Proiect TURISM INTERNATIONAL Universitatea Crestina “Dimitrie Cantemir” - Brasov Turismul rural, ecologic si cultural in comuna Bran Studenta: Adinuta MOCANU Profesor indrumator: Ana ISPAS Anul: II, semestrul II Sectia: REI, zi Grupa: 103 ~ 2002 ~ Satul turistic Bran Pe baza experientei internationale si a practicilor intalnite in ultimii ani, in Romania sunt considerate ca favorabile dezvoltarii turismului zonele montane, litoralul si Delta Dunarii, iar prin actiunile desfasurate de asociatiile ce au ca obiect de activitate turismul rural si agroturismul, numarul zonelor si localitatilor rurale atrase in circuitul turistic a crescut. Dupa 1990, odata cu intelegerea importantei turismului rural si agroturismului si corespunzator cu elaborarea unor reglementari legate de dezvoltarea acestora, primele gospodarii omologate au fost in zona Moeciu – Bran – Rucar. In acest context, studierea experientei satului turistic Bran este in masura sa ofere elemente de referinta pentru dezvoltarea in aceasta directie a altor localitati si pentru promovarea turismului rural pe piata internationala. I. Prezentarea generala a zonei Rucar - Bran Branul este poarta naturala deschisa la trecerea din Transilvania in Muntenia si culoarul dintre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, invecinandu-se cu Tara Barsei in nord si nord-est, la sud si sud-est cu Dambovita si Valea Prahovei. Din punct de vedere al cadrului natural, zona se prezinta ca o depresiune inalta intre 800 – 1.000 m cu orientare NE-SV ce este delimitata de valea raului Barsa, Muntii Piatra Craiului (cu varfuri de peste 2.000 m – Varful Omu 2239 m). Depresiunea este o platforma cu structuri de conglomerate si calcar in nord, forme carstice in sud, intinzandu-se catre bazine la Dragoslavele, despartite de pasul Giulava (1290 m). In zona In zona se remarca un contrast intre plaiurile prelungi si vaile puternic adancite de forme carstice: chei (Valea Rudaritei, Valea Cheii), sohodoale, lapiezuri (Giuvala, Fundatica), ponoare, izbucuri (Rudarita, Fundatica), doline (Fundata), polii (Obarsia vaii Izvorului), pesteri (pestera Liliecilor), etc. Localitatea Bran se afla in partea de SV a judetului Brasov, la intrarea in culoarul Rucar-Bran si are altitudini cuprinse intre 700-900 m. Branul se afla la o distanta de 27 km de Brasov pe DN 73; 109 km de Pitesti; 57 km de Campulung; 179 km de Bucuresti pe drumul european E60. Accesul pe cale ferata se face folosind reteaua Bucuresti-Brasov (166 km) si Brasov-Zarnesti (cca. 30 km). Comuna Bran, atestata pentru prima data in 1367, este specifica satului montan romanesc si este formata din 5 sate: Poarta, Predelut, Sohodol, Simon, avand centrul comunal in satul omonim. Aceasta regiune are o clima temperata de depresiune intramontana cu veri racoroase si ierni reci. Temperatura medie anuala este de 5°C, iar in zonele vecine se inregistreaza valori cuprinse intre 4°C (Rucar), 7°C (Brasov), 8°C (Campulung). In luna iulie, care este cea mai calduroasa din an, temperatura ajunge la 25-27°C, iar in luna ianuarie temperatura variaza intre -10 si -15°C. Zona Bran este bogata in precipitatii, numarul mediu al zilelor ploioase fiind de 120 zile/an. In sezonul rece, numarul mediu de zile cu ninsoare este de 60 zile/an, iar grosimea stratului de zapada este de 40-50 cm (propice practicarii sporturilor de iarna). Vanturile predominante in zona au o viteza de 3-5 m/s. Din analiza acestor factori climatici reiese amplitudinea termica redusa, adapost de vanturi puternice, strat de zapada bogat si indelungat, ceea ce arata ca aceasta zona are valente turistice deosebite. Reteaua morfo-hidrografica din regiune este desfasurata conform orientarii reliefului catre bazinul Transilvaniei si spre Campia Romana. Exista ape de adancime si de suprafata. Apele de adancime reprezentate de