APLICATII PRACTICE PRIVIND PROTECTIA DREPTURILOR OMULUI IN SISTEMUL EUROPEAN dx698n7584txxg 57698ndy84txg1g dx698n7584txxg 57698ndy84txg1g dx698n7584txxg 57698ndy84txg1g dx698n7584txxg 57698ndy84txg1g Cazul Golder e pune in discutie activitatea Curtii Europene a drepturilor omului in solutionarea cazurilor. Problema interpretarii normelor cuprinse in C.E.D.O corelate cu normele Conventiei de laViena s-a pus pentru prima data in fata Comisiei si Curtii E.D.O. in cauza Golder vs. Regatul Unit din 1970. Sidney Elmer Golder, resortisant al Marii Britanii, nascut in 1923, a fost condamnat in 1965 la 15 ani inchisoare pentru furt armat. in octombrie 1969 in inchisoarea in care isi executa pedeapsa a avut loc o revolta a detinutilor. Golder a fost acuzat de catre unul dintre gardieni ca l-a agresat in timpul reprimarii revoltei. Detinutul a fost separat temporar de ceilalti detinuti si interogat de un inspector de politie care l-a avertizat ca va deschide impotriva lui procedura de acuzare pentru violenta. Gardianul care l-a acuzat initial pe Goider si-a retras dupa o luna declaratia, aratand ca nu este sigur ca a fost atacat de Golder. Doua zile mai tarziu, un alt gardian a precizat ca S.E. Golder a fost in compania lui in cea mai mare perioada de timp cat au durat incidentele. Dupa aceste declaratii, Golder s-a reintors in celula sa si a cerut ministrului de interne, in conformitate cu regulamentul penitenciarului, sa-i permita sa consulte un avocat cu scopul de a-i intenta proces de defaimare gardianului care l-a acuzat nejustificat. Cererea sa prezentata in 20 martie 1970 a fost respinsa in 6 aprilie 1970. in data de 18 aprilie 1970 Golder a inaintat plangerea sa Comisiei E.D.O., sustinand ca i-a fost incalcat dreptul de a consulta un avocat, ceea ce l-a impiedicat sa introduca actiune in justite -drept prevazut in art. 6(1) C.E.D.O. - si sa-si exercite dreptul de acces la un tribunal, in cauza de natura civila. El a invocat si incalcarea art. 8 C.E.D.O., deoarece acelasi refuz l-a privat de dreptul de a coresponda cu un avocat. D-nul Golder a fost eliberat conditionat in 12 iulie 1972. Analizand starea de fapt, Curtea a precizat ca d-nul Golder a fost impiedicat sa sesizeze un tribunal, chiar daca acest drept nu i-a fost negat in mod formal. Curtea a apreciat ca art. 6(1) nu proclama in termeni expresi dreptul de acces la un tribunal si nici dreptul de a sesiza in materie civila un tribunal. Cu toate acestea avand in vedere scopul si obiectul Conventiei, normele Conventiei de la Viena din 1969 (care nu era inca in vigoare, dar ale caror reguli de interpretare erau general admise si la care Curtea E.D.O. a facut ample referiri) ;i starea de fapt, Curtea a adoptat in 17 februarie 1975 o hotarare prin care constata incalcarea art. 6(1) si art.8 C.E.D.O. Se pune in discutie rationamentul Comisiei si al Curtii, precum si modul in care a solutionat cauza apeland la normele de interpretare din Conventia de la Viena. Comisia a apreciat ca prevederile Conventiei de la Viena sunt aplicabile in cauza Golder ca o expresie a dreptului international cutumiar si a principiilor fundamentale acceptate de natiuni. Aceasta precizare se impune avand in vedere faptul ca respectiva conventie nu era in vigoare la data la care organele de la Strasbourg au solutionat cauza. Avand in vedere natura juridica speciala a C.E.D.O., care este un tratat normativ. Comisia a interpretat obiectiv dispozitiile acesteia si nu conform intelesului particular atribuit de fiecare parte contractanta la data ratificarii. Prevederile Conventiei trebuie interpretate "nerestrictiv", astfel incat sa permita realizarea scopului si obiectului acesteia. Comisia a analizat intelesul obisnuit al art. 6(1) in contextul spiritului