REFERAT ISTORIE „ Echilibrul european ]i r`zboaiele europene [n secolele XVII- XVIII „ CLASA a X-a C LICEUL „N. IORGA” Drumul c`tre modernitate este sinuos iar parcurgerea lui se face [n ritmuri diferite. Europa nu este o entitate omogen` la nivelul civiliza\iei materiale, dupa cum nu este nici la nivel la nivel politic. Aceste fapte sunt ilustrate de studiul dinamicii demografice, al modului de via\` ]i al raporturilor dintre lumea rural` ]i cea urban`. Dup` crizele demografice din secolul al XVII-lea (r`zboaie, epidemii, foamete), secolul al XVIII-lea [nseamn` dublarea populatiei europene. Aceast` cre]tere este [ns` inegal`. Din perspectiva evolu\iilor demografice se contureaza dou` Europe: una arhaic`, cu ritmuri de cre]tere dezordonate, la Est (Polonia, Rusia) ]i Sud (Italia) ]i o alta dinamic` (nordul Italiei, Anglia, spa\iul german, Olanda, Fran\a, Spania) cu cre]tere lent` dar regulat`. Dinamica demografic` este legat` de cre]terea economic` ]i de alimenta\ie. Modific`rile [n civiliza\ia materil` continu` s` fie lente. |`rile europene, chiar ]i cele mai dezvoltate, r`m@n dominant agrare. {n consecin\`, agricultura continu` s` produc` 80% din bunuri. Noile tehnici (asolamentul trienal) ]i culturi (cartoful, porumbul, gulia, napul) nu duc la schimbarea caracterului extensiv al agriculturii dar vor contribui la ameliorarea alimenta\iei ]i reducerea riscului de [nfometare. Locuin\ele din c`r`mid` ars` ]i piatr`, acoperite cu \igl`, le [nlocuiesc treptat pe cele din lemn ]i p`m@nt, elimin@nd riscul incendiilor ]i sporind confortul ]i igiena. {n 1661, Imperiul german era alc`tuit din circa 356 de state confederate, de fapt un „mozaic” de \`ri independente. {n teorie, [mp`ratul era st`p@nul [ntregului teritoriu. {n realitate [ns`, dup` cum va spune Voltaire, el nu era „nici mai puternic ]i nici mai bogat ca un doge al Vene\iei”, al Vene\iei veacului al XVII-lea. Sl`biciunea [mp`ratului, ]i implicit a imperiului, consta [n sistemul transmiterii croanei care era rezultatul desemn`rii de c`tre cei ]apte princioi electori a urma]ului la tron din familia dominatoare. Cei ]apte principi electori, purt`torii de cuv[nt ai feudalit`\ii germane, au avut grij` de fiecare dat` s` aduc` pe scaunul imperial persoane f`r` personalitate pentru marea nobilime – ai c`ror reprezentan\i erau – s` poat` juca rol de prim` m`rire [n imperiu. Iat` de ce mai to\i [mp`ra\ii au fost lipsi\i de personalitate, iat` pentru ce suverani [n adev`ratul [n\eles al cuv[ntului au constituit rare excep\ii. Austria , parte component` a imperiului, cuprinz[nd ]apte principate ]i dou` regate: Boemia ]i Ungaria, ]i av[nd [n frunte ramura cadet` a familiei de Habsburg, nu era nici ea o for\` de prim` m`rime pe continentul nostru. {n ciuda acestui fapt, [n ciuda armatei slabe pe care o avea, Austria, tot a]a de catolic` precum spania, s-a aventurat [ntr-un ]ir nesf[r]it de r`zboaie cu state protestante ca Suedia, Anglia, Olanda, cu unele principate germane, r`zboaie din care a ie]it [nvins` ]i cu prestigiul zdruncinat. Ca ]i Germania, Austria a avut pu\ini mari [mp`ra\i. Leopold I a devenit suveran [n 1657, la 17 ani. Laconic, mare iubitor de muzic`, autorul unor compozi\ii chiar, maladiv, debil, speriat mereu de ideea c` trebuie s` c`l`toreasc`, pu\in aspectuos la [nf`\i]are (nas enorm, b`rbie mare, obraz lung, fa\` b`tr[n`), foarte mol`u [n toate, at[t de mol`u [nc[t contemporanii au spus despre el c` e un „orgoliu care trebuie mereu [ntors”, Leopold I, prin datele sale personale, suger, cum nu se poate mai bine, situa\ia imperiului s`u. Spania, cu teritorii [n Italia (Neapole, sardinia, Lombardia etc.), la nord de Fran\a, peste m`ri, era cel mai [ntins imperiu din lume. Cu toate acestea, [n secolul al XVII-lea nu conta ca o mare putere pentru c` „toate piesele care compuneau acest colos se aflau [n ruin`”. {n acest veac popula\ia a decrescut mereu din cauza r`zboaielor ]i a emigra\iei [n America, |`rile de Jos, Italia. Spaniolul, de sute de ani, de c[nd lupta [n Peninsula Iberic` contra arabilor, sau aiurea [mpotriva Fran\ei, Italiei, |`rilor de Jos, [n Lumea Nou`, a uitat s` mai