izvoarele aflate la contactul dintre munti si culoarul Rucar-Bran, ele fiind slab mineralizate si cu o potabilitate buna. In cadrul apelor de suprafata, culoarul Rucar-Bran-Dragoslavele, are rol de cumpana de ape intre bazinul muntean si cel transilvan. Sunt doua rauri colectoare: Barsa – in sectorul nordic si Dambovita in sud Din punct de vedere al florei si faunei perimetrul se afla in cadrul padurilor de fag ce se amesteca la limita inferioara cu gorunul si la cea superioara cu coniferele. Padurile compacte de molid sau amestec de fag si brad apar in Muntii Piatra Craiului, Leaota si Bucegi, in special la altitudini de 1400 – 1700 m, iar la altitudini inalte exista jnepeni, ienupari, flora subalpina si alpina. Izolat apar portiuni de larice, tisa, amestecate cu molid, fag, dar din cauza poluarii pajistile si fanetele inlocuiesc acum zona de padure. Sunt considerate monumente ale naturii: floarea de colt, garofita Pietrii Craiului, bulbucii de padure, sangele voinicului. Fauna este reprezentata in special in Muntii Piatra Craiului si Bucegi de exemplare ca: lupul, capra neagra, ursul, mistretul, veverita, rasul, vulpea, etc. Avifauna este reprezentata de: cocosul de munte, ierunca, acvila de munte, ciocanitoarea, cinteza, pitigoiul etc. In apele de munte traiesc pastravi, scobari, clean, boistean. Toate aceste elemente pot reprezenta motivatii pentru practicarea diferitelor forme de turism: in rezervatii, speologic, stiintific, etc. Din punct de vedere al cadrului socio-economic, Branul se defineste ca fiind un sat agrar, cunoscuta fiind traditia locuitorilor in cresterea animalelor. Pozitia si forma satelor sunt o dovada elocventa a adaptarii la formele de relief. Pe platforme sunt amplasate satele Fundata, Sirnea si Magura, iar pe terase si coaste, ferite de inundatii, sunt asezate satele Moeciu, Sbarcioara, Simon, Bran Poarta. Aceste localitati fac parte din categoria satelor de tip risipit cu gospodariile cunoscute sub forma arhaica de “casa cu curte” intalnite si in alte zone de munte ale Romaniei, precum si in Europa, unde poarta denumirea de “gospodarie cu ocol intarit”. Ocupatiile de baza ale locuitorilor din acest perimetru sunt cresterea animalelor, lucrul la padure, atat in munti cat si prin pendularea intre munte si campie. Predominanta a fost cresterea vitelor in propria gospodarie cu “varatul” la munte, la stanele apartinand obstei satului si iernatul in gospodarie si la “hodai”. Agricultura se practica pe scara mai redusa datorita terenului slab productiv si a climei reci, iar lucrul la padure a fost si ramane ocupatia de baza a celor din zona. Un loc important in economia acestui sat il ocupa mestesugurile si industriile taranesti legate mai ales de prelucrarea lanei. Tesutul este practicat in fiecare gospodarie, iarna, la razboi, realizandu-se cunoscutele taluri “in vergi” in alternanta cromatica alb-negru, “saricile” sau straiele din lana turcana cu firul lung, etc. In cadrul mestesugurilor se mai remarca si prelucrarea lemnului pentru mobilier. Alt aspect al vietii satelor din acest spatiu il constituie targurile de tara bianuale (la 9 august Targul Pantelimonului, la 21 noiembrie Targul Arhanghelului), unde participa alaturi de braneni si locuitorii din zonele Muscel, Sibiu, Tara Oltului, Tara Barsei, etc. II. Potentialul turistic al zonei Bran Potentialul turistic-cultural la nivelul localitatii Bran este atractiv si variat, fiind reprezentata de fondul etno-folcloric originar, manifestari folclorice si sarbatori traditionale, castelul Bran, muzeul de arta medievala, Biserica de zid cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” sau cladirea vechii vami din secolul al XVIII-lea. In incinta castelului Bran se afla un important muzeu etnografic in aer liber ce include gospodarii taranesti, instalatii tehnice, obiecte