BATALIA DE LA MARASTI

INCA de la data de 19 mai 1917,comandamentul armatei 2 a primit instructiunile care detaliau modul de organizare si desfasurare a ofensivei armatelor aliate de pe frontul roman. Dupa cateva zile ,la 11 iunie alte instructiuni aduceau noi precizari si puneau la punct neclaritatile care au fost semnalate dupa studiul primului document.

Misiunea primita de armata 2 romana prevedea ruperea apararii inamicului in sectorul sau de ofensiva,in cooperare cu armata 4 rusa ; izgonirea dusmanului din bazinul SOVEJA si trecerea trupelor noastre pe cursul superior al raului PUTNA.Pentru indeplinirea misiunii armata dispunea de 2 comandamente de corp de armata, 4 divizii de infanterie, o brigada de cavalerie,56 batalioane, 14 escadroane, 228 de guri de foc si 21 avioane.

In fata armatei 2 romane se aflau amplasate o parte din trupele GEROK,care formau aripa dreapta a armatei 1 AUSTRO-UNGARE.Totalul acestor trupe se ridica la 21 batalioane, 36 escadroane si 142 guri de foc.

Terenul stapanit de inamic cunoscut sub numele de DEPRESIUNEA VRANCEI este marginit spre nord,spre vest si spre sud de un sir de munti inalti.Armata 2 romana a hotarat ca acolo este locul unde sa atace.

Grupul GEROK isi stabileste apararea pe coarda de dealuri,intarindu-se cu puternice lucrari de fortificatii.

La baza sistemului de lucrari de aparare dusmane stau cateva "centre de rezistenta" adevarate batalioane inchise. Ele erau construite dintr-un labirint de santuri, adaposturi pentru armament,pentru oameni si pentru munitii si inconjurate cu gard de sarma ghimpata.Mai spre sud ,vrajmasul construise un sistem de lucrari de aparare in terenul descoperitdin zona satului MARASTI,localitatea a fost inclusa intr-un puternic centru de rezistenta flancat de alte centre spre nord si spre sud.Un al patrulea centru de rezistenta a fost organizat pe dealul TEIUSULUI .

Pentru declansarea lovituri armata 2 romana alege partea stanga a zonei armatei,intre POIANA INCARCATOARE si inclusiv satul MARASTI ,pe o largime de 13km.

Hotararea comandamentului armatei este, sa lupte.Pentru executarea ruperi initiale sunt destinate divizia 3 infanterie si divizia 6 infanterie.Aceste forte impreuna cu artileria grea a  armatei este subordonata corpului 2 armata comandat de generalul ARTUR VAITOIANU.Pe restul frontului, lung de 22km,ramanea sa actioneze corpul 4 armata, al generalului VALEANU,avand subordonate divizia 8 infanterie si o brigada din divizia 6 infanterie,cu misiunea sa fixeze prin atacuri locale fortele din fata,impiedicandu-le sa intervina in sectorul de rupere.IN ziua de 7 iulie totul era gata pregatit.Ostasii nostri asteapta ordinul de atac.In priajma inceperi ofensivei de la MARASTI comandantul armatei se adreseaza militarilor: "Ostasii!A sosit momentul mult asteptat de toata suflarea romaneasca,de voi insa mai mult decat oricine,sa reluam lupta pentru a rasturna zagazul dincolo de care se aud gemetele parintilor,fratilor nostri sub apasarea vrajmasului hraparet. Nu uitati ca reluam lupta pentru cea mai sf.si mai dreapta cauza,pt.izgonirea cotropitorilor din caminele noastre".

In dimineata de 9 iulie incepe pregatirea de artilerie.228 de tunuri de toate calibrele varsa un uragan de foc si de hotel asupra pozitiilor vrajmase.