munceasc`. Cu o mentalitate pur feudal` fa\` de munc` (pentru nobili munca era o ru]ine), duc[nd o politic` extern` belicoas`, finan\ele au fost diminuate [ngrijor`tor. La moartea lui Filip al II-lea, cel care a vrut s` cucereasc` Anglia [n 1588, datoria \`rii s-a ridicat la 4 miliarde franci, cursul de la [nceputul vaecului nostru. Neav[nd fonduri, statul tr`ia din [mprumuturi for\ate, chete etc. Lipsa de bani a f`cut ca num`rul solda\ilor s` scad` mereu, de la 150000 [n timpul lui Filip al II-lea, la 50000 peste un veac, cifra ultim` cuprinz[nd cam 3/4 osta]i mercenari str`ini ]i numai 1/4 spanioli get-beget. Tot str`inii au fost [n secolul al XVII-lea ]i cei c[\iva generali mai deosebi\i ai Spaniei, Spinola ]i Piccolimini. Situa\ia marinei de r`zboi nu era nici ea mai str`lucit`. {nvins` de englezi [n 1588, redus` treptat, treptat de corsarii Angliei, flota spsniol` era, [n momentul urc`rii pe tron a lui Ludovic al XIV- lea, ne[nsemnat` ca num`r ]i for\`. Aceast` situa\ie ar fi fost ]i mai proast` dac` Spania n-ar fi adus din colonii mari cantit`\i de produse, [n special aur ]i argint. Dar neav[nd o economie prosper`, care s` poat` satisface cerin\ele coloniilor, sau m`rfurilor aduse de peste Ocean ]i desf`cute la Cadix sau [n alt` parte erau cump`rate nu de negustorii ei, ci de cei str`ini. La r[ndul lor coloniile, neg`sind [n Spania m`rfurile c`utate, achizi\ionau aceste m`rfuri de la negu\`torii englezi, olandezi sau francezi, [n ale c`ror \`ri va fugi tot aurul]i argintul adus de peste m`ri. Proasta situa\ie economic` a \`rii era determinat` ]i de faptul c` biserica st`p]nea, [n unele provincii, un sfert din p`m[nturile cultivate, restul suprafe\ei fiind acaparat de granzi [n special, \`r`nimea neposed[nd [n aceast` vreme un lot funciar propriu. O alt` cauz` a dec`derii Spaniei era excesiva centralizare a administra\iei, statul fiind realmente „sufocat” de cele 11 mari consilii ]i de ministere, organisme care voiau s` rezolve totul, care luau hot`r[ri tardive, ]i care se suprapuneau, datorit` necolabor`rii consiliilor cu ministerele. {n 1661 Anglia era [n cel de-al doilea an al reataura\iei. Cu o economie [n plin av[nt, cu o marin` comercial` ]i militar` ce rivaliza cu cea a Olandei, cu un imperiu colonial [n permanent` cre]tere, regatul englez, stat puternic, constituia o primejdie pentru oricine. Olanda, \ar` cu un teritoriu mic, cu o popula\ie de numai c[teva milioane, prin economia sa dezvoltat`se num`ra printre cele mai puternice state din Europa. For\a economic` a Olandei se baza pe manufacturi ]i pe marea sa flot`. {n 1610 marina olandez` dispunea de peste 10000 de nave. Dintre acestea aproximativ 3000 navigau [n Merea Baltic`, 2000 f`ceau comer\ cu Spania, vreo 600 cu Italia, restul flotei transport[nd pentru sine sau pentru alte state m`rfuri pe mai toate m`rile ]i oceanele globului. C`tre sf[r]itul veacului al XVII-lea, pe vremea lui Colbert , flota olandez` cuprindea circa 16000 de nave, cifr` de patru ori mai mare dec[t flotele tuturor \`rilor europene la un loc. {n 1602, armatorii ]i negu\`torii olandezi au [nfiin\at cea mai mare societate peac\iuni de p[n` atunci, compania general` a Indiilor Orientale, societate care, [n numai 18 ani, ]i-a triplat capitalul ini\ial pl`tind ac\ionarilor s`i, vreme de doua secole, un dividend mediu de 18%. Danemarca, sl`bit` de r`zboaie [i de crize interne, pentru a se putea reface, [n speran\a c` va deveni o for\` politic`, avea nevoie de lini]te l`untric` [i de pace cu vecinii. Suedia, st`p[n` a malurilor baltice, cu toate c` avea nenum`ra\i inamici, era cotat` pe plan eupropean a doua putere dup` Fran\a. Italia, format` din mai multe state, ocupat`, [n parte, de Spania, duc[nd o politic` extern` extrem de divers`, tr`ia mamente dificile. Din aceast` enumerare rezult` c` doar trei \`ri–Anglia, Olanda ]i Suedia- reprezentau pentru Fran\a puteri de importan\` pe plan interna\ional. Cu Suedia [ntre\inea rela\ii bune. Satul r`m[ne baza societ`\ii, iar civiliza\ia rural` o lume static` ]i conservatoare. El domon` harta european` [n special [n europa postbizantin` (Imperiul otoman) ]i continental` (Fran\a, Imperiul habsburgic, unele regiuni germane), fiind totodat` sectorul cel mai vulnerabil al societ`\ii, at[t din punct de vedere natural(accidnte meteorologice) c[t ]i social(capacitate sc`zut` de aotoap`rare, risc crescut de pauperizare ). Cel mai important fenomen este p`trundereaeconomiei monetare [n lumea agricol`, generalizarea arend`]iei ]i apari\ia lucr`torilor salari\i(zilieri). Relansarea economic` din secolul al XVIII-lea permite ]i dezvoltareare\elei urbane, dar [n acela[i ritm inegal, [n func\ie de epoc` ]i regiune. Europa maritim`, atlantic` (Anglia, Olanda) ]i mediteraneean` (Spania, Italia) de\in locul de frunte. Pe c[nd [n Anglia concentrarea urban` este un fenomen cu efecte economice constructive, [n Italia ]i Spania(popula\ia Madridului cre]te de 5 ori [n secolul al XVIII-lea) este motivat` de s`r`cirea popula\iei rurale[i emigrarea ei la ora]. Din cei 10 milioane de or`]eni c[\i erau [n europa la 1750, majoritatea locuiesc [n t[rguri ]i or`]ele ce nu se diferen\iaz` decisiv de sat. Chiar marile ora]e []i p`streaz` caracterul medieval(sistematizare defectuoas`, lipsit` de igien`, popula\ie pestri\`), semn al unei dezvolt`ri dezordonate. Excep\iile sunt ora]ele ref`cute( Londra dup` incendiul din 1666, Lisabona dup` cutremurul din 1755) sau cele construite pe teren gol. O]tirea francez` num`ra 72000 de lupt`tori. Cinci ani mai t[rziu, 1672, efectivul ei s-a dublat aprope: 120000. Comparat` cu alte armate europene, o]tirea francez`, numerice]te vorbind, p`rea o mare for\`. Ea ar fi fost [ntr-adev`r puternic` dac` n-ar fi fost m`cinat` de anumite „vicii”. Primul ]i poate cel mai important era a]a-numitul voluntariat. Datorit` acestui sistem armata era format` din mercenari, din osta]i care se b`teau mai ales pentru interesele lor ]i mai pu\in pentru ale \`rii. {n toat` Fran\a nu exista nici o ]coal` militar`, instruc\ia armatei f`c[ndu-se exclusiv prin r`zboaie. O]tirea era pestri\ [mbr`cat`, fiecare regiment av[ndu-]i uniforma sa, situa\ie care va dura p[n` [n 1670. De asemenea nu existau caz`rmi. Din acest motiv solda\iierau cantona\i pe spa\ii imense, fapt ce f`cea ca adunarea lor s` se fac` cu foarte mare [nt[rziere. Fran\a a semnat la 27 aprilie 1662 cu Statele Generale un tratat de alian\`. El a cuprins garantarea mutual` a posesiunilor celor dou` state ]i libertatea pescuitului. Tratatul a fost prost primit de Anglia datorit` clauzei [nscrise [n el ]i care prevedea dreptul navelor olandezede a pescui at[t [n larg, c[t ]i [n apropierea coastelor. {n septembrie acela]i an Carol al II-lea, suveranul Angliei, nevr[nd s` torpileze convorbirile dintre \ara sa ]i Fran\a accept` tratatul semnat de Ludovic [n aprilie. La 27 octombrie 1662 convorbirile de care aminteam mai sus s-au [ncheiat printr-o tranzac\ie care cuprindea cump`rarea de c`tre francezi a portului Dunkerque de la englezi pentru suma de cinci milioane franci. {n august 1663 Fran\a a semnat un acord economic ]i militar cu Danemarca. Patru ani mai t[rziu Ludovic a sanc\ionat tratatul franco-portughez. La cap`tul acestor str`danii ale diploma\iei, Fran\a se putea felicita pentru faptul de afi reu]it s` [nconjoare Spania, eterna rival`, cu du]mani. Madridul, alarmat de centura de foc din jurul s`u, a cerut ajutorul [mp`ratului Leopold I, cerere ce areclamat o interven\ie militar` diversionist` [n |`rile de Jos. {mp`ratul neobi]nuit s` ia decizii f`r` a se consulta a cerut sfaturi [n st[nga ]i [n dreapta. Astfel Wilhelm de Fürstenberg, principalul sfetnic al electorului Coloniei, a propus [mp`ratului s` atace, [mpreun` cu armata lui Lodovic al XIV-lea, Spania, pentru a o cuceri ]i a o [mp`r\i cu cu suveranul francez, propunere care a fost considerat` de ministrul Lobkowitz ca nerealist`. Concomitent cu taton`rile [ntreprinse de Leopold I, fegele Fran\ei, mai dinamic, mai [ntreprinz`tor, a [ncheiat o serie de alian\e secrete cu c[\iva principi germani- ducele de Neuburg, electorul de Colonia, electorul de Mayenza, episcopul de Münster- ]i prin care, practic, alian\a Ligii de la Rhin a [ncetat s` mai existe. La 8 mai 1667, Ludovic al XIV-lea, consider[ndu-se st`p[n pe situa\ie, a expediat reginei regente a Spaniei o scrisoare prin care i-a cerut s`-i remit` de urgen\` posesiunile care [i reveneau ca so\. Madridul, iritat, a r`spuns printr-un act intitulat „Tractatus de jure devolutionis” ]i care respingea cererile suveranului francez. La r[ndul s`u Ludovic a declarat r`zboi, conflict armat ce a intrat [n istorie sub numele de „r`zboiul de devolu\ie”. Pentru Ludovic r`zboiul era nu numai un prilej de a se acoperi de glorie, ci ]i unul de a-]i petrece timpul, dup` p`rerea lui, foarte agreabil, punct de vedere tipic feudal. La 21 mai 1667, o armat` francez` ce num`ra 50000 de oameni, [n frunte cu Turenne, a invadat |`rile de Jos. Victoriile purtate de Ludovic al XIV-lea au nelini]tit, Olanda. Olandezii ar fi vrut s` fac` ceva pentru a [ndep`rta pericolul francez, dar erau [ns` [n plin r`zboi cu Anglia. Pentru a nu fi nevoit` s` lupte [ntr-un viitor foarte propiat [mpotriva a doi adversari, Olanda trebuia s` [ncheie [n timpul cel mai scurt conflictul s`u naval cu statul englez. O escadr` olandez` comandat` de amiralul De Ruyter ]i-a f`cut apari\ia la gura Tamisei bloc[nd estuarul ]i incendiind mai multe nave militare ale Angliei. {nvins` la ea acas`, Londra a semnat la Breda, la 31 iulie 1667, pecea cu Olanda,veste prost primit` de englezi. La r[ndul ei Fran\a, miz[nd c` va ob\ine suprema\ia politic` pe continent a ajuns la o [n\elegere cu Anglia, care ceda Fran\ei Noua Sco\ie [n schimbul insulelor Antigua ]i Saint-Cristophe. {ntre timp francezii ]i-au continuat mar]ul lor triumf`tor cucerind f`r` prea mari eforturi Douai – 6 iulie – Cambrai – 18 iulie, - Audernade – 31iulie, - Lille – 17 august. Ludovic al XIV-lea teatrul de opera\iuni pentru a se [ntoarce [n \ar`. Dup` plecarea regelui, Turenne, r`mas [ef suprem al armatei, a continuat seria cuceririlor facile lu[nd cu asalt localitatea Alost. Noua serie de succese fanceze a provocat o adev`rat` panic` [n r[ndul negustorilor francezi. {n acela]i timp s-au [n`sprit raporturile ]i a]a [ncordate dintre republicani ]i partizanii familiei de Orania. }i cum Olanda avea absolut` nevoie de unitate [n asemenea momente dificile i-a trebuit mult` r`bdare ]i nespus` abilitate pentru a pricinui dezmembrarea Provinciilor Unite. Situa\ia Spaniei era, la r[ndul ei, cel pu\in tot a]a de critic`. {nvins` ]i f`r` nici un fel de ]anse de a [ntoarce soarta r`zboiului [n favoarea sa, Madridul a cerut ajutor militar Olandei. Statul olandez n-a respins cererea de ajutor, condi\ion[nd-o [ns` de alipirea ora]elor Ostende ]i Bruges. }i cum Spania nu avea de ales, a acceptat preten\ia formulat` de olandezi. {n plin` campanie victorioas` Ludovic al XIV-lea, spre surprinderea tuturor, a acceptat [ncetarea ostilit`\ilor cu condi\ia ca el s` primeasc` unele teritorii f`r` prea mare valoare strategic` sau economic`. Gestul suveranului francez, de ne[n\eles la prima vedere, a avut urm`toarea explica\ie. {n noaptea de 19 spre 20 ianuarie 1668, Ludovic al XIV-lea ]i Leopold I au semnat o alian\` secret`. Cei doi suverani au hot`r[t ca, [n cazul [n care Spania ar r`m[ne f`r` urma]i direc\i, Fran\a s` anexeze |`rile de Jos, Franche-Comté, regatul Navariei, regatele Neapolului ]i Siciliei, posesiunile Spaniei din Maroc ]i Filipine, iar Leopold I restul posesiunilor spaniole. Dup` [ncheierea tratatului secret cu Leopold I, Ludovic al XIV-lea a tr`it o stare de intens` bucurie din care s-a desmeticit c[nd a aflat c` Anglia, Olanda ]i Suedia au pus bazele Triplei Alian\e [ndreptat`, f`r` nici o [ndoial`, [mpotriva Fran\ei. Datorit` acestei alian\e Ludovic s-a gr`bit s` semneze pacea de la Aix-la-Chapelle, din 2 mai 1668, prin care ]i-a p`strat teritoriile din |`rile de Jos, renun\[nd la Franche-Comté. Pacea de la Aix-la-Chapelle a fost prost privit` de francezi care au afirmat, pe nedrept, c` mini]trii Fran\ei, gelo]i pe succesul comandan\ilor militari, au pus cap`t brusc r`zboiului. {n plin` campanie de preg`tiri militare leibnitz i-a [nm[nat lui Ludovic al XIV-lea, [n 1672, un lung memoriu [n care l-a [ndemnat pe suveranul Fran\ei s` abandoneze politica certurilor m`runte pentru teritoriile lipsite de semnifica\ie, spre a-]i concentra toate eforturile [n vederea edific`rii unui mare imperiu colonial din america ]i p[n` [n Asia. Ludovic se va angaja [ntr-o suit` de conflicte pentru a]a-numitele grani\e naturale, conflicte pe care le-ar fi putut evita, dac` ar fi fost mai pu\in impulsiv ]i dac` ar fi renun\at la textul [nscris pe tunurile sale: „ ultimul argument al regelui”. {n 1667 Fran\a a m`rit taxele de import. Olanda, afectat` de aceast` m`sur`, i-a cerut lui Ludovic, prin ambasadorul s`u acreditat la Paris, s` nu stinghereasc` traficul de m`rfuri, adev`ratul „suflet al societ`\ii umane”. Fan\a, m[ndr`, a respins preten\ia Olandei. Conflictul vamal dintre cele dou` state nu se putea solda, logic, dec[t printr-un r`zboi. Fran\a a [ncercat s` rup` Anglia de Olanda, [n timp ce statul olandez s-a gr`bit s` [nt`reasc` bunele rela\ii cu Spania. Tratativele franco-engleze au durat doi ani, din 1668 p[n` la 1670, c[nd cele dou` state, la 1 iunie, au semnat acordul de la Dover, prin care Ludovic al XIV-lea ]i Carol al II-lea s-au angajat s` lupte [mpotriva Olandei. De asemenea, Spania ]i Olanda au semnat acordurile de la 17 decembrie 1671 ]i 22 februarie 1672: primul prevedea colaborare militar` antifrancez`, cel de-al doilea era un angajament luat de regele Spaniei, „[n caz de ruptur` formal` cu Fran\a”, de a nu [ntreprinde nimic care s` permit` armatelor franceze s` foloseasc` |`rile de Jos ca pasaj de trecere. {n preajma r`zboiului armata de uscat a Olandei, din motive de economie, cuprindea o infanterie de 25000 de oameni ]i 2700 de c`l`re\i. Flota Olandei, punctul forte al ei, [nsuma circa 130 de nave de lupt`. La aceea]i dat` Ludovic conta pe o armat` cifrat` la 160000 de oameni. Marea sa o]tire dispunea de o artilerie de c[mp ]i de asediu bine utilat`. Comanda armatei se afla [n m[na a patru mari generali: Condé, Turenne, Luxembourg ]i Vauban. Marina francez`, cifric puternic`, dispunea 110 nave de linie, 6000 de ofi\eri, 21000 de marinari, 13000 de solda\i. Anglia se baza pe flota sa de r`zboi ce cuprindea 132 de nave de linie ]i pe cei 29000 de de solda\i ambarca\i ce aveau drept comandant pe ducele de York. {n 5 zile francezii au cucerit largi spa\ii reu]ind s` p`trund` [n inima Olandei. {ns` pe mare flota Olandei, sub comanda amiralului De Ruyter, a ob\inut la Sole Bay o splendid` victorie [mpotriva escadrelor franco-engleze. La 30 august 1673, s-a semnat la Haga un tratat de alian\` ofensiv ]i defensiv [ntre [mp`rat, regele Spaniei, ducele de Lorena ]i Olanda, prin care primii trei s-au angajat s` arunce [n lupt` [n sprijinul Provinciilor Unite peste 50000 de solda\i. Prin semnarea acestui tratat Fran\a s-a v`zut dintr-o dat` [nconjurat` aproape din toate p`r\ile de du]mani. {n 1673, ca urmare a st`rii de spirit generale Camera Comunelor a [nceput o ofensiv` [mpotriva regelui Carol al II-lea som[ndu-l s` declare nul textul prin care afirmase c` prerogativele regale pot suspenda legile. {mb`rb`tat` de succes, Camera Comunelor a votat [n martie 1673 o lege prin care urmau s` fie exclu]i din guvern, administra\ie ]i armat` to\i catolicii. }i astfel ]icanat de propriul Parlament, Crol al II-lea a fost nevoit s` abandoneze Fran\a semn[nd la 19 februarie 1974 pacea de la Westminster. Ie]irea Angliei din r`zboi a fost urmat` de o suit` de evenimente diplomatice nefavorabile Fran\ei. Alia\ii Fran\ei, Colonia ]i Münster, for\a\i de evenimentele externe au p`r`sit tab`ra francez` pentru a trata cu Olanda ]i pentru a semna un acord cu [mp`ratul. {n mai 1674 Dieta german`, la „sugestia” lui Leopold I, a declarat r`zboi lui Ludovic al XIV-lea. La 1 iulie 1674 electorul de Brandenburg a semnat un tratat militar, gest prin care Fran\a mai conta doar pe ducele de Hanovra ]i pe electorul Bavariei din to\i principii germani. }i pentru ca necazurile Fran\ei s` fie complete, la 10 iulie, Danemarca s-a angajat s` pun` la dispozi\ia Olandei o mare sum` de bani ]i 16000 de solda\i. Obosi\i de lungile lupte ce nu d`duser` nici un rezultat, combatan\ii s-au g[ndit serios la terminarea r`zboiului. Tratativele pentru semnarea p`cii au avut loc la Nimègue. Cele