Planul de afaceri Productia in general, de orice natura ar fi, inclusiv productia economica, debuteaza intotdeauna cu idei, cu proiecte alternative. Intreprinzatorul trebuie sa decida care dintre ideile alternative ureaza sa fie transformate in realitate. Acesta optiune presupune evaluarea sansei fiecarei idei de a avea succes, pe baza informatiilor obtinute (de exemplu, prin experiente de laborator si anchete pe piata), care insa nu ofera certitudinea succesului. Exista intotdeauna inevitabil un risc. Proiectul de succes trebuie sa suporte costul esecurilor (in unele sectoare se inregistreaza un singur succes la zeci sau chiar la sute de experiente) ; de aceea si pretul inovatiilor este foarte ridicat. Dupa alegerea proiectului intreprinzatorul elaboreaza planul de afaceri. Acesta sintetizeaza deciziile intreprinzatorului privind varianta eficienta, optima de combinare a factorilor de productie, atat d.p.d.v. tehnic (fizic) cit si valoric (economic-financiar). Planul tehnic, sau combinarea tehnica, reprezinta corelarea cantitativa a volumului factorilor de productie (Q). Planul financiar traduce in bani combinarea tehnica pe baza preturilor (P) antecalculate (planificate, anticipate). Suma preturilor factorilor de productie (intrarilor) alcatuieste cheltuielile de productie sau costul total (CT), iar suma preturilor produselor (iesirilor) alcatuieste venitul (V) sau cifra de afaceri (CA). Diferenta lor reprezinta profitul (Pr). V=P Q V-CT=Pr Combinarea economica (financiara) presupune corelarea valorilor a preturilor factorilor de productie cu pret produselor. Deciziile privind combinarea optima au la baza interesul major al - intreprinzatorului – maximizarea profitului. Strategiile de maximizare a profitului se elaboreaza in functie de evolutia cererii pe piata si orizontul de timp vizat de intreprinzatorul (termen scurt sau termen lung). Cand cererea este elastica si in expansiune , intreprinzatorul va opta pentru acea varianta de combinare care sa asigure maximizarea profitului prin maximizarea volumului costului la un anumit volum al productiei (corespunzator cantitatii cerute de consumatori). Pe perioada scurta de timp, datorita caracterului lor rigid, volumul unor componente ale factorilor de productie (pamant, capital fix, munca inalt specializata) nu poate fi modificat rapid in raport cu variatiile cererii de produse pe piata. In aceste conditii posibilitatile de combinare a factorilor de productie sunt reduse la modificarea proportiilor in care elementele flexibile , variabile (capital circulant, munca simpla) se unesc cu factorul rigid, constant. Astfel un anumit volum al productiei poate fi obtinut numai intr-o singura varianta de combinare. Dintre variantele tehnice de combinare intreprinzatorul o va alege pe aceea care este eficienta d.p.d.v. economic-financiar, ceea ce presupune : cunoasterea legii randamentelor proportionale, conform careia variantele tehnice optime de combinare se realizeaza numai in stadiul al doilea al productiei determinarea raportului dintre pretul factorului variabil si al celui fix ; varianta optima si d.p.d.v. economic-financiar va fi aceea combinatie tehnica (din interiorul stadiului II) care va indeplini conditia : Pe o perioada mai indelungata de timp pot fi modificate toate componentele factorilor de productie fiind posibila substituirea factorilor-inlocuirea unei cantitati determinate dintr-un factor de productie (sau dintr-o componenta a unui factor de productie) cu o cantitate determinata dintr-un alt factor de productie (sau dintr-o alta componenta a aceluiasi factor sau a altui factor de productie), in conditiile in care volumul productiei ramane neschimbat. De exemplu, factorul natura poate fi substituit cu factorul capital sau unele materii prime din import cu materii prime autohtone (in functie de calitate pret etc.). Un anumit volum al productiei (Q) poate fi realizat prin multiple combinari tehnice de unitati de capital (K), munca (L) si natura (N). Substituirea tehnica se exprima prin rata marginala de substitutie tehnica (RMST) data de raportul dintre numarul de unitati la care se renunta dintr-un factor de productie () si numarul de unitati dintr-un alt factor de productie care se adauga in compensatie (), astfel incit volumul productiei sa ramana constant : . (semnul ‘‘-’’ din fata raportului are rolul de a asigura operarea cu marimi pozitive). De exemplu, daca intr-o varianta initiala ‚‚A’’ volumul productiei (Q0) de 100 de piese se obtine prin combinarea unei unitati de capital (K0) cu 8 lucratori (L0), intreprinzatorul poate proiecta in perspectiva, pentru perioadele ulterioare, mai multe variante succesive de combinatii tehnice prin substituire lucratorilor cu unitati de K, determinand RMST pentru fiecare varianta. Tendinta de reducere a RMST constituie o lege economica determinata de lege productivitatii marginale (W) descrescande. RMST este prezentat sub forma unei curbe numite izocuanta , care ilustreaza toate combinarile tehnice eficiente ce asigura un anumit volum al productiei (in exemplu Q=100 piese). Stiind ca : WMX(Y)= X(Y), deci X=Q/WMX iar Y=Q/WMY , rezulta ca RMST=-Y/X=WMX/WMY. In scopul maximizarii profitului, intreprinzatorul alege varianta de combinare eficienta si d.p.d.v. economic, si anume aceea care asigura minimizarea costului. Aceasta presupune determinarea variantelor de combinare a factorilor in functie de pretul de piata unitar, al acestora (de exemplu, PK=10 u.m. ; PL sau salariu mediu de 5 u.m.), astfel incit sa se incadreze in costul planificat (de exemplu CT=45 u.m.). Toate variantele eficiente economic (care asigura CT minim=45 u.m.) sunt redate de linia numita linia izocostului. Variantele de pe linia izocostului aflate sub curba izocuantei (a, b, d) sunt ineficiente tehnic ; variantele aflate pe curba izocuantei dar deasupra liniei izocostului (A, B, D), sunt ineficiente economic. Varianta eficienta si tehnic si economic se afla in punctul in care linia izocostului devine tangenta la curba izocuantei (C), punct in care panta curbei coincide cu panta liniei. RMST exprima panta curbei izocuantei, iar PX/PY panta liniei izocostului : RMST= PK/PL=2. Stiind ca RMST= WMX/WMY, rezulta conditia pentru combinarea optima afacerilor de productie : Aceasta relatie este relevanta pentru analogia dintre comportamentul producatorului si cel al consumatorului. Desi se intemeiaza pe semnalele pietei, pe determinarea prin calcule matematice riguroase intrarilor si iesirilor, proiectarea planului de afaceri nu reprezinta o previziune certa, ci doar probabila. Incertitudinea se datoreaza numarului mare de factori intamplatori, aleatori care intervin in dinamica pietei, in evolutia ofertei si a cererii preturilor en gros a salariilor, a ratei dobanzii, a somajului, a costului vietii, a intentiilor cumparatorilor etc.
Bibliografie Economie (manual pentru clasele a X-a si a XI-a) Autori : Constantin Gogoneata, Catalin Darmon, Liviu Plugaru
