pb592l1249fbbk 21592lpb49fbk4z pb592l1249fbbk 21592lpb49fbk4z pb592l1249fbbk 21592lpb49fbk4z pb592l1249fbbk 21592lpb49fbk4z pb592l1249fbbk 21592lpb49fbk4z pb592l1249fbbk 21592lpb49fbk4z PETRU RARES (1527-1538 si 1541-1546) - Referat Istorie Medie Romaneasca- pb592l1249fbbk 21592lpb49fbk4z pb592l1249fbbk 21592lpb49fbk4z pb592l1249fbbk 21592lpb49fbk4z Prof. univ. dr. Trambaciu Stefan pb592l1249fbbk 21592lpb49fbk4z Student Radulescu Octavian an II Facultatea de Litere si Istorie Sectia Istorie-Muzeologie (1527-1538 si 1541-1546) pb592l1249fbbk 21592lpb49fbk4z Se stie ca Petru Rares este fiul nelegitim al lui Stefan cel Mare si al Mariei Raresoaia. El va urca pe tronul Moldovei in ianuarie 1527, in urma mortii lui Stefan cel Tanar (1517-1527), nepotul lui Stefan cel Mare, dovedindu-se la fel de vrednic si de capabil ca si inaintasii sai. Domnia lui Petru Rares cuprinde doua perioade: 1527-1538; 1541-1546. Mostenirea pe care o primise Petru era dintre cele mai grele: un conflict aproape permanent cu celelalte tari romanesti si complicata chestiune a Pocutiei, cedata Poloniei in 1509. Complicatiile politice din Ungaria, dupa victoria turceasca de la Mohacs, cand Zapolya si Ferdinand de Habsburg fusesera proclamati concomitent regi, au creat o situatie noua in Transilvania, unde domnii moldoveni detineau deja domeniile Ciceiului si Cetatii de Balta. Intru totul preocupante ramaneau relatiile cu Poarta, aflata la nivelul maxim al potentei sale militare. In aceste conditii, obiectivele principale ale domniei lui Petru Rares au fost: mentinerea si consolidarea mostenirii lui Stefan si independenta. In vederea realizarii acestora se amesteca in luptele pentru stapanirea Transilvaniei dintre Ferdinand de Habsburg si Ioan Zapolya, sprijinindu-l pe acesta din urma. El intreprinde mai multe actiuni militare in Transilvania, supunandu-i pe sasi si secui si obtine o victorie stralucita asupra trupelor lui Ferdinand la Feldioara, in 1529. In urma acestor victorii isi sporeste posesiunile din Transilvania, mostenite de la Stefan, cu altele noi: Unguras, Bistrita, Rodna. Petru Rares mai poarta lupte cu polonezii, pentru Pocutia. Obtine unele succese, dar, in cele din urma, sufera o infrangere categorica la Obertyn, 1531. Impacarea cu polonezii e intermediata de Ioan Zapolya, cu care Petru se afla in relatii bune. Luptele cu polonezii vor mai dura pana in 1538 cand, fortat de imprejurari, Petru Rares a trebuit sa renunte la pretentiile asupra Pocutiei. In 1534, rolul lui Rares in anihilarea aventurierului venetian Aloisio Gritti este esential determinand inceputul conflictului, care va culmina cu ostilitatile din 1538. Inrautatirea raporturilor cu Imperiul turcesc l-a apropiat pe domn de Ferdinand de Habsburg cu care in 1535 el semna o noua intelegere, in fapt o alianta antiotomana. Pe masura ce diferendul pentru Pocutia a continuat, iar cei doi competitori la coroana Ungariei, Zapolya si Ferdinand s-au impacat la Oradea la 24 februarie 1538, situatia lui Rares a devenit foarte grea. Cercul dusmanilor se strange imprejurul sau: pe de o parte duc pregatiri de lupta lesii, pe de alta turcii si vasalii lor tatari, iar in interior intampina rezistenta boierimii. Dintre toti, cel mai temut dusman era sultanul Soliman Magnificul, care se pregateste sa invadeze Moldova. El era al treilea sultan care calca pamantul Moldovei, dupa Mahomed al II-lea (1476) si Baiazid al II-lea (1484). A opta campanie imperiala (condusa personal de sultan) avea ca obiectiv indepartarea lui Petru Rares de la conducerea Moldovei si numirea unui alt domn. Soliman ajunge cu ostile sale la 15 septembrie 1538 sub zidurile Sucevei Motivele care l-au determinat pe sultan sa intreprinda campania au fost: Incheierea tratatului de alianta dintre Petru Rares si Ferdinand de Habsburg indreptat impotriva turcilor; Uciderea lui Aloisio Gritti si a fiilor sai, in urma intelegerii dintre Stefan Mailath, voievodul Transilvaniei si