mai zorite s` semneze pacea s-au dovedit a fi Frn\a ]i Olanda, ambele ruinate de r`zboi. Pacea , at[t de r[vnit` de beligran\i, a fost [n realitate un simplu armisti\iu, o scurt` pauz` - a durat p[n` [n septembrie 1681 – necesar` doar pentru refacerea for\ei militare. {n acest timp, [n Africa, maurii au luat cu asalt Spania. {n America popula\ia b`]tina]`, nemul\umit` de ocupa\ia spaniol`, a atacat la drumul mare pe cuceritori. Olanda, cu teritoriul [n parte ocupat, pustiit` de r`zboi, cu \ara [mp`r\it` [n dou` partide inamice, cu un comer\ ]i cu o industrie ce se redresau foarte lent, izolat` datorit` politicii iscusite a lui Ludovic al XIV-lea, hulit` chiar de unele state europene pentru graba cu care a semnat pacea cu Fran\a, era la aceast` dat` foarte departe de a fi o mare putere. Germania, mozaic de state, cu principi care se du]m`neau reciproc, avea, din motive foarte diverse, admira\ie ]i respect pentru Ludovic al XIV-lea, pe care [l considera „cel mai mare rege al lumii”. Sf[]iate mult timp de lupte [ntre ele, Danemarca ]i Suedia, sf`tuite de Ludovic, au f`cut [n anii 1679 – 1680 pa]i destul de fermi [n direc\ia concilierii. Bune rela\ii a avut in aceast` vreme Fran\a catolic` cu Turcia musulman` spre disperarea, [n special, a Austriei. Singurul stat care crea griji diploma\iei franceze era Anglia ]i asta at[t din cauza \elurilor politice ale Londrei, care viza suprema\ia maritim` dar ]i datorit` opiniei publice engleze care nu se [mp`ca cu dou` lucruri: cu catolicismul francez ]i cu faptul c` suveranul Angliei se dovedise a fi stipendiat de Regele Soare. {n ianuarie 1681 electorul de Brandenbourg, ros de dorin\a de a-]i lua revan]a [mpotriva Suediei, a semnat cu Ludovic al XIV-lea un acord secret prin care cei doi s-au angajat s` se sprijine reciproc [n caz de r`zboi. {ncurajat de tratatul semnat, Ludovic a cerut [n august 1681 anexarea definitiv` a localit`\ilor le Vieux-Bourg de Gand, Alost, Grammont, Renaix, Ninove pe motiv c` el le-a cucerit ]i c` tratatul de la Nimegue n-a stipulat cedarea lor. {n timp ce se purtau asemenea discu\ii Louvois, [n tain`, a preg`tit invazia francez`. Pentru reu]ita ei Fran\a a mobilizat o mare armat`. Data invaziei: 28 septembrie 1681, ora dou` noaptea. Locul atacului: ora]ul Strasbourg. La aceast` dat` 2000 de dragoni francezi au luat cu asalt fortifica\iile [n]iruite pe Rhin. Atacul Fran\ei a surprins [ntreag` Europ`. La Amsterdam, ac\iunile la burs` au sc`zut dintr-odat` cu 10%. |`rile de Jos au solicitat imediat ajutor militar Olandei. Suedia, fosta aliat` na Fran\ei, a incheiat [n octombrie 1681 o alian\` cu Provinciile Unite. Anglia, solicitat` de Olanda s` se opun` cu armele ac\iunilor franceze, s-a mul\umit s` formuleze unele obiec\ii generale, obiec\ii retrase imediat dup` ce Ludovic al XIV-lea a acordat un supliment de subven\ie regelui englez Carol al II-lea, ve]nic de jen` financiar`. Invadarea |`rilor de Jos, a Cataloniei ]i a Genoviei, alaita Spaniei, a [ndep`rtat ]i mai mult Madridul de fostele sale partenere. Spania r`mas` practic singur`, avea de ales [ntre continuarea opera\iunilor militare ]i capitulare. Austria, angajat` [ntr-un r`zboi ce [ncepuse s` evolueze favorabil pentru ea, a [ndrumat totu]i Spania la [n\elepciune, adic` la capitulare. Tratativele de pace [ncepute la 8 august 1684 la Ratisbonna, [n cl`direa unei m`n`stiri dominicane, au luat sf[r]it o s`pt`m[n` mai t[rziu, la 15 august. Prin tratatul semnat aici ]i care a instaurat o pace de 20 de ani, Fran\a a [ncorporat ora]ele Strasbourg ]i Luxembourg. Puternic` la aceast` dat`, Fran\a avea toate condi\iile pentru a deveni, ceea ce a dorit Colbert, o mare putere economic`. Pentru aceasta Ludovic ar fi trebuit s` dea dovad` de modera\ie pe plan extern ]i s` ia m`suri eficiente ]i [n\elepte pe plan intern. Dar din p`cate… Bisericile protestante la [nceput [ntre\ineau [ntre ele leg`turi foarte slabe. Pe acest fond al credin\ei a survenit [n Anglia, [n 1688, un fapt aproape incredibil. Rege al Angliei din 1685 era Iacob al II-lea. {n momentul urc`rii sale pe tron totul [n \ar` p`rea [n ordine: economia prosrer`, lini]te, parlament