si scopului C.E.D.O. A recurs, de asemenea, in conformitate cu art. 32 al Conventiei de la Viena, la lucrarile pregatitoare adoptarii C.E.D.O., la care si guvernul britanic a facut ample referiri. Alaturi de aceste norme, s-a aplicat art. 31 al Conventiei de la Viena care prevede, in stransa legatura cu regula sensului obisnuit al termenilor si regula neadmiterii interpretarii termenilor in sens absurd sau nerational. Folosind tehnici si diferite argumente de interpretare, Comisia a acceptat sustinerile reclamantului cu privire la atribuirea unui inteles extensiv si nu restrictiv (asa cum a solicitat guvernul britanic) termenilor existenti m continutul art. 6(1) C E.D-0- Considerentele decisive s-au intemeiat pe rolul Conventiei a al functiei pe care o are interpretarea ei: realizarea unei protectii efective a individului, a drepturilor sale fundamentale. Curtea a aplicat regula generala din art. 31 al Conventiei de laViena, considerand ca procesul interpretarii unui tratat in intregul sau este o operatiune complexa si singulara (unica). Argumentele Curtii s-au bazat pe "ratiunea legiuitorului" care n-ar fi reglementat in detaliu garantii procedurale, daca acestea ar putea fi inlaturate de state in mod discretionar, fara respectarea vreunei proceduri legale. Judecatorul Sir Gerald Fitzmaurice a facut opinie separata, motivata cu argumente radicale. El a argumentat ca o interpretare de esenta a fondului, a substantei normei, ridica problema de principiu a alegerii ce trebuie sa se faca intre doua norme importante de interpretare: interpretarea favorabila protectiei drepturilor omului sau interpretarea in favoarea statului ori a suveranitatii nationale. Apreciind ca C.E.D.O. contine norme prin care se reglementeaza un domeniu ce fusese pana atunci rezervat exclusiv jurisdictiei nationale, judecatorul britanic considera ca este necesara o mai mare precautie si o interpretare conservatoare, restrictiva mai degraba in favoarea statului intimat decat impotriva acestuia. Curtea, cu sase voturi pentru si trei impotriva, a constatat violarea art. 6(1) si a art. 8 C.E.D.O. Regulile de interpretare din cuprinsul Conventiei de laViena utilizate de organele de la Strasbourg sunt urmatoarele: 1. regula potrivit careia interpretarea trebuie sa tina seama de sensul obisnuit a cuvintelor considerat in lumina obiectului si scopului tratatului; regula interpretarii textelor autentice care reflecta cel mai bine intentiile partilor contractante (art. 31 din Conventia de laViena) si a interpretarii prioritare a termenilor din textul tratatului redactat in limba in care s-au purtat negocierile, in cazul eventualelor divergente intre termenii echivalenti din textele tratatului autentificate si redactate in limbi diferite (art. 33 din Conventia de laViena); considerarea C.E.D.O. ca un tratat-lege (si nu a unui tratat-contract) care pune bazele unui sistem permanent recunoscut de state ca o ordine juridica europeana in afara ideii de reciprocitate sau avantaj mutual. Aceste reguli au fost aplicate in cauzele SundayTimes vs. Regatul Unit20, James si altii vs. Regatul Unit Feldbrugge vs. Olanda si Deumeland vs. Germania. 2. interpretarea literala sau in "spiritul" Conventiei. In contextul in care textul singur nu este suficient sau decisiv, Curtea a aplicat prioritar acea regula de interpretare care era in spiritul Conventiei si urmarea protectia drepturilor individuale. in cauza Wemhoff vs. Germania, Curtea a preferat sa puna cont de intentia partilor cu prioritate fata de sensul literal al termenului "rezonabil", aplicabil timpului in care urma sa se desfasoare procesul. Ea a apreciat ca o astfel de interpretare era conforma cu intentia inaltelor Parti Contractante ale Conventei care au ratificat textul art.5(3). 3. regula recurgerii la documentele pregatitoare ca masuri de interpretare complementare (art. 32 al Conventiei de la Viena) a fost aplicata de Curte in trei ipoteze: a) cand sensul termenului elucidat de Curte este clar, dar contrazice documentele pregatitoare. in astfel de cazuri Curtea nu a tinut cont de lucrarile pregatitoare, ele constituind mijloace complementare. Un exemplu elocvent este cauza Young, James si Webster vs. Regatul Unit cu privire la legislatia referitoare la sindicate si dreptul lor exclusiv de a angaja; b) situatia in care intelesul termenului elucidat de Curte este confirmat de textele pregatitoare. Este cazul privitor la educaya sexualain scolile primare din Danemarca c) situatia in care textul elucidat ramane controversat si este nevoie sa i se determine continutul. O astfel de ipoteza este foarte rara. 4. regula interpretarii in context sau interpretarea sistematica poate fi regasita in jurisprudenta Curtii, care a statuat in afacerea lingvistica belgiana ca "prevederile Conventiei si ale Protocoalelor trebuie examinate ca un intreg.!' Contextul sau intregul este insa diferit in fiecare speta: paragrafele aceluiasi articol, alte articole ale aceleiasi conventii, intreaga conventie impreuna cu preambulul si protocoalele aditionale, alte tratate care reglementeaza aceeasi categorie de relatii sociale. Dificultatea cu care se confrunta Curtea in stabilirea contextului legal se leaga de granita care trebuie fixata intre contextul relevant, ce duce la o interpretare sistematica, si interpretarea autonoma a Conventiei bazata pe logica ordinii publice. Chiar daca impune o interpretare autonoma a Conventiei, Curtea cauta sa lase statelor o larga libertate si marja de apreciere in aplicarea dispozitiilor C.E.D O. Interpretarea contextuala nu trebuie sa duca la concluzia ca statele pot deduce implicit existenta altor drepturi in afara celor prevazute in Conventie (dreptul la incheierea casatoriei nu implica existenta dreptului de a divorta). 5. interpretarea teleologica sau in acord cu obiectivele si scopul unui tratat este privita in dreptul international cu circumspectie deoarece favorizeaza elementele subiective. Pericolul care o insoteste se datoreaza elementelor dinamice, care bazandu-se pe o interpretare subiectiva, ar putea sa prevaleze asupra elementelor consensuale considerate "statice", imobile sau "dat.". Intrebarea care se pune in asfel de imprejurari este aceea de a sti care este elementul predominant in stabilirea obiectivelor unui tratat: trecutul sau viitorul? Judecatorul britanic Sir Gerald Fitzmaurice a precizat: "Obiectivele unui tratat nu exista in mod abstract: ele deriva din intentia partilor asfel cum a fost exprimata in termenii tratatului sau euidentiata de ele in stransa legatura cu acesta, ca fiind singura sursa (izvor)... intentia partilor nu poate fi introdusa ulterior in randul obiectivelor care nu existau la data incheierii tratatului" Curtea a retinut, prin jurisprudenta ei, ca scopul si dorintele sunt obiectivele care trebuie realizate; din acest considerent ele sunt apte sa fie perfectionate si extinse. Aceasta alegere a Curtii a fost inclusa in preambulul C.E.D.O. care mentioneaza "dezvoltarea" drepturilor omului, alaturi de protectia lor si in Preambulul Statutului Consiliului Europei, care se refera la dorinta statelor membre ale Consiliului Europei de a realiza progresiv idealul libertatii si suprematia legii. Metoda teleologica a fost aplicata in toate cazurile solutionate de Curte, in conformitate cu art. 33(4) al Conventiei de la Viena. Modalitatea concreta de interpretare a fiecarui articol al C.E.D.O. in scopul realizarii protectiei drepturilor omului se deduce in fiecare caz separat, art. 33(4) conferind