specifice satelor din zona. II.1. Castelul Bran Pasul Bran, cunoscut ca unul dintre cele mai importante trecatori din Carpatii Meridionali, este mentionat inca din antichitate in rapoartele geto-dacice. In urma tratatului de alianta antiotomana incheiat la Brasov in 1395 intre Mircea cel Batran si Sigismund de Luxemburg, Bran a trecut in stapanirea Tarii Romanesti. Mircea cel Batran, bunicul de filiatie paterna a viitorului voievod Vlad Tepes, este primul din dinastia Basarabilor ce stapaneste Branul si tot el a fost cel ce a initiat acordarea de privilegii comerciale acestei cetati, privilegii care au dus la incurajarea comertului cu Muntenia. Intentia de a construi o cetate in pasul Bran exista inca de la 1364. Actul emis la 19 noiembrie 1377 de catre Ludovic I acorda brasovenilor apanajul de a ridica un nou fort din piatra la Bran „cu propriile lor osteneli si cheltuieli” si sa niveleze terenul in vederea construirii cetatii. In schimbul acestui serviciu, brasovenilor li s-au intarit unele privilegii asupra celor 13 targuri din Tara Barsei, precum au fost din vechime”, acordandu-li-se si altele noi, ca: dreptul de folosinta a „campului numit Turches” si reducerea impozitului regal. Promisiunea mutarii vamii de la Rucar la Bran se includea tot in noile privilegii acordate Brasovului. Ludovic isi „rezerva” „totdeauna” dreptul de numire si destituire a judelui, comitelui si castelanului noii cetati, carora le interzice sa se amestece in „libertatile si obiceiurile vechi” ale supusilor din Brasov. Castelanul, numit direct de catre rege, pe langa misiunea lui de comandant militar, indeplinea si atributiuni administrative si juridictionale, intrucat indata dupa ridicare (pana la 1382) cetatea a fost inzestrata cu un domeniu, fapt pe care il aflam dintr-un act de la 1395, cand posesiunile cetatii Bran, Zarnesti si Tohan sunt daruite parohului Thomas de la biserica Sf. Maria din Brasov si fratilor sai. In urma tratatului de alianta antiotomana semnat de Imparatul Sigismund de Luxemburg si Mircea cel Batran, la Brasov, in 1395, Bran trece sub conducerea valahilor. Astfel, Mircea cel Batran – bunicul pe linie paterna a viitorului Print Dracula, cunoscut in istorie si ca Vlad Tepes - devine primul print din dinastia basarabilor care stapaneste Branul. Mircea cel Batran si descendentii sai Mihai I si Radu al II-lea Praznaglava, au acordat comerciantilor o serie de privilegii dar au si impus interdictii pentru a preintampina comiterea de abuzuri din partea vamesilor. Astfel, ei au incurajat dezvoltarea schimburilor comerciale prin drumul ce trecea prin pasul Bran si au asigurat protectia militara a intregii zone. Raspunzand invitatiei imparatului Sigismund de Luxemburg, Vlad Dracul – tatal Printului Dracula – a plecat la Nürenberg, pe 8 februarie 1431, unde a fost numit cavaler al Ordinului Dragonului si a primit recunoasterea europeana a calitatii de Print al Valahiei. Din aceasta cauza, nu putini sunt acei cercetatori care considera ca numele „Dracul” deriva din simbolul Ordinului Dragonului, contrar interpretarii eronate potrivit careia numele sau are o origine nefasta - „Diavolul”. Fiul lui Vlad Dracul – Vlad Dracula zis si Tepes – s-a nascut in orasul Sighisoara, nu departe de Brasov. Numele sau vine, indubitabil, conform modului in care in general numele romanesti sunt formate, din alaturarea sufixului patronimic „a” sau „ea” la numele tatalui. Astfel „Dracula” sau „Draculea” inseamna fiul lui „Dracul”. Dracula, potrivit descrierii facute de legatul papal Nicolae Modrussa, „era nu foarte inalt de statura, dar foarte vanjos si puternic, cu infatisare cruda si infioratoare cu nasul mare si acvilin, narile umflate, fata subtire si putin rosiatica; in care genele foarte lungi inconjurau ochi verzi si larg deschisi, iar sprancenele negre si stufoase ii aratau