supus. Cu o oarecare suple\e catolicul Iacob al II-lea ar fi putut domni f`r` griji. O asemenea calitate n-a avut-o [ns` suveranul. La 10 octombrie 1688 Wilhelm, ginerele lui Iacob al II-lea a semnat o declara\ie c`tre sco\ieni ]i englezi [n care a anun\at c` inten\ioneaz` s` vin` pe p`m[nturile Angliei pentru a pune cap`t abuzurilor, pentru a ap`ra religia protestant` ]i pentru a reda parlamentului libertatea pierdut`. {n martie 1689 Iacob al II-lea, [n fruntea unui deta]ament de 1200 de oamani, subven\ionat de Ludovic al XIV-lea, a debarcat [n Irlanda. La 3 aprilie fostul rege a p`truns [n Dublin. La 170 mai 1689, William al III-lea, dup` cum este cunoscut Wilhelm de Orania [n istoria Angliei, a declarat r`zboi Fran\ei. {n august suveranul englez a semnat o alian\` militar` cu Olanda, iar la 20 decembrie 1689 a aderat la tratatul de la Viena. {n plin` campanie diplomatic` s-a [mboln`vit grav regele Spaniei Carol al II-lea (1696), boal` care a l`sat impresia c` tronul va r`m[ne cur[nd vacant, suveranul spaniol neav[nd descenden\i [n linie masculin`. Ludovic al XIV-lea , interesat [n problemele spaniole, a accelerat tratativele. Ele ao fost [ncheiate [n 1697, la Nieuwburg, [n castelul prin\ilor de Orania, [n apropiere de Ryswijk. {n timp ce Europa se agita pentru a desemna pe noul suveran al Spaniei, muribundul rege Carol al II-lea a f`cut la 2 octombrie 1700 un testament prin care ]i-a exprimat dorin\a ca tronul s` revin` lui Filip, duce de Anjou, nepotul lui Ludovic al XIV-lea. La 17 octombrie 1700, regele Fran\ei, a declarat c` este gata s` ofere Spaniei – de fapt nepotului s`u Filip al V-lea – tot sprijinul armat de care avea nevoie pentru a alunga din |`rile de Jos trupele olandeze. C[teva luni mai t[rziu a murit William al III-lea. Prin moartea lui r`zboiul nu mai p`rea o actualitate. El a izbucnit totu]i, la 4 mai 1702, c[nd Anglia, Olanda ]i Germania au declarat Fran\ei c` sunt cu ea [n stare de beligeran\`. Anul 1707 s-a [ncheiat pe celelalte teatre de r`zboi f`r` ruperi de echilibru. La atacul francez asupra Vienei, alia\ii au r`spuns [n iulie cu asaltarea portului Toulon. La dezastrele militare de pe front s-a ad`ugat acum ]i foametea care a secerat mii de oamani. Ajuns la cap`tul resurselor financiare, dar crez[nd [nc` [n victorie, Ludovic al XIV-lea, [n ianuarie 1709, a scos la v[nzare pentru 400000 de franci o parte din vesela sa de aur. Cu banii ace]tia ]i cu alte sume realizate din expediente el a izbutit un singur lucru, a lungit agonia r`zboiului [n care a aruncat Fran\a. C[nd ]i-a dat seama c` nu mai are nici o speran\` s-a g[ndit la [ncheierea p`cii, dar condi\iile impuse de Olanda au condus la reluarea luptelor. Fran\a biruitoare ar`ta ca un om obosit. Anglia, la r@ndul ei, dorea s` pun` armele [n cui, m`car pentru un timp. Din acest motiv cele dou` state s-au hot`r[t s` [nceap` tratative de pace. Lente ca desf`]urare p[n` la moartea [mp`ratului, ele s-au accelerat dup` acest eveniment – 17 aprilie 1710 – lu[nd sf[r]it la 8 octombrie 1711 odat` cu semnarea preliminariilor de la Londra. B`nuind c` Fran\a ]i Anglia duc tratative secrete, alia\ii Londrei au trenat opera\iile militare. Apoi Anglia, amintindu-]i c` are ni]te alia\i, le-a adus la cuno]tin\` o parte din textul preliminariilor. Alia\ii s-au ar`tat dispu]i s` [nceap` convorbiri cu Fran\a la Utrecht, [n Olanda. Lucr`rile congresului de la Utrecht au [nceput la 29 ianuarie 1712. La 11 aprilie 1713, dup` un an ]i ceva de tratative, Fran\a a semnat tratate de pace separate cu Anglia, Olanda, Portugalia, ducatul de Savoia, cu regele Prusiei; singurul care a refuzat s` ia loc la mas` ]i s` semneze fiind [mp`ratul Carol al VI-lea. Tratatul n-a semnat totu]i pace [n europa, r`zboiul continu[nd un timp [ntre Ludovic al XIV-lea ]i [mp`ratul Carol al VI-lea. {nvins [n dou` lupte, cam f`r` importan\` de altfel, neav[nd, pe deasupra, nici bani pentru a dinamiza r`zboiul, [mp`ratul a acceptat s` semneze cu Fran\a un tratat de pace. El a fost semnat la 6 martie 1714, la Rastatt neschimb[nd prea mult pacea de la Utrecht. {nvins, umilit, cu povara anilor [n spate, st`p[nind