Curtii posibilitatea unei game largi de optiuni pe baza carora sa contribuie la protejarea drepturilor, fara sa-i atribuie aptitudinea de a le crea. Cauza Pakelli vs. R.F.G in care s-a ridicat problema daca art. 6(3)c din C.E.D.O. are ca scop protejarea dreptului de aparare al acuzatului sau garantarea dreptului de a avea un avocat din oficiu, chiar daca acuzatul se poate apara singur. Curtea a pronuntat hotararea sa in functie de calificarea obligatiilor statului ca alternative ori cumulative, conchizand ca obiectivul Conventiei este de a proteja drepturile acuzatului. Ea a decis in unanimitate ca exista o incalcare a art. 6(3)c din Conventie; cauza Delcourt vs. Belgia in care Curtea a hotarat in unanimitate ca nu exista o incalcare a art. 6(1) C.E.D.O., deoarece "nu poate fi facuta o interpretare atat de ingusta pe considerente legate de buna administrare a justitiei intr-o societate democratica incat sa se considere ca scopul si prevederile acestui articol sunt inaplicabile procedurii de casare "; cauza Airey vs. Irlanda, in care guvernul irlandez isi justifica omisiunea de a asigura un avocat din oficiu intr-o cauza civila pe considerentul ca a facut rezerva la art. 6(3) al Conventiei. Curtea a precizat ca interpretarea textului Conventiei nu se face in functie de rezervele facute de statele parti, acestea (rezervele la tratat) neinfluentand in nici un fel interpretarea tratatelor. Elementele, pe baza carora organele de la Strasbourg au determinat obiectivul si scopul C.E.D.O., sunt urmatoarele: -caracterul concret si efectiv al drepturilor reglementate in cuprinsul C.E.D.O.; -echilibrul dintre interesul general si drepturile fundamentale ale individului; -standardele societatii democratice, intre acestea un rol particular revenind suprematiei legii; -legitimitatea societatii democratice. Determinarea acestor elemente are loc pe baza unei interpretari evolutive care reflecta sau precede modificarile ideilor din cadrul societatii statelor membre ale Consiliului Europei. Cu toate ca in activitatea sa Curtea aplica metoda interpretarii evolutive, ea nu-si aroga functia legislativa care apartine exclusiv statelor membre ale Consiliului Europei. Aceasta pozitie a Curtii a fost exprimata explicitin cauza Feldbrugge vs. Olanda si cauza Deumeland vs. Germania: „o interpretare evolutiva permite conceptelor cu continut variabil sau al caror inteles se poate modifica in timp, interpretarea lor in lumina conditiilor actuale, moderne, dar nu permite introducerea in Conventie a unor concepte in intregime noi sau a unor noi sfere de aplicare" Curtea E.D.O. a apelat in activitatea ei si la alte reguli de interpretare care nu fac parte din Conventia de laViena din 1969. Acestea sunt urmatoarele: -interpretarea flexibila si neformala a unor prevederi legale, considerata ca o obligatie a Curtii, nevoia de a evita orice interpretare care duce la un rezultat absurd sau nerational; -nevoia existentei unei interpretari autonome a unor dispozitiiaIeC.E.D.O. Aceste reguli se gasesc altfel exprimate si in textul Conventiei de la Viena, dar aceasta le prevede ca metode complementare de interpretare. in activitatea curenta a Curtii de la Strasbourg, regulile amintite au natura juridica a unor obligatii asumate de Curte. Ele au valoarea unor principii. Interpretarea flexibila si non formala asigura o protectie larga si efectiva drepturilor omului, atribuind prioritate spiritului legii si nu literei legii, fara a fi lipsita de realism si "responsabilitate." Curtea a atribuit termenilor "vinovatie", "disputa" (art. 6 C.E.D.O.) un inteles material, de substanta si nu de forma; termenul "amenintare cu expropiere" este similar privarii de posesia bunurilor. Acestea sunt doar cateva exemple ale aplicarii