amenintatori; fata si barbia erau rase, cu exceptia mustatii. Tamplele umflate sporeau volumul capului. Un gat ca de taur lega ceafa inalta de umerii lati pe care cadeau pletele negre si incarliontate”. Desele schimbari de domnie, dupa moartea lui Mircea cel Batran (1418), pe de o parte, si incursiunile otomane pe de alta parte, (in 1421, turcii patrund prin pasul Bran in Tara Barsei pustiind Brasovul si localitatile invecinate) determina pe Sigismund de Luxemburg sa treaca cetatea sub autoritatea voievodatului Transilvaniei, insarcinat cu paza hotarelor. Intre 1428 si 1436, Vlad Dracul, viitorul Print al Valahiei, a fost nevoit sa se autoexileze, refugiindu-se in Transilvania, la Sighisoara. Detinand un rang inalt in armata imperiala, in noua sa pozitie el s-a ocupat de apararea granitelor de sud-est si a trecatorilor intracarpatice, cea mai importanta dintre acestea din urma fiind Branul, principala poarta de intrare din Valahia. In numele puternicului sau protector – Sigismund de Luxemburg – el si-a exercitat influenta si autoritatea in cele mai importante orase din sudul Transilvaniei: Brasov, Sibiu, Medias, Sebes. Primul contact cu Branul al viitorului Print Vlad Dracula s-a petrect in 1438, la sfarsitul marii expeditii de jefuire conduse de Murad al II-lea in Transilvania, unde a fost nevoit sa ia parte alaturi de tatal si fratele sau, pentru a-si salva viata. Zece ani mai tarziu, destinul lui Vlad Tepes Dracula avea sa coincida din nou cu cel al Branului. Dupa ce a fost incarcerat in inchisoarea otomana din Egrigöz, Vlad Dracula devine, pentru o luna, Print al Valahiei. In timpul exilului ce a urmat, Vlad s-a bucurat de sprijinul si compania lui Iancu de Hunedoara, care avea o relatie stransa cu tinutul Transilvaniei de Sud. La 3 iulie 1456, Iancu de Hunedoara, il insarcineaza pe Printul Vlad cu apararea permanenta a granitelor, incluzand aici, evident, si zona Branului. Din grija cu care era fortuit castelul Bran se poate deduce cu usurinta ca Vlad Dracula si Iancu de Hunedoara considerau zona un loc strategic. Ca persoana de incredere a lui Iancu de Hunedoara si avand la dispozitie o armata formata in mare parte din soldati munteni, pentra apararea sudului Transilvaniei, Dracula traverseaza muntii, prin Bran, si odata ajuns in Valahia, il ataca prin surprindere pe Printul Vladislav, pe care il detroneaza si ucide. Imediat dupa ce a ajuns pe tron, Vlad Tepes Dracula, incheia in 6 septembrie 1456, un tratat cu regele Ungariei, prin care acesta ii asigura protectie in eventualitatea unui atac turc. In acelasi timp, el incheie si o intelegere cu brasovenii impotriva turcilor, promitandu-le ca-i va apara si de alti dusmani. Cu acest prilej Tepes le acorda „dreptul de a face comert liber in Tara Romaneasca, asa cum facuse si inainte”, cu conditia ca neintelegerile ivite sa fie judecate de domn sau de reprezentantii sai speciali. Dar intre Vlad Tepes si brasoveni s-au ivit curand neintelegeri pricinuite de sprijinul acordat de catre sasi lui Dan al III-lea, pretendent la tronul Tarii Romanesti. Tratativele purtate au dus insa la impacarea ambelor parti in decembrie 1457, mentinandu-se respectarea „conventiilor” facute anterior. Pentru nerespectarea celor stabilite la sfarsitul anului 1457 Tepes va trece la represalii impotriva negustorilor sasi. Dan al III-lea, care se gasea inca la Feldioara, langa Brasov, consemna in 1459, ca auzise „cum ca Dracul a tras in teapa pe negustorii din Brasov si Tara Barsei care au venit cu marfuri din Tara Romaneasca.” Aprilie 1460 a elucidat situatia de conflict intre Vlad Tepes si Dan al III-lea. Vlad Tepes patrunde prin Bran in Tara Barsei „atacand sate, cetati si orase”, unde a dat foc granelor, iar pe cei prinsi i-a tras in teapa in apropierea capelei Sf. Iacob din Brasov. Apoi, trecand muntii cu Dan si oamenii acestuia