Sub loviturile  artileriei noastre grele transeele dusmane se naruie.Generalul GEROK ordoneaza armarei sale sa loveasca trupele romane aflate in dispozitiv ofensiv.Dar bateriile noastre dirijate de observatorii din avion , isi concentreaza focul asupra pieselor inamice, distrug o parte din ele si reduc la tacere tunurile vrajmasului.Ploaia face ca tragerile artileriei sa fie intrerupte de mai multe ori in cursul acestei zile.In seara de 10 iulie,cercetasii trimisi sa verifice efectele pregatiri de foc raporteaza ca aceasta si-a atins scopul:la nord de MARASTI,artileria a realizat 12,dintre care 7 complet si 5 partial.

La cateva minute dupa mieul nopti,ostasii nostri ies in taina din transee si se indreapta spre transeele dusmane.Trec apa LIMPEJOAREI,care-i separa de vrajmas,si incep sa se catere pe malul abrupt al paraului.Dupa sfortari obositoare romanii ajung la 150m de inamic.Linistea noptii e intrerupta de un bubuit puternic.Pozitia dusmana aflata intre POIANA INCARCATOARE si dealul MANASTIOARA,este luminata de explozii ale armatei romane.Un sfert de ora mai tarziu,o racheta trasa de la punctul de comanda al Diviziei 3 infanterie romane vesteste inceperea atacului.

Cu baioneta la arma,cu strigate de ura,ostasii nostri se napustesc asupra liniilor vrajmase.

Trecand prin bresele facute de artilerie or taiate de ei cu foarfeca,romanii se reped in transeele dusmanului,unde se incinge o apriga lupta corp la corp.

La dreapta sectorului de atac,Regimentul 24 infanterie isi indreapta loviturile impotriva fortifiicatilor inamicului de pe POIANA INCARCATOARE.In cadrul primului batalion se formeaza 3 plutoane de voluntari,care se apropie si asalteaza prin surprindere intariturile dusmanului.Dupa o crancana lupta corp la corp,voluntarii ocupa prima transee si patrund in cea de a doua.Ei sunt putini iar dusmanii opun rezistenta inversunata.Desi in lupta sunt angajate succesiv 2 batalioane din Rrgimentul 24 infanterie,ele nu reusesc sa dezvolte succesul.Mai multe incercari facute de inamic de a-i scoate din pozitie se soldeaza cu pierderi insemnate pentru el.La ora 16,30 extenuati, avand si ei perderi simtitoare romanii sunt siliti de un puternic contraatac dusman sa se replieze pe pozitia de plecare.

In zona MARASTI, Divizia 3 infaterie isi desfasoara in acest timp ofensiva cu deplin succes.

Ostasii Regimentului 2 vanatori,urmasi eroilor care cu 40 de ani inainte cucerisera reduta de la GRIVITA,se avanta cu elan spre portiile dusmane. Dar o mitraliera germana le secera randurile in timp ce ei incercau sa puna stapinire pe primele transee.Pintre cei cazuti se afla si maiorul BERESTEANU,comandantul unui batalion de vanatori.In incaierarea generala din randurile ostasilor se desprinde serg.ION DINU care, cu o lovitura de baioneta, doboara pe mitraliorul inamic, razbunand astfel moartea multor tovarasi de-ai lui.

Ingrozit de vigoarea atacului, vrajmasul o ia la fuga.Multi dusmani ridica mainile, predandu-se invingatorilor.

Alaturi de regimentul 2 vanatori ataca cu aceeasi hotarare

Regimentul 4 infanterie.Regimentele respective continua inaintarea pt.lichidarea punctelor de rezistenta din linia 2 organizata pe dealul TEIUS.