principiului amintit, care nu a ridicat probleme de interpretare Curtii. Cel de al doilea principiu al interpretarii la care a recurs Curtea E.D.O. are la baza ideea ca, prin intermediul logicii juridice, interpretarea unui text creeaza consecinte rationale. De regula, Curtea recurge la acest principiu cu scopul de a inlatura orice alta interpretare care anihileaza drepturile individului, atribuind o prea larga marja de apreciere autoritatilor nationale. Recurgand la o astfel de interpretare, Curtea a precizat ca "o interpretare extensiva a unei exceptii la art. 5 C.E.D. 0. ar duce la un rezultat incompatibil cu principiul suprematiei legii". In hotararile Curtii sau in opiniile separate ale unor judecatori, motivarea a avut la baza si regula interpretativa amintita: Guzzardi vs. Italia, Airey vs. Irlanda, Le Compte, Van Leuven, De Meyere vs. Belgia, Feldbrudgge vs. Olanda, Deumeland vs. Germania. Regula interpretarii autonome a determinat ample discutii si comentarii legate de "marja de apreciere" a statelor exercitata in limitarea exercitiului drepturilor fundamentale. Curtea, in aplicarea dispozitiilor Conventiei s-a confruntat cu dificultati complexe. Ordinea juridica europeana creata de C.E.D.O. are un singur inteles si o interpretare unitara, care nu poate fi modificata in functie de intelesul atribuit de fiecare parte contractanta. Este insa la fel de adevarat ca numeroase dispozitii ale Conventiei lasa statelor libertatea de apreciere a modului in care aplica la nivel national prescriptiile acesteia. Acestor elemente li se adauga faptul ca numeroase concepte ale Conventiei se bazeaza pe conceptele nationale cuprinse in legislatia statelor. Datorita acestui complex de factori, Comisia si Curtea nu pot ignora intelesul atribuit conceptelor, in legislatia nationala a statelor parti la Conventie. Regula aplicabila de organele de la Strasbourg este interpretarea bazata pe intelesul comun al termenilor. in cazul in care interpretarea nationala ar face ineficiente si ar lipsi de efect prevederile C.E.D.O., Curtea aplica o interpretare autonoma, adica o interpretare care nu se bazeaza pe consens, pe intelesul comun atribuit termenilor Conventiei. Aceasta interpretare urmareste protejarea ordinii juridice europene si este justificata de interesul majoritatii. Intelesul notiunii de majoritate nu este statistic sau numai calitativ. Raspunsui la ce "majoritate" a facut referire Curtea intr-o hotarare rezulta din context. Interpretarea autonoma se coreleaza cu interpretarea comparativa (nationala), in asa fel incat sa se realizeze un echilibru intre controlul exercitat de organele Conventiei si autonomia autoritatilor nationale. O astfel de echilibrare face ca interventia Comisiei si Curtii sa nu fie in intregime subsidiara, dar nici sa constituie un control total. Cu alte cuvinte, organele de la Strasbourg, prin jurisprudenta lor, precizeaza sensul si continutul unor termeni, tinand cont si de specificul national. Comisia si Curtea recurg la interpretarea autonoma a prevederilor Conventiei in situatiile in care nu exista un concept uniform la data la care are loc judecarea cauzei. S-a recurs la o astfel de interpretare cu privire la urmatoarele concepte: interes public, probleme penale, disciplina militara, delicte administrative, moralitate etc. Comisia si Curtea au apelat nu numai la un "denominator comun" al legislatiei nationale, ci si la interpretarea evolutiva, referindu-se la legislatia si practica majoritatii statelor. Chiar daca autoritatilor nationale ale statelor li se recunoaste in principiu libertatea de a decide ce masuri sunt adecvate in situatiile exceptionale sau de criza, organele de control pot exercita la nivel european o supraveghere stricta a conformitatii