il pedepseste pe pretendentul la tronul Tarii Romanesti prin slujba de inmormantare, taierea capului si ingroparea acestuia. Urmand a se confrunta cu puternica armata otomana condusa de Mahomed al II-lea, care a invadat teritoriile romanesti la inceputul verii lui 1462, Dracula aplica cu intelepciune tactica parjolirii pamanturilor si isi organizeaza armata strategic pentru a apara tinuturile atacate de turci. Astfel, muntii si batranele paduri din jurul Branului au devenit refugiul soldatilor, dar si adapost pentru femei si copii. La15 august 1462, Albert Istemmezö, le-a cerut locuitorilor Brasovului si Branului sa faca pace cu Radu cel Frumos, bazandu-se pe o atitudine diplomatica nefavorabila lui Dracula manifestata in cercurile oficiale transilvanene, care considerau ca Branul, o cale de o esentiala importanta economica, stategica si militara, trebuie sa fie eliberata de sub influenta lui Vlad, pentru a putea asigura o legatura intre Radu cel Frumos si sustinatorii sai din Transilvania. Dupa epuizanta confruntare cu Mahomed al II-lea, din care Vlad Dracula a iesit invingator, in ciuda tradarii nobililor care nu-I acceptau intransigenta, el a plecat la Brasov pentru a intalni armata lui Matei Corvin care, cu greu, a cucerit orasul pe 20 noiembrie 1462. Michael Beheims scria ca Vlad, care inca avea o armata puternica, a traversat Carpatii si a ajuns in Brasov unde a purtat indelungate negocieri cu Matei Corvin. Dupa aceasta intalnire, printul valah a trecut inapoi muntii acompaniat de avangarda armatelor aliate, cu al caror ajutor Vlad spera sa-si urmareasca dusmanii si sa-si continue lupta impotriva otomanilor. Printul Vlad si capitanul armatei regelui Ungariei, Jan Giska, cu luptatorii lor, pe atunci in serviciul lui Matei Corvin, au ramas in munti pentru a astepta restul armatei ungare. La inceput, Jan Giska a fost trimis sa-l sprijine pe Dracula, dar oponentii sai transilvaneni au realizat ca valahul trecea printr-un moment critic astfel ca, profitand de atmosfera nefavorabila, au conceput o falsa scrisoare de tradare chipurile semnata de Dracula, pe care I-au aratat-o Regelui. Acesta fiind date, Matei Corvin, nedorind sa sa se implice intr-o actiune atat de riscanta in josul Dunarii, ordona ca Dracula sa fie arestat. Locul stabilit pentru prinderea lui Dracula, care se presupune a fi zona Branului, este dificila pentru desfasurarea unei armate, aici pana si carele treceau doar cate unul in sir indian, de ingust ce era drumul. Pus in imposibilitatea de a-si demonstra considerabilele calitati militare, Dracula este capturat la 26 noiembrie 1462. In strmtoarea dintre stancile Pietrii Craiului, Vlad este legat cu lanturi si, trecand prin Bran – unde pentru scurt timp a fost incarcerat in pivnitele Castelului Bran – el este transportat la Medias, Alba Iulia si apoi in temnitele regale din Visegrad si Buda. Documentele care atesta ca Vlad Dracula a trecut de atat de multe ori prin Bran si a stabilit relatii economice si militare cu Castelul Bran, vorbesc despre importanta rolului jucat de trecatoare si castel in relatiile dintre Transilvania si Valahia. In octombrie 1476, cand Vlad Tepes se afla la Brasov urmand a trece pe la Bran in Tara Romaneasca pentru a-si ocupa tronul in cea de-a treia domnie, le acorda brasovenilor libertatea de a face comert „in toate targurile si locurile din tara domniei mele, cum a fost si mai ’nainte asezamantul cel vechi din toate cate le va fi de trebuinta si vor pofti”. Vlad Tepes a ajuns insa foarte repede in situatia de a incalca privilegiul acordat brasovenilor intrucat negustorii din tara sa, cum spune, „nu se pot hrani saracii”. Limitarea negotului brasovean in Tara Romaneasca nu este numai opera lui Vlad Tepes, deoarece in 1478-1482 Basarab cel Tanar scria negustorilor orasului de peste munti „sa se inteleaga” cu