Succesul obtinut de dreapta Diviziei 3 infanterie romane influenteaza si situatia de pe creasta ce duce la POIANA INCARCATOARE.Amenintate sa fie intoarse, trupele vrajmase care lupta aici sunt nevoite sa cedeze.Trupele noastre largesc considerabil, in felul acesta, sprtura in frontul Grupului GEROCK.Deoarece fructificatiile inamicului sunt foarte puternice, comandantul Regimentului 22 infanterie ia hotararea de a le zdrobi prin executarea unei manevre .Lasand in fata satului numai 2 Companii, care sa duca actiuni demonstrative,Regimentul ataca puternic cu 2 batalioane pe la nord de localitatea MARASTI, efortul unitatii sale cu acela al Regimentului 2 vanatori, vecinul din dreapta.Prin lupte grele subunitatile romane reusesc sa urce pe creasta care domina MARASTII,de unde deschid focul de flanc asupra dusmanului cuibarit in fortificatiile pe care le socotea inexpugabile.Ostasii Regimentului ataca apoi spre sud cobinandu-si lovitura cu cea a unitatilor ce actionau frontal.Amenintati sa fie incercuiti, soldatii si ofiterii germani parasesc si acest puternic bastion al apararii lor. Printre primii militari intrati in MARASTI se afla si capitanul CORAVU, care lupta cot la cot cu soldatii din compania pe care o comanda.

La sud de MARASTI, Regimentul 3 infanterie duce lupte grele pentru cucerirea centrului de rezistenta inamic de pe dealul MANASTIOARA.Datorita insa puternice aparari germane trupele acestei unitati nu inregistreaza pana la amiaza nici un succes, cu toate violentele atacuri frontale si incercari de invaluire executate de ele.

Intre timp dusmanul  perde satul MARASTI si batalioanele Regimentului 22 reusesc sa depaseasca dealul MANASTIOARA.Ele ataca acum prin spate pe vrajmasul invaluit pe la ambele flancuri de Regimentul 30 infanterie.Rezistenta dusmana, aparatorii sunt nimiciti sau capturati si ultimul bastion al primei proporti inamice din fasia de ofensiva a Diviziei 3 infanterie intra in stapanirea trupelor romane.

Ruptura efectuata de trupele romane are o largime de peste 10 km Divizia 218 infanterie germana, batuta,dezorganizata, este silita sa se retraga urmarita indeaproape de bravii nostrii ostasi.

Comandamentele inmice se retrag si ele in panica.In localitatea CIMPURI,comandantul sectorului a fugit dupa spusele locuitorilor descult si dezbracat.

In cursul zilei de 11 iulie trupele armatei 2 romane si trupele ruse vecine obtin un succes foarte important .

Un comandant zicea asa : "mult doliu, multe dureri, multe lacrimi au fost razbunate in ziua de 11 iulie"

Hotaratsa refaca frontul strapuns de trupele noastre,generalul GEROCK ia masuri pentru a instala in aparare pe sirul de inaltimi ce taie de la nord la sud DEPRESIUNEA VRANCIEI toate rezervele de care dispun.El cere tot odata,comandamentului austro-ungar grabnice intariri.

Noul alinament ales de adversar se sprijina in special pe dealul TEHERAELE cu cota 659, Rachitasul cu cota 927 pe dealul TEIUS cu cota 826,oferind apararii nu numai puternice puncte de sprijin,ci si excelente zone de observatoare.

La,randul sau, comandantul armatei romane 2 hotareste sa treaca nentarziat la dezvoltarea armatei.

Miscariile ordonate de comandantul armatei sunt executate in noaptea de 11 spre 12 iulie si in prima jumatate a urmatoarei zile.Divizia 6 infanterie combinand o lovitura frontala cu un atac in flancul de sud al inamicului, pune stapinire pe bastionul fortificat pe POIANA INCARCATOARE,pentru care se varsase atata sange in ziua precedenta.Continuand apoi inaintarea, trupele noastre resping ariegarzile dusmanului si se apropie de noul aliniament ocupat de acesta.

Pe data de 13 iulie se desfasoara in continuare lupte violente. Divizia 6 infanterie ataca inamicul de pe Dealul TEHERAELE. Vrajmasul se opune cu indarjire si da numeroase contratacuri, respinse insa de toate trupele noastre.

