Introducere

 

Dupa infrangerea Frantei, in iunie 1940, Anglia a infruntat singura fortele Axei. Tarile ocupate nu mai credeau intr-o victorie a Aliatilor. Era greu de inteles cum ar fi putut armata britanica, cu un efectiv redus, sa infrunte formidabila forta a Wehrmachtului, nemaiinvinsa pana in acel moment.

 

Calea diplomatica

 

Winston Churchill a actionat pentru redresarea tarii sale, reunind in cabinetul sau, pentru a-i da mai multa forta in fata Parlamentului, pe toti sefii opozitiei. La 19 mai, cand trupele germane au ajuns la Sedan, Churchill realizeaza eventualul pericol la care era expusa Anglia, in cazul in care rezistenta franceza ar fi cedat. Astfel, primul ministru face pregatiri intense in vederea inceperii bataliei Angliei: ordona construirea unei serii intregi de fortificatii pe coasta britanica si concentreaza pe insula toate avioanele disponibile ale Fortei Aeriene Regale (Royal Air Force- RAF).

Adolf Hitler spera sa incheie pacea cu Marea Britanie, pana la 1 iunie. Insa negocierile de pace secrete cu Anglia nu au avut nici un rezultat. Astfel, la 2 iulie dictatorul german a ordonat generalilor sai sa pregateasca invazia Britaniei. Planul debarcarii a primit denumirea de „Seelöwe” (Leul de Mare). Directiva nr. 16, de invazie, a fost semnata la 16 iulie, Hitler mentionand ca „Pregatirea intregii operatii trebuie sa fie terminata catre jumatatea lunii august”.

Pe data de 19 iulie, inainte de stabilirea datei operatiunii, Hitler, in cuvantarea tinuta cu ocazia victoriei in razboiul de vest, face un apel demagogic catre guvernul britanic, pentru gasirea unei cai de restabilire a pacii. A doua zi, raspunsul guvernului britanic a fost transmis de lordul William Halifax: „Germania va obtine pacea numai daca va evacua toate teritoriile ocupate, va reinstaura toate libertatile pe care le-a distrus si va da garantii pentru viitor”.

 

Calea razboiului

 

Sefii de armata a lui Hitler – Keitel, Halder si Jodl – au luat decizia de a trimite, inainte de toate, un corp expeditionar, o angajare directa cu forta navala britanica fiind mult prea riscanta. Astfel Inaltul Comandament German deplaseaza pe Canalul Manecii 40 de divizii, impartite in trei grupe. Armata terestra hotaraste sa debarce pe un front de 300 de kilometri, pe tarmul Angliei de Sud-Est. Insa Kriegsmarine (marina germana), considerand imposibil transportul unui numar atat de mare de oameni, opineaza pentru un front de 100 de kilometri. Astfel, datorita unui conflict de opinii, Hitler a luat decizia ca invazia sa fie amanata pana cand forta aeriana britanica va fi distrusa. Directiva 17, semnata la 1 august 1940, mentiona incepera acestei ofensive la 6 august si incheierea victorioasa la 21 septembrie.

Pe 12 august 1940, sub numele conventional „Adlertag” (Ziua Vulturului), Luftwaffe (aviatia germana) dezlantuie batalia aeriana contra Angliei. Luftwaffe si-a inceput bombardamentul asupra statiilor radar, fabricilor de aeroplane si aeroporturilor britanice. In cursul celor 3 raiduri de lunga durata, din acea zi, statiile radar si aeroporturile au fost grav avariate, iar 13 avioane ale RAF au fost distruse. Insa Ziua Vulturului s-a incheiat, de asemenea, cu 46 avioane germane doborate.

Atacul va fi urmat de raiduri zilnice asupra Angliei atingand punctul culminant in 7 si 15 septembrie.

Sir Keith Rodney Park (1892-1975)

Sir Trafford Leigh Mallory (1892-1944)

Luftwaffe dispunea, pentru aceasta batalie, de aproximativ 1200 de bombardiere (Stucka si Heinkel) si 734 de avioane de vanatoare (Messerschmitt BF. 109 si ME. 110). Sub inalta comanda de Reichsmarschall a lui Göring, maresalul Kesselring conducea de la Bruxelles Flota a 2-a aeriana, iar maresalul Sperrle, de la Paris, Flota a 3-a.

Albert Kesselring (1885-1960)

Hugo Sperrle (1885-1953)

RAF, comandata de sir Hugh Dowding, avea 700 de avioane de vanatoare si 471 de bombardiere. In ciuda inferioritatii numerice, englezii detineau avantajul de a fi mai aproape de propriile aeroporturi, pe cand avioanele germane puteau survola cerul Angliei doar o jumatate de ora inainte de a zbura inapoi la baze. RAF beneficia, de asemenea, de un sistem radar eficient precum si de informatiile dobandite de agentia de spionaj Ultra. Hugh Dowding, bazandu-se pe avioanele de vanatoare Hawker Hurricane si Supermarine Spitfire, superioare avioanelor inamice prin armament si manuire, i-a cerut lui Churchill ca o forta indispensabila de minimum 52 de escadrile sa fie asigurata pe intreg parcursul conflagratiei.

Drept rezultat al razei limitate de actiune a fortei aeriene germane, luptele erau purtate mai ales deasupra partii sudice a Angliei. Aceasta zona se afla sub protectia Comandamentului de Razboi nr. 11, condus de Keith Park, si a Comandamentului de Razboi nr. 12, condus de Trafford Leigh-Mallory. Totodata era primit sprijinul escadrilelor aflate in comitatele din est.

Batalia Angliei a avut patru faze importante.

Prima faza a avut loc intre 8 si 18 august, constituind-o ofensiva Luftwaffe asupra convoaielor si porturilor, marcata de raidurile asupra peninsulei Portland si portului Dover. Pierderile au fost de 134 de avioane engleze, 261 de avioane germane si 65000 de tone din forta navala a Angliei.

In a doua faza (19 august- 6 septembrie) a avut loc tentativa de distrugere a aviatiei engleze de vanatoare, pentru a se putea realiza un bombardament sistematic. Are loc primul bombardament asupra Londrei (24 august) si raiduri asupra Birmingham si Coventry (26 august). Churchill, privind flacarile care cuprindeau Londra, a decis: „De maine Bomber Command (Comandamentul de Bombardament) va riposta aidoma asupra Berlinului”.

JU.87 Stuka (Germania)

Heinkel HE III (Germania)

Messerschmitt BF.109 (Germania)

Messerschmitt ME.110 Zerstörer (Germania)

Hawker Hurricane (Marea Britanie)

Supermarine Spitfire MK. II (Marea Britanie)

Pe 25 august, o grupare engleza de 80 de avioane, din care s-au intors 42, a bombardat dur cartierul berlinez „Wilhelmstrasse”. Dupa aceasta ofensiva, comandata de Charles Portal, noul lider al Comandamentului de Bombardament, Adolf Hitler si-a schimbat tactica si a ordonat Luftwaffe sa isi schimbe tinta, de la fabrici, aeroporturi si porturi la obiective civile. In aceasta perioada, Germania a inregistrat mult mai multe pierderi.

A treia faza a Bataliei Angliei (7 septembrie-5 octombrie) a fost marcata de Razboiul-Fulger (Blitzkrieg), constituit din cele 38 de raiduri asupra Londrei, comandate de Göring, urmand sfatul lui Kesselring. Aceasta tactica s-a dovedit a fi catastrofica pentru Luftwaffe. Pe 15 septembrie, avioanele de vanatoare britanice au atacat direct doua valuri de bombardiere germane, evitand lupta cu avioanele de escorta, producand o paguba de 56 de aparate de lupta pentru Axa. Aceasta lupta a reprezentat inceputul declinului Germaniei in batalia pentru cucerirea Marii Britanii. La 17 septembrie Hitler a amanat planul „Seelöwe”. RAF a inceput sa atace flota germana de debarcare, pregatita din 3 septembrie in porturile de la Canalul Manecii si Marea Nordului, astfel incat, la 21 septembrie 12% din flota era distrusa.

A patra faza (5- 30 octombrie)- Hitler a decis dispersarea vaselor de debarcare. Desi, pana la inceputul lunii noiembrie au fost lansate raiduri nocturne ale Luftwaffe, se putea intelege ca nazistii au suferit prima lor mare infrangere.

 

Concluzie

 

Englezii, in confruntarea lor cu Germania lui Hitler, erau constienti de mijloacele slabe de care dispuneau. Insa, prin idealismul lui Churchill si strategia maresalului Dowding, de a rationaliza forta armata de care dispunea Regatul, „Cei Putini”, dupa cum erau numiti pilotii in ale caror maini zacea viitorul Angliei, au dat o lovitura umilitoare „Goliathului” reprezentat de Cel de-al Treilea Reich.

Bibliografie:

1. de Launay, Jacques, Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial. 1939-1942. Volumul I., Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988;

2. Dr. Loghin, Leonida, Al Doilea Razboi Mondial. Actiuni militare, politice si diplomatice. Cronologie., Editura Politica, Bucuresti, 1984;

3. Layton, Geoff, Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945, Colectia „Acces la istorie”, Editura ALL, Bucuresti, 1997;

4. Microsoft World Of Flight, Exploration Series, Microsoft Corporation, 1995; 42346egm95opn3y

5. https://www.joric.com

6. https://www.burntofferings.us/CHAPT13.htm

7. https://www.bibl.u-szeged.hu

 

Scriitori romani