negustorii din tara sa ca „sa luati marfa de la negustorii nostri la hotar”. In 1897, scriitorul irlandez Bram Stoker publica thrillerul „Dracula”, apreciat de Oscar Wilde ca fiind „cea mai frumoasa poveste a tuturor timpurilor”. Asemanarile dintre Castelul Bran si castelul contelui Dracula din roman i-a determinat pe numerosi cercetatori si jurnalisti sa afirme ca locul unde se petrec aventurile descrise de Stoker este chiar Castelul Bran, desi romancierul nu a trecut niciodata in viata sa prin Bran. Trebuie accentuat insa, o data in plus, ca povestea lui Bram Stoker nu are nici o legatura cu printul roman, Vlad Tepes, si in consecinta, ea poate atrage o umbra nefavorabila asupra figurii istorice a acestuia, a carui viata si fapte trebuie cunoscute de lume asa cum s-au petrecut ele in realitate. Personalitatea si actele sale trebuie evaluate just, iar reputatia sa este inestimabila. Numeroasele filme realizate la Bran, nenumaratele articole scrise aici, milioanele de turisti dornici sa descopere una dintre cele mai fascinante mituri ale secolului, precum si documentele autentice ce il insotesc, frumusetea locurilor, ospitalitatea gazdelor, sunt tot atatea motive pentru care merita sa vii la Bran. Popularitatea cunoscuta de povestile si anecdotele despre Printul Dracula, precum si larga circulatie in tarile slave a legendelor despre omorurile savarsite de „printul – vampir”, dovedesc, o data in plus, interesul pe care il trezeste Vlad Tepes si Branul, implicit. Comparand cu numeroasele dovezi care vin sa motiveze actiunile sale severe, istoricii considera ca acuzatiile extrem de crude pronuntate impotriva lui Vlad Dracula sunt in contradictie cu logica istoriei si legile tarii din acea epoca. Printul Vlad Tepes-Dracula trebuie sa ramana in memoria istoriei ceea ce a fost pentru poporul sau: un simbol al justitiei, exponent prin excelenta al luptei pentru neatarnarea si libertatea tarii sale, model de curaj si inteligenta puse in slujba celor mai nobile cauze, geniu militar plin de inventivitate, inegalat diplomat si om politic de prima marime in epoca, pilduitor exemplu de aparator si iubitor al tarii si neamului sau. Cine cunoaste istoria poporului roman, poate cu usurinta sa inteleaga ca fara Dracula Voievod aceasta ar fi lipsita de una din cele mai de seama personalitati, dar si de un moment de importanta exceptionala pentru libertatea sa. Stapanirea cetatii si orasului de catre Brasov dupa 1498 aduce insemnate modificari in primul rand in organizarea si functionarea lor. Orasul si districtul Brasov (format din 13 targuri si comune libere) alegeau in fiecare an doi castelani care administrau veniturile si cheltuielile cetatii Branului si domeniului acestuia. Veniturile cetatii rezultau din venitul morarilor, venitul din piper, venitul de la bautura vanduta in cetate, venitul realizat din vama ceta-tii, venitul din birsagurile juzilor din Brasov si district, venitul din dijma oilor, venitul rezultat din taxa tiganilor din district, venitul dijmei din satele domeniului, venitul din semana-tul si vanzarea inului, dijma stupilor din domeniu, dijma porcilor, censul de pe domeniu, taxa vigesimatorilor pentru slujitorii din cetate, venitul sarii de la Feldioara si altele. Dupa expirarea mandatului de un an castelanii puteau fi realesi. Exceptie a facut romanul Gheorghe Olah (sau Gheorghe Romanul), care a fost ales pe timp de 10 ani. De la mijlocul secolului al XVI-lea, castelanii nu mai sunt alesi de intregul district, ci numai de judet si senat, ca apoi judetul sa fie cel care ii numeste. Castelanul era in primul rand conducatorul militar al cetatii, apoi administratorul domeniului si judecator suprem al acestuia. Erau numiti cate doi tocmai pentru a putea fi gasit intotdeauna unul dintre ei (castelanii) sau pentru a sta la cetate permanent (vicecastelanii). Castelanii nu primeau salarii, doar gratificatii si li se plateau deplasarile la cetate sau pe domenii. Ca administratori ai cetatii si domeniului acestuia, vicecastelanii sau parcalabii conduceau o serie de lucrari, cum ar fi reparatii de tamplarie, zidarie, fierarie, sobe „cu cahle lustruite”, ferestre (discuri de sticla in rama metalica), sau de alta natura, ca pictarea in 1512 a bisericii din cetate de catre Dominic, executarea a patru blazoane in sala mare si doua orologii solare in curte de catre Gregorius in 1535, vopsirea si revopsirea blazoanelor de pe usi, precum si slujbele din biserica cetatii s.a.m.d. Toate acestea erau platite in raport cu valoarea lucrarii. Parcalabii aveau grija de inzestrarea cetatii cu arme, dar si cu mobilier sau alte obiecte, inclusiv alimente si cele necesare bucatariei. Ei mai aveau in grija si moara de malt de la poalele cetatii, precum si joagarul. Din anul 1600, administrarea domeniului este preluata de judetul si cojudetul Brasov. Conducatorii cetatii purtau si alte denumiri, nu numai de castelani, ci si praefecti, aediles, dispensatores, patroni inspectores. Toate aceste denumiri vorbesc despre rolul lor administrativ. Acest lucru se reflecta si in modificarile pe care le-a suferit castelul dupa 1498, cand turnul din partea de rasarit se dubleaza cu parament de bosaje: se amenajeaza logia din interior si se inalta zidurile de incinta modificandu-se in sensul amenajarii cu doua randuri de metereze, cele inferioare pentru artilerie, iar cele de sus de pe drumul strazii pentru arme usoare individuale. In aceeasi perioada se inalta si turnul central, donjonul si pilastrii cu console cu dubluter. II.2. Biserica din Bran A fost construita in 1820 si pictata in 1836 si poarta hramul Adormirea Maicii Domnului. Planul sau are un naos cu patru travee, flancat in extremitatea estica de doua abside semicirculare in interior si poligonale in exterior. In vest, deasupra unui vestibul, se afla turnul clopotnitei. Absida altarului este, de asemenea, semicirculara in interior si poligonala in exterior. Fatadele sunt tencuite si varuite, iar ferestrele sunt inalte, fara ancadramente. Cornisa este subliniata de un profil din tencuiala. Turnul decorat pe toata inaltimea cu pilastri neoclasici confera o nota originala, constructia pastrand structura originala. II.3. Vama veche din Bran Constructia dateaza din secolul al XVIII-lea, aici functionand in trecut vama din trecatoarea Bran – Rucar. Astazi este muzeu. II.4. Case memoriale din zona Bran { Sextil Puscariu (1877-1948) – lingvist, filolog si istoric, membru al Acad. Romane { Dr. Aurel Stoian (1866-1972) – Presedintele Consiliului National Romanesc din Bran, semnatar al actului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, medic, edil si primar al localitatii Bran. { Dr. Iosif Puscariu (1889-1965) – Fondator al Spitalului de Ochi din Brasov { Profesor Doctor Docent Liviu Popovici (1927-1994) – om de stiinta si neurolog de renume mondial, membru al Academiei de Stiinte Medicale. { Profesor Doctor Docent Valeriu Lucian Bologa (1892-1971) titan al istoriei medicinei si membru al unui numar de 23 de societati si academii de stiinte, legat de Bran prin origine si iubire. { Profesor Universitar Dr. Aron Petric (1915-1981) – decan al Facultatii de Istorie din Bucuresti, cercetator si dascal de exceptie, fiu al Branului. { Fundatia Profesorului Ioan Clinciu. II.5. Muzeul etnografic in aer liber din Bran Este amenajat in parcul din vecinatatea Castelului Bran. In acest muzeu au fost aduse si reconstituite unele din cele mai vechi si mai tipice constructii din zona. Deschis pentru public in 1961, muzeul numara in 1981, 14 gospodarii taranesti si instalatii tehnice. Monumentele au fost selectionate si grupate pe baza cercetarilor din 1958-1960. II.6. Portul popular in zona