Petru Rares; Relatiile incordate dintre Moldova si Polonia, aliata Portii; Refuzul lui Petru Rares de a mai trimite tribut sau de a se prezenta personal la sultan pentru a se explica; Opozitia boierilor care „il parasc la turci” pe Rares cerandu-le alt domn. Soliman Magnificul a intrat in campanie impotriva Moldovei, dupa unele surse, cu circa 200.000 de oameni; la aceasta se adauga oastea tatarilor din Crimeea, evaluata la 200.000 de oameni. Puhoiul turco-tatar se revarsa peste Moldova, pricinuind mari pagube. Desi situatia e cat se poate de critica, Petru Rares nu-si pierde cumpatul, ci pregateste rezistenta, strangand o armata de vreo 70.000 de oameni. Dar, desi s-a straduit sa utilizeze cu previzibile semne de izbanda tactica de hartuiala si de constrangere a inamicului, sa lupte acolo unde se impunea, Rares a fost silit sa paraseasca in graba tronul. Tradat de boierime si parasit de toti, Petru Rares trece muntii in Transilvania, adapostindu-se in cetatea sa, Ciceu, unde l-au intampinat sotia si cei trei copii ai sai, Ilias, Stefan si Ruxandra. Intre timp, turcii si tatarii prada Moldova pana la Suceava. Boierii, preotii, poporul de rand, trimit solie de pace si iertare la turci, cerand sa le dea alt domn. Turcii il numesc domn pe Stefan Lacusta. In prima saptamana din octombrie 1538 un complot cu participarea parcalabului de Ciceu si a episcopului Anastasie de Vad, urmarea uciderea lui Rares si predarea cetatii oamenilor lui Stefan Lacusta. Afland despre aceasta, episcopul Martinuzzi si voievodul Emeric Balassa cu o oaste de 12.000 de oameni, trimisi de Zapolya s-au grabit sa inceapa la 7 octombrie 1538 asediul Ciceului, pe care Petru Rares l-a inchinat in aceeasi luna, punandu-se sub protectia regelui Ungariei. In cele din urma, Petru Rares intelege ca nu va putea redobandi domnia Moldovei cu ajutorul lui Ioan Zapolya, Ferdinand de Habsburg sau Sigismund I si ca Soliman Magnificul era cel care controla situatia din Moldova si din zona. In aceste conditii se adreseaza pe ascuns sultanului in a doua jumatate a anului 1539 si cu porunca sultanului de libera trecere pleaca din Ciceu in ianuarie 1540, ajungand la Constantinopol spre sfarsitul lunii februarie. In primavara 1540, el a fost primit in audienta la sultan, care i-a promis domnia, fiindu-i favorabila in conflictul cu Zapolya, care ii tinea familia ostatica. Evenimentele din Moldova, asasinarea de catre boieri a lui Stefan Lacusta, numit de sultan, si ridicarea la domnie a lui Alexandru Cornea, fara voia lui Soliman, l-au facut pe acesta din urma sa-l investeasca din nou in domnie pe Petru Rares. In cea de-a doua domnie, 1541-1546, Petru Rares, cu totul schimbat dupa incercarile prin care trecuse in 1538-1540, si vadind neobisnuite calitati diplomatice a cautat sa nu mai fie confruntat cu doi inamici in acelasi timp, inaugurand o noua si abila politica externa: pastrand fatis relatii prietenesti cu sultanul, protectorul sau, in timp ce in secret cauta sa sprijine orice actiune antiotomana. Chiar si campaniile purtate de Patru Rares in Transilvania, in 1541-1544, sub pretextul ajutorarii ostilor lui Soliman Magnificul, au urmarit in fapt redobandirea stapanirilor sale transilvanene rapite in vremea pribegiei sale de Ioan Zapolya. In urma unei incursiuni, din 1544, isi va realiza partial planul, primind o parte din fostele sale feude. Sfarsitul domniei lui Rares vine o data cu moartea sa in urma unei misterioase boli, presupusa a fi diabet ereditar. A fost inmormantat la Manastirea Probota (Probata), unde peste putin timp i se va alatura si ultima sa sotie Elena-Ecaterina. Se incheie astfel o domnie glorioasa, chiar daca roadele n-au fost mereu pe masura faptelor si stradaniilor si, o data cu aceasta, un capitol distinct al istoriei Moldovei, cel al domniilor asezate, unde puterea e centralizata in mainile domnitorului, domnii care se intind pe perioade mai mari in timp - incepute de Stefan cel Mare.
PETRU RARES