o \ar` ruinat`, nemul\umit`, Ludovic al XIV-lea nu mai putea a]tepta nimic de la via\`. Tr`ise, []i d`dea probabil bine seama, prea mult. Din p`cate pentru el nu disp`ruse la timp. Sosise, deci, clipa [n care se trage linie la toate. Con]tient, pe 2 august 1714 ]i-a f`cut testamantul. {n ziua de 31 august Ludovic al XIV-lea a intrat [n com`. La 1 septembrie 1715, ]i-a pierdut complet con]tiin\a sting[ndu-se [ncet, ca o candel`. Incontestabil, [n epoca medie, dar mai ales [n cea modern`, Europa domin` lumea. Astfel, statele [naintate []i formeaz` mari imperii coloniale [n afara Europei. Afar` de colonii pe coastele Africii ]i Asiei, Portugalia se instaleaz` [n Brazilia, spaniolii [n America de Nord(Mexic), Central` ]i de Sud, av[nd bine organizate 4 viceregate [n secolul al XVIII-lea, iar britanicii 13 colonii [n America de Nord , pe coasta Atlanticului, pe teritoriul Indiei, [n Australia ]i [n mai multe locuri ale globului. Am putea compara Far Westul, statelor apusene europene, [n special peste Atlantic, iar dup` independen\a USA, de la vest de mun\ii Alegani, spre Pacific, iar Rusia \arist`, practic` Far Eastul, prin Siberia la Pacific, plant[nd Vladivostocul. Ceea ce spaniolii, englezii, etc fac cu sclavii cu sclavii lor negri, Rusia face cu iobagii ei, ori cu de\inu\ii ru]i, sau captivii suedezi([n urma r`zboiului dintre 1700-1721), germani(r`zboiul de 7 ani din perioada 1756-1763), polonezi [n urma celor 3 [mp`r\iri ale Poloniei(1772; 1793;1795). Bering, marinar ]i navigator danez aflat [n serviciul Rusiei, ajunge [n 1741 [n Alaska, iar }elekhov, construie]te acolo primul fort ]i arboreaz` astfel [n America [n 1791, drapelul rus. Tot [n acel an, 1791, ru]ii [n urma unui r`zboi victorios cu otomanii, ajung pentru prima oar` la Nistru ]i au grani\` de abia acum nemijlocit` cu Principatul Moldovei. Dup` expresia lui Michel Devéze, Europa poate pretinde [n secolul XVIII, c` este „Ma[trese du monde” ]i \ine globul, cum \ine p`ianjenul [n plasa sa insectele. Porturile Europei, dar mai ales cele occidentale, sunt pl`m[nii continentului nostru, care aspir` ]i dau acestuia un mare avans. Dac` dolean\ele europenilor nu sunt [ndeplinite, intervin flotele militare. Pe locul [nt[i se situeaz` Marea Britanie av[nd, 174 vase de linie, plus 104 cu tonaj mai mic, dar totu]i echipate cu multe tunuri. Pe locul doi, este Fran\a, av[nd [n 1781, 81 vase de linie ale flotei militare. Statisticile situeaz` Spania pe locul trei cu 72 vase militare. Un fapt interesant, Olanda ]i Portugalia, sunt dep`]ite de Rusia, care se situeaz` pe locul patru, posed[nd [n 1791, 22 vase militare [n Marea Neagr` ]i 37 [n Marea Baltic`, \arismul ajung[nd s` aib` acces la aceste m`ri deabia [n secolul al XVIII-lea. |arii Petru cel Mare (1689-1725) ]i Ecaterina a II-a (1762-1796), au avut buna inspira\ie de-a apela la speciali]ti olandezi, englezi ]i germani. Pe cale terestr` ru]ii se [nt`resc [n Siberia, [nainteaz` [n Asia Central` ]i [n zona Caucazului ]i a M`rii Caspice Vechile imperii coloniale [ncep s` se clatine spre sf[r]itul secolului al XVIII-lea. {n urma r`zboiului de 7 ani, Fran\a pierde Canada ]i majoritatea posesiunilor din India. Dar peste c[\iva ani,]i britanicii primesc o puternic` lovitur`, prin independen\a celor 13 colonii din America de Nord(1783). Imperiul olandez insular este amenin\at, iar cele 4 viceregate spaniole din America Latin` ]i Brazilia, dau semne de emancipare. Este nevoie s` amintim, c` Anglia []i schimb` pozi\ia [n mod radical dup` ce pierde cele 13 colonii din America de Nord. Negrii nu-i mai interesau ca m[n` de lucru rentabil`, ci fostele colonii sau coloniile s` poat` cump`ra produsele engleze]ti, confec\ii din bumbac ]i stof` ]i unelte. Se ]tie c` Anglia ]i-a sacrificat agricultura [n folosul industriei, comer\ul mondial era mai imperativ pentru d[nsa, inclusiv cel al Africii. Burghezia []i c@]tig` treptat locul [n societate, identific[ndu-se cu comer\ul ]i acumularea b`neasc`, averea sa este ob\inut` prin munc` ]i nu dat` de providen\`. BIBLIOGRAFIE: RADU VALENTIN „O PAGINA DIN ISTORIA FRANTEI” NICOLAE CIACHIR „ISTORIA POLITIC` A EUROPEI”