Bran Portul popular branean a evoluat lent, pastrandu-si specificitatea, unitatea stilistica si armonia, dar fiind in acelasi timp influentat de portul din Muscel. Epoca sa de maxima inflorire este considerata a fi a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si pana in primele decenii ale secolului nostru. Portul popular din zona Branului, inrudit cu cel al zonelor invecinate – Muscel si Dambovita – scria Titus Hasdeu in 1979, releva unele trasaturi specifice, explicabile pe de o parte prin natura ocupatiilor, iar pe de alta prin asimilarea si redarea in forme locale a unor elemente de fond transilvanean. Diferentierile portului pe baza de varsta, sex, anotimp, conditii sociale, au dus la o creatie populara deosebit de interesanta prin varietatea pieselor componente ale costumului, bogatia coloristica si ornamentala. Din piesele costumului femeiesc se remarca iile cusute sau alese cu lana sau bumbac in tonuri de rosu si negru cu fire aurii si argintii, fota larga cu pulpane in vargi, incretita in spate, stergarul de cap din bumbac sau borangic, laibarica de catifea neagra. Costumul barbatesc este mai redus ca numar de piese. Camasa larga din panza de in sau bumbac, coarecii si laibaricele lucrate din zeghii, pieptare, cojocele, caciulile si gluga definesc structura portului pastoresc deosebit de bine pastrat in toata zona. III. Oferta ospitaliera a localitatii Bran Fondata in 1992, societatea romana de turism rural, ecologic si cultural, denumita semnificativ “Bran-Imex”, a reprezentat de-a lungul timpului un model de agentie profesionala specializata in cazarea turistilor in gospodarii. In acelasi timp, agentia Bran-Imex este si initiatoarea constituirii ANTREC. Initial s-au facut cazari la 4-5 case situate in imediata vecinatate a Branului, ulterior extinzandu-se posibilitatile de cazare si in satele si comunele limitrofe. Baza materiala a societatii este constituita din 216 gospodarii expertizate de firma, ele fiind evaluate dupa mai multe caracteristici: capacitatea de cazare, numar de camere, locuri; capacitatea de asigurare a conditiilor igienico-sanitare; spatiile destinate prepararii si servirii meselor; posibilitatea de asigurare a hranei si buna depozitare; dotarile facultative in camerele de cazare (televizor, radio, telefon, frigider) dotari facultative in gospodarii (parcari, spatii de recreere, terenuri de sport) Din aceste gospodarii identificate, primele (din Romania) au fost omologate, primind la data de 18 ianuarie 1996 primele certificate de clasificare pe stele a fermelor agroturistice. La aceste gospodarii se mai adauga un numar de ferme si pensiuni care au fost verificate de catre reprezentantii Ministerului Turismului si cu ajutorul specialistilor din cadrul ANTREC – Brasov care fac parte din Comisia Tehnica de Omologare, acestor gospodarii intocmindu-li-se dosare, fiind verificate conform criteriilor de omologare elaborate de catre Ministerul Turismului. Dezvoltarea turismului rural si ecologic, in ultimii ani, initiat chiar in Bran, de Societatea Bran-Imex – a determinat aparitia unui numar insemnat de pensiuni taranesti, numar in continua crestere (67 in 1997 si 216 in 1998), cu numar de locuri de cazare variind intre 2 si 16. Toate aceste pensiuni sunt omologate, ele figurand in catalogul ANTREC. Tabel III.1. Evolutia numarului pensiunilor din zona Bran-Moeciu in perioada 1998-2000 Sursa: Bran-Imex (2001) Tabel III.2. Evolutia numarului locurilor de cazare din zona Bran-Moeciu (1998-2000)
Localitatea1998 1999 % ‘99/’98 2000 % ‘00/’99
Moeciu-Cheia46+ 5011+ 83,3
Moeciu de Jos2134+ 61,941+ 20,6
Predelut26+ 20014+ 133,3
Moeciu46+ 5024+ 300
Bran Poarta14+ 3009+ 125
Bran2423- 4,1641+ 78,3
Sohodol-3+ 30013+ 333,3
Simon512+ 14019+ 58,3
Poarta46+ 5017+ 183,3
Sirnea32- 33,312+ 500
Pestera11 03+ 200
TOTAL69103+49,27204+ 98,06