sau compatibilitatii lor cu dispozitiile Conventiei. Diversitatea prevederilor Conventiei raspunde relativismului cultural al statelor parti. Raportul international - national este unul de coordonare, realizat pe baza ordinii juridice europene, a unui pluralism juridic. Acest "spatiu eterogen" duce la crearea unei ordini juridice duale bazata pe mai multe criterii: legalitate, legitimitate, necesitate, spirit democratic. Legalitatea are la baza ideea liberala ca orice restrangere a drepturilor omului trebuie sa fie prescrisa de lege. Aplicarea acestei idei in drept a dus la consacrarea principiului legalitatii incriminarii. Sanctiunile penale sunt restrangeri ale libertatii individuale si de miscare, si se aplica pe baza si in conditiile expres reglementate de lege. in conceptia europeana prin "lege" se intelege: norma scrisa, cutumiara, jurisprudenta Curtii E.D.O.; norma poate fi interna sau internationala, cu conditia sa fie accesibila, clara si anticipativa (sa aiba o formulare din care sa fie anticipate consecintele). Intrunind aceste trasaturi, legea are caracter democratic, adica este pusa in slujba individului, garantandu-i exercitiul real al drepturilor. Legitimitatea este un criteriu aplicabil alaturi de necesitate si proportionalitate in toate situatiile in care se aplica limitari ale exercitiului drepturilor omului. Categoriile de drepturi protejate de criteriul legitimitatii sunt numeroase: libertatea de expresie; libertatea gandirii, constiintei si religiei; dreptul la viata intima si de familie; libertatea de miscare (circulatie) etc. Protectia pe care o confera legitimitatea este apreciata in concreto, in toate cazurile in care autoritatile publice ale unui stat iau masuri de limitare a drepturilor fundamentale. Aceste masuri sunt legitime daca exista o stare exceptionala, daca sunt prevazute de lege, daca sunt strict necesare in circumstantele de fapt si daca sunt proportionale cu imprejurarile care le-au determinat si scopul pentru care au fost luate. Interesul public intr-o societate democratica, ordinea publica, protectia sanatatii sau moralei publice, protectia fata de interferenta anumitor grupuri, protectia bunastarii natiunii etc. , sunt toate motive care pot duce la limitarea exercitiului drepturilor omului. Ele sunt legitime daca intrunesc cumulativ cerintele de a fi reglementate de lege, necesare si proportionale. Necesitatea a fost apreciata de Curtea E.D.O. ca un criteriu care justifica masurile restrictive, daca acestea sunt oportune, rezonabile, absolut necesare si strict cerute de imprejurarile s situatiei. Numeroase au fost cauzele in care Curtea a apreciat daca acest criteriu a fost indeplinit de statul care a luat masuri de limitare a drepturilor prevazute de Conventie. Amintim cu titlu de exemplu cauza Handyside vs. Regatul Unit, Dudgeon vs. Irlanda si Silver vs. Regatul Unit. Preambulul C.E.D.O. reafirma dorinta membrilor Consiliului Europei de a asigura aplicarea universala si efectiva a drepturilor omului pe baza unei "democratii politice efective" si a "spiritului democratic". Cunoasterea continutului acestor termeni este importanta intrucat el reprezinta limita aplicabila restrictiilor luate de autoritatile nationale. Aceasta "limita a limitarilor" este compatibilitatea . Masurile restrictive luate de state sunt corespunzatoare spiritului democratic al Conventiei daca sunt compatibile cu dispozitiile acesteia. Corespund spiritului democratic: toleranta; pluralismul; garantia fata de riscul incertitudinii si arbitrariului; garantia claritatii, flexibilitatii si aplicarii individuale a legilor; garantia respectarii limilelor legale. Curtea a invocat aceste elemente proprii democratiei si spiritului democratic in cauza Winterwerp