In timp ce pe pantele de est ale inaltimii se duc lupte grele, unitati din Divizia 8 infanterie ataca dinspre nord din spatele aparatorilor inamici. In ziua de 14 iulie truoele noastre continua ofensiva pe intregul front al armatei. Divizia 8 infanterie respingand ariegarzile inamicului ocupa inaltimea ARSITA MOCANULUI si culmea de la sud de ea; trupele sale inainteaza insa cu mare greutate datorita terenului extrem de framantat si lipsit de comunicatii.

Divizia 1 infanterie comandata de generalul STRATILESCU, urmareste cu vigoare resturile Diviziei 218 infanterie germane si le ataca inainte de a le consolida pe noua pozitie. Regimentul 18 infanterie patrunde in zona limitei de despartire dintre Divizile 1 cavalerie si 218 infanterie, ne miceste detasamentul de legatura dintre aceste 2 mari unitati vrajmase, care, vazandu-si flancurile alaturate  amenintate cu invaluire, se retrag spre LEPSA. Ostasii nostrii pun stapanire pe muntele ROSCHILA,producand prima spartura in noul dispozitiv inamic.

In ziua de 15 iulie, actiunile ofensive ale armatei 2 romane vizeaza atingerea pe tot formatul a aliniatului ordonat.

Divizia 3 infanterie, continuand cu stanga atacul care se desfasurase cu succes in ziua precedenta, azvarle pe inamic la sud de PUTNA, trece dincolo de rau si cucereste un cap de pod pe malul sudic, depasind astfel obiectivul ce-i era incredintat.

Divizia 6 infanterie reia atacul in zori. Escaladand voiniceste pantele repezi ale muntilor,ostasii nostrii,sprjiniti de artilerea amplasata la vest de SOVEJA,sdrobesc rezistenta dusmanului.

Regimentul 7 vanatori ,dupa ce respinge un puternic contraatac, pune stapanire pe muntele ZBOINA NEAGRA, atingand obiectivul ordonat si in acest sector al frontului.

Cele mai grele lupte din aceasta zi, continuate si in cele urmatoare, le aduce Divizia 8 infanterie impotriva Brigazii 8 munte austro-ungara,care ocupa MAGURA CASINULUI,  cu cota 1167.Inamicul este avantajat de terenul foarte framantat, cu pante repezi,acoperite cu paduri seculare.In afara unor poteci,nu exista in aceasta zona nici un drum pe unde sa se poata deplasa artileria sau carutele pentru aprovizionare.In plus adversarul a organizat aici un sistem fortificat foarte dezvoltat,cu santuri captusite,adapostiri betonate locasuri de tragere pentru armele automate,adaposturi pentru protectia armamentului.Generalul PATRASCU comandantul Divizie 8 infanterie,hotareste sa atace frontal dinspre est, cu o parte din forte si sa formeze o grupare puternica,sub comanda colonelului LICIU, care,actionand pe la sud de raul CASIN, sa invaluie dreapta bastionului fortificat inamic.

In dimineata zilei de 15 iulie dupa o pregatire masiva de artilerie,infanteria noastra porneste la atac. Infruntand toate greutatile create de teren,ostasii ajung aproape extenuati in fata retelelor de sarma ale dusmanului,care,fiind ascunse in padure,nu au fost descoperite de artileria noastra.Folosind foarfeca si mijloacele de improvizare ostasii nostrii reusesc sa treaca acest obstacol.Victoria de la MARASTI se datoreste in primul rand eroismului ostasilor nostrii care au savarsit minuni de vitejie pentru izgonirea cotropitorilor.In raportul sau arhiducele scria : " NU POATE FI  FACUT RASPUNZATOR NICI UN COMANDANT SI NICI O TRUPA PENTRU CELE INTAMPLATE LA DIVIZIA 218 INFANTERIE, DIVIZIA 1 CAVALERIE SI MAI TARZIU LA DREAPTA BRIGAZII 8 MUNTE"