INTEGRALE DEFINITE
SUME RIEMANN
Definitie: Se da colectia de obiecte:
[a,b] - interval inchis
D- diviziune a intervalului [a,b]
D = (a=x0<x1<x2<.<xn=b)
f:[a,b] R
xI - un sistem de puncte intermediare cuprins in intervalul [a,b]
xI I [xi-1,xi]
Numim suma Riemann atasata functiei f, diviziunii D si sistemului de puncte intermedi-are xI numarul notat:
n
sD(f,xi) = S f(xi)*(xi-xi-1)
i=1
INTEGRALE IN SENS RIEMANN
Definitie: Se da f:[a,b] R. Spunem ca functia f este integrabila in sens Riemann daca if I R a.i. e>0, he>0 cu proprietatea ca D o diviziune a intervalului [a,b] si (xi) un sistem de puncte intermediare, xi I [xi-1,xi] cu ||D||<he sa avem |sD(f,xi) - if |<e.
if - se numeste integrala definita a functiei f pe intervalul [a,b]
b
notez: if = f(x)*dx.
a
b
Obs:
1) Numarul real if este unic; f(x)*dx este unica.
a
Demonstratie:
P.p.a. ca i1 i2 care verifica conditiile din definitie, atunci pentru e>0 hk,e>0 (k=1,2) astfel incat pentru orice diviziune:
D=(x0,x1,.,xn) a lui [a,b] cu ||D|| < he si orice puncte intermediare xi-1 xi xi (1 i n) sa avem:
|sD(f,x)-ik|<e/2 (k=1,2).
Luand he = min(h1,e , h2,e) rezulta ca pentru orice diviziune D a lui [a,b] cu ||D||<he si orice sistem (xi) de puncte intermediare asociat lui D, avem:
|sD(f,x)-i1| < e/2 si |sD(f,x)-i2| < e/2,
deci: |i1- i2| < |i1- sD(f,x)| + |sD(f,x)-i2| < e/2+e/2 = e.
Cum e > 0 a fost luat arbitrar, rezulta i1=i2; dar din ipoteza i1 i2 T contradictie.
Deci if este unic.
2) f:[a,b] R
f - integrabila in sens Riemann pe [a,b] T f marginita pe [a,b]
Demonstratie:
f - integrabila pe [a,b] T if I R a.i. D o diviziune a lui [a,b] si e>0, he>0 pentru care ||D||<he T |sD(f,xi) - if |<e xi un sistem de puncte intemediare.
Arat ca f este marginita pe [xk-1,xk]
x, i k
Fie xi=
ixi, i=k
n n
sD(f,xi) = S f(xi)*(xi-xi-1) = S f(xi)*(xi-xi-1) + f(x)*(xk-xk-1)
i=1 i=1
i k
|sD(f,xi) - if | < e
-e < sD(f,xi) - if < e /+ if
-e + if < sD(f,xi) < e + if
n
-e + if < S f(xi)*(xi-xi-1) + f(x)*(xk-xk-1) < e + if
i=1
i k
1/(xk-xk-1)*[ - e + if - S f(xi)*(xi-xi-1)] < f(x) < 1/(xk-xk-1)*[ - e + if - S f(xi)*(xi-xi-1)]
[ ] [ ]
M1 M2
M1< f(x) < M2
T f - marginita pe [xk-1,xk] k I T f - marginita pe [a,b]
3) f,g:[a,b] R
A [a,b]
A finita, cu proprietea:
i) g integrabila pe [a,b]
ii) f(x)=g(x) xI[a,b]A
atunci: a) f - integrabila pe [a,b]
b b
b) g(x)*dx = f(x)*dx
a a
Demonstratie:
Este suficient ca demonstratia sa fie facuta pentru cazul cand multimea finita A este for-mata dintr-un singur punct c, deoarece cazul general se poate obtine din acesta prin inductie. Presupunem deci A=.
Functia g fiind integrabila, este marginita, deci M1 0 astfel incat:
|g(x)| M1 xI[a,b]
Luand M = max( M1, |f(c)| ) T f(x) M si g(x) M xI[a,b].
g - integrabila e > 0, h'e > 0 a.i.:
b
| sD(g,xi) - g(x)*dx | < e/2
a
D = (x0, x1,.,xn), cu ||D|| < h'e si sistemul de puncte intermediare xi.
Luand he = min (h'e, e/(8*M) ), avem he he si 4*M*he e/2.
