Poezia lirica bizantina,poezia ritmicaera,cum am vazut,esentilamnete religioasa si cantata fara acompaniament instrumental.Poetii ei,melozii,compuneau mai intai melodia ,apoi textul.Muzica bizantina culta era in general strans legata de biserica, detinea un loc imporatnt in serviciul liturgic.Tocmai aceasta muzica religioasa,"cantul bizantin", a constituit - alaturi de artele plastice - importanta contributiei aduse de Bizant culturii occidentale.Transmiterea ei Apusului a fost posibila datorita notatiei muzicale a melodiilor de care s-au servit - cei dintai - bizantinii(in timp ce muzica laica,de curte sau populara nu a fost niciodata considerata demna de a fi notata).
Primele canturi liturghice crestine nu aveau forma muzicala ,ci doar recitate: episoadele biblice erau narate ritmat,scandat.In sec IV diaconul-eretic Arie din Alexandria a introdus antifoanele, in care textul era cantat alternativ de 2 coruri.O alta nota fundamentala,specifica muzicii elenistice bizantine este caracterul ai monodic.Cantata deci de o singura voce sau de mai multe dar la unison,nu cunoaste armonia nici cand in camtul liturgic vor aparea si instrumente ,care nu vor face altceva decat sa sustina cantul ,nu sa-l acompanieze armonic.La origine de o mare simplitate,dupa sec X insa cantatul bizantin a adaugat melodiilor din ce in ce mai multe inflorituri(sub influenta muzicii arabe )si modulatii care prelungeau durata silabelor textului.
Muzica bizantina ,arta,literatura populara(si poezia culta aproape in intregime)gravitau in jurul religiei,erau concentrate in biserica sau erau in dependenta de serviciul liturgic.
Creatia muzicala bizantina nu se rezuma la cantecul liturgic;si muzica laica a cunoscut o mare dezvoltare;dar lipsita fiind de privilegiul de a fi notata,informatiile relative pe care le avem sunt foarte sumare.Astfel erau aclamatiile ceremoniale cu care erau primiti imparatii cand apareau la Hipodrom,sau generalii cand se intorceau victoriosi dintr-o campanie.Ni s-au patstrat cateva asemenea aclamatii ritmate - care contineau si elemente muzicale populare,si acre erau cantate de solisti si de multime.Dar muzica era prezenta nu numai la procesiuni solemne sau la ceremoniile curtii,ci si la serbarile populare.
In Bizant erau 179 de sarbatori intr-un an ,din care 101 comportau reprezentatii teatrale ale caror cheltuieli erau suportate de stat.In Constantinopol erau multe teatre unde insa nu se reprezentau piese din repertoriul clasic;locul lor fusese luat de mim ,gen de farsa realista,bufona,adeseori vulgara,nu lipsita de obscenitati.Comediantii jucau fara masti ,rolurile feminine erau jucate de femei(rau famate),subiectele erau luate din viatza de fiecare zi ,tema favorita era adulterul,actiunea era foarte simpla,cupletele erau indecente,gesturile si miscarile lascive.Adeseori se introduceau intermedii coreografice,dansuri bachice,tablouri vivante care faceau impresie asupra publicului simplu.
Bineinteles ca Biserica a fost de la inceput ostila acestui teatru ,care nu se jena sa ridiculizeze clerul si sa parodieze ceremoniile religioase.Cu toate acestea,si clerul frecventa teatrul(incat Iustinian a trebuit sa emita o lege care interzicea accesul episcopilor si al preotilor la spectacolele teatrale).
Catre sfarsitul secolului IX-lea ,cu ocazia anumitor sarbatoriin bisericile bizantine incep sa se prezinte episoade dramatice cu subiecte biblice - si aceasta traditie a continuat neintrerupt.Acest teatru religios - care in Occident s-a reprezentat apoi afara din biserica ,cu autori si actori laici - in Bizant nu a cunoscut o asemenea evolutie,ramanad pana la urma sa fie scris de clerici ,jucat de diaconi si numai in interiorul bisericilor.
Prima prejudecata care il ispiteste pe contemplatorul superficial al artei bizantine este pretinsa ei imobilitate si uniformitate. Dimpotriva,o cercetare atenta a arhitecturii ,a mozaiculi,a picturii si a celorlalte genuri de arta va evidentia tocmai evolutia si varietatea lor.E adevarat ca operele ramase au,in marea lor majoritate,un sens religios;nu pot fi negate insa anumite particularitati stilistice,determinate de traditiile locale ale unor regiuni, - fapt care a adus si la formarea unor adevarate scoli.Iar in ce priveste mobilitatea,evolutia artei bizantine,aceasta poate fi perceputa,in mod clar,in cele trei mari etape ale istoriei ei :in "epoca de aur" din timpul domniei lui Iustinian,in cea care a urmat perioadei iconoclaste si inepoca de dupa cruciada din 1204,pana in 1453.
In secolele IV si V ,arhitectura (si in general celelalte arte)
Ramane in cadrele stilistice ale antichitaii tarzii.Mai domina inca edificiul religios cu plan longitudinal - tipul de "bazilica",fastuasa,cu una ,trei,si adeseori cu cinci nave,folosind arhitrava in locul arcului in plin centru.Exemplele mai cunoscute sunt bazilicele S. Maria Maggiore si S.Paolo fuori le Mura,din Roma.In dimnesiuni si forme modeste se prezinta edificiile cu plan central,de obicei patrat, - ca mausoleul Gllei Placida din Ravena.Edificiile cu plan circular erau rezervate mausoleelor martirilor(martyria)si baptisterelor. - Forma bazilicala este ilustrata si la Ravenna - unde o alta capodopera de arhitectura bizantina,SVitale,adopta planul octogonal.
Din secolul VI dateaza (refacuta de Iustinian si inaugurata in 537)faimoasa capodopera a arhitecturii bizantine - ramaas pana azi cea mai mare biserica din lume ce are cupola - Sf. Sofia din Constantinopol
