitatea folosirii bailor de soare si in anotimpul rece.
Climatul marin este preferat pentru calirea cu ajutorul soarelui din mai multe motive.
Excesul de luminozitate la malul marii, prezenta unui aer curat, fara praf, uniformitatea radiatiilor, persistenta luminozitatii si in zile in care cerul este acoperit cu un strat subtire de nori care difuzeaza razele solare creeaza bune conditii pentru calire.
Deoarece razele calorice sunt absorbite de vaporii de apa din atmosfera (deasupra marii umiditatea este de 75-80%), de apa marii si de nisipul de pe plaja aerul din climatul marin este mai bogat in raze ultraviolete.
Din cauza ca aerul de pe litoral este incarcat cu particule fine de apa care contin clorura de sodiu, sulfat de magneziu, iod, siliciu, coloid si contine o mare cantitate de ozon, baia de soare este completata se de baia de aer.
Absorbtia unei parti a razelor calorice de catre mare si nisip transforma baia de soare intr-un puternic factor racoritor. De aceea ea trebuie facuta cat mai aproape de tarm pe estrade care patrund in interiorul marii sau in barca.
Baile de soare se pot practica si in orase in cadrul unor solarii speciale amenajate (cu nisip, umbrare, banci, dusuri) in cartierele salubre pentru a avea un aer cat mai curat. La amplasarea solariilor se va tine cont de directia vantului dominant, pentru ca acesta sa nu impurifice aerul cu particule de praf si fum aduse din zona industriala a oraselor.