vs. Olanda, cauza Young, James si Webster vs. Regatul Unit, cauza Dudgeon vs. Irlanda, cauza Lingens vs.Austria. Toate criteriile amintite se regasesc in jurisprudenta organelor de la Strasbourg care au recurs la ele pentru a face aprecierea conformitatii sau compatibilitatii masurilor restrictive, derogatorii si de exceptie luate de state cu privire la exercitiul drepturilor omului. "Marja nationala de apreciere” cum a fost denumita prerogativa statelor de a lua masuri care deroga de la obligatiile prevazute de C.E.D.O., a fost analizata de Comisie in cauza Lawless vs. Irlanda si de Curte in cauza Lingvistica belgiana. Aceasta doctrina permite existenta unui sistem organizat si pluralist al normelor interne si internationale. Aceasta organizare eterogena are la baza armonizarea normelor in asa fel incat cele similare si proxime sa poata fi apreciate ca fiind compatibile cu normele europene si nationale. Compatibilitatea este realizata deci fata de celelalte norme nationale, dar si fata de C.E.D.O. Limita obiectiva aplicabila tuturor sistemelor nationale in aprecierea compatibilitatii lor o constituie "principiile si regulile de interpretare a dreptului international” la care au recurs Comisia si Curtea cu privire la interpretarea notiunilor din cuprinsul C.E.D.O. In prezent, Curtea aplica doctrina dublei jurisdictii, in fata instantelor nationale ti internationale. Dupa epuizarea tuturor cailor de atac interne, petitia poate fi inaintata organelor de la Strasbourg. Aceasta doctrina nu exclude aplicarea marjei nationale de apreciere. Aplicarea dublei jurisdictii se face de catre Curte numai in situatiile in care autoritatile nationale au recurs prin masuri legislative la derogari sau restrictii privind drepturile omului, iar masurile au fost "necesare intr-o societate democratica". In cazul exceptiilor, Curtea apreciaza pe baza unei analize mai complete, compatibilitatea. Analiza teoriei si practicii C.E.D.O. ne permite sa apreciem existenta unei influente reciproce care se manifesta dinspre dreptul intern spre cel international si invers. Conceptele juridice nationale stau la baza conceptelor Conventiei si se aplica "imbogatite" de jurisprudentaa Comisiei si Curtii cazurilor concrete solutionate de acestea. Prin intermediul controlului international exercitat de organele de la Strasbourg in scopul stabilirii compatibilitatii sau al conformitatii legislatiei nationale cu ordinea Juridica europeana, Comisia si Curtea aplica impreuna atat interpretarea bazata pe marja nationala de apreciere, cat si celelalte metode de interpretare necesare realizarii dublei jurisdictii. Prin intermediul acestor metode complexe jurisprudenta creata de Curte si Comisie contribuie la dezvoltarea Dreptului european al drepturilor omului. Rolul organelor de la Strasbourg, ca organe care creeaza "construitul” sau partea mobila, variabila a sistemului juridic european de protectie a drepturilor omului, este important si dificil. in solutionarea concreta a cauzelor, Comisia si Curtea E.D.O. au luat decizii motivate prin intermediul carora au "construit" dreptul pe baza motivatiei juridice a solutiilor lor. Obiectivul realizat de aceste organe a constat in gasirea echilibrului dinamic si a compromisului legal si legitim intre principiul suveranitatii nationale si necesitatea protejarii ordinii juridice europene prin controlul instituit de Conventie. Controlul intemational se exercita asupra modului in care C.E.D.O. a fost receptata teoretic si practic in statele parti. El este fie un control de conformitate, fie unul de compatibilitate dupa cum se exercita cu privire la derogari sau restrictii pe de o parte si exceptii pe de alta parte.
Activitatea Curtii Europene a drepturilor omului in solutionarea cazurilor