Daca c este un punct al diviziunii D, atunci 0 i n astfel incat c = xj. In acest caz singurele puncte intermediare care ar putea coincide cu c sunt punctele xj sau xj+1. Deci tinand seama de faptul ca f(x) = g(x) x c, obtinem:
| sD(g,xi) - sD(f,xi) | = | S ( g(xi) - f(xi) )*( xi - xi-1 )| | g(xj) - f(xj)|*(xj - xj-1) + | g(xj+1) - - f(xj+1)|*(xj+1 - xj) 4*M*||D|| < 4*M*he < e/2
(xk-1,xk). Deci singurul punct intermediar care ar putea coincide cu c este punctul xk, prin urmare:
| sD(g,xi) - sD(f,xi) | = | S ( g(xi) - f(xi) )*( xi - xi-1 )| | g(xk) - f(xk)|*(xk - xk-1) 2*M*||D|| 2*M*he < e/2
Din analiza facuta pana acum rezulta ca:
| sD(g,xi) - sD(f,xi) | < e/2
Din 1) si 2) obtinem:
b
| sD(f,xi) - g(x)*dx | < e
a
b b
adica f este integrabila si: f(x)*dx = g(x)*dx.
a a
EXEMPLE:
f:[a,b] R
f(x) = k
a
T f - integrabila si k*dx = k*(b-a)
b
if = k*(b-a) a.i. e > 0 he > 0 cu proprietatea ca D= (x0=a<x1<.<xn=b) si
xi I[xi-1,xi], ||D||<he T |sD(f,xi) - if |<e
sD(f,xi) = S f(xi)*(xi-xi-1) = S k(xi-xi-1) = k*S (xi-xi-1) = k(x1-x0+x2-x1+.+xn-xn-1) =
= k*(xn - x0) = k*(b-a)
|sD(f,xi) - if | = |k*(b-a) - k*(b-a)| = 0 < e e>0.
f,g:[a,b] R
1, pentru xIQ -1, pentru xIQ
f(x) = g(x) =
i-1, pentru xIRQ i 1, pentru xIRQ
f,g - nu sunt integrabile
Demonstratie pentru f(x) :
Fie D= (a=x0<x1<.<xn=b), avem:
S 1*(xi - xi-1) = b-a, pentru xi I Q
sD(f,x) =
iS (-1)*(xi - xi-1) = a-b, pentru xi I RQ
Cum limita sumelor integrale depinde de alegerea punctelor xi, functia nu este integrabila.
Demonstratia se face analog pentru g(x).
Desi f,g nu sunt integrabile functiile:
(f+g)(x) = 0 xI[a,b]
(f*g)(x) = -1 xI[a,b]
(fog)(x) = 1 xI[a,b]
sunt integrabile ca fiind functii constante.
Sa se cerceteze integrabilitatea functiei:
0, daca x este irational sau x = 0
G(x) =
i 1/q, daca x = p/q, p/q fractie ireductibila
Rezolvare: Functia este integrabila pe segmentul [0,1]. Intr-adevar fie N un numar ales arbi-trar. Sa consideram multimea tuturor punctelor rationale din intervalul [0,1] avand numitorul mai mic decat N. Exista un numar finit de astfel de puncte, fie acesta k. Fie D o diviziune arbi-trara a segmentului [0,1]. Exista cel mult 2k intervale partiale (pe care le notam d1',d2',.,d2k') care sa contina cele k puncte considerate anterior. Fiind dat e>0, vom alege di-viziunea in asa fel incat suma lungimilor celor 2k intervale sa fie inferioara numarului e/2. Aceasta se poate realiza alegand norma diviziunii suficeint de mica. Notam d1", d2",. d2m" celelalte intervale partiale ale diviziunii. Intervalele di" (i = 1, 2, ., m) contin, in afara de puncte irationale in care valoarea functiei este 0, puncte rationale de forma x = p/q, q>N, si astfel ca G(p/q) = =1/q<1/N. Deci :
2k m
Sd(G) - sd(G) = S (Mi' - mi')si' + S (Mi" - mi")si"
i=1 i=1
Am notat cu Mi', respectiv mi' marginea supearioara, respectiv marginea inferiaora a functiei in intervalul di' si cu Mi", respectiv mi" marginea supearioara, respectiv marginea inferiaora a functiei in intervalul di", si' este lungimea lui di', iar si" este lungimea lui di".
Deoarece Mi' - mi'<1, mi" = 0, Mi"<1/N, i, avem
2k m
Sd(G) - sd(G) < S si' + (1/N)*S si" < e/2 + 1/N.
i=1 i=1
Daca N > 2/e, atunci 1/N < e/2 si Sd(G) - sd(G) < e.
Putem calcula efectiv valoarea integralei. Deoarece in orice interval valoarea minima a
1
functiei este 0, avem sd(G) = 0, D; rezulta I = G(x)dx = 0. Datorita integrabilitatii functiei
0
G, avem :
1
G(x)dx = 0.
0
Integrabilitatea functiei se mai putea stabili tinand seama de faptul ca multimea puncte-lor ei de discontinuitate este multimea numerelor rationale care este numarabila, deci neglija-bila.