DIURAPNEUS, supranumit si Decebal
In perioada secolului I A.D. spatiul Carpato-Dunarean-Pontic ne apare ca o mare zona de hartuire a populatiei autohtone tracice, care este continuu pradata, furata, impinsa, lovita, izbita si jefuita de popoarele noi sosite care reusesc sa se aseze si sa-si creeze propria 'istorie' si 'cultura', furand-o de la noi. Grecii sositi in 3 valuri din zona Estica a Marii Caspice (1900-1400 B.C.) s-au asezat linistiti si sunt si ei acum cuceriti de Romani si vor sta sub jugul acestora 500 de ani mai mult ca noi, dacii, dar 'minune', ei nu-si vor 'schimba' limba, ci, numai noi tracii, si nu in 500 de ani, ci in 100 si ceva sa fie aceasta adevarata ori adevarat sa fie ca, limba tracilor a fost asa zisa 'latina barbara' dupa cum ne spunea Ovidiu Densuseanu, si, in felul asta, ei, tracii, nu au mai trebuit sa invete 'o noua limba', si s-o uite pe a lor ?
In aceasta perioada, in vara anului 87 AD, imparatul roman Domnitian, trimite sub comanda lui Cornelius Fuscus trupe romane sa ocupe Dacia de la nordul Dunarii. Acesta trece pe un pod de vase Dunarea, la Tapae (Portile de Fier ale Transilvaniei) dar sunt atacati de daci, prin surprindere, si. invinsi. Legiunea romana a V-a Alaude este complet nimicita iar generalul ei Cornelius Fuscus, ucis in lupta. Dar cine a fost conducatorul armatei dacice? Numele Lui, numele dacului invingator, a fost consemnat numai de Tacitus (din opera caruia se va inspira Orasius in secolul V A.D. si Iordanus sec. VI A.D.) numele LUI era DI-URAPNEUS 'Cel Orfan', un tarabostes din Sud-Vestul Daciei, care a fost apoi divinizat, ca un semizeu, de populatia dacica, supranumindu-l DE-CEBALUS, 'Neam de Cal' ori Pe Cal, Cavaler, ori 'I NOROGUL' (Ducipalul) si caruia, regele dac de atunci, DURAS, printr-un gest nobil si inteligent, ii va ceda tronul. Pe vasul funerar descoperit la Gradistea de Munte - Sarmizegetusa - apar doua stampile cu inscriptia: 'DE CE BALUS PERS CORILO' in oglinda, ce se poate traduce 'Decebalus a platit inaltarea la cer' iar daca il citim in oglinda 'Oliroc Srep Sula Beced': adica 'Viteazul Cal s-a sinucis.'
Dar inscriptia se mai poate citi si: 'DE CEBALUS PERSCO RILO': 'De neamul calului va pieri dusmanul'. Se pare ca acest blestem a circulat printre Daci pana la disparitia imperiului Roman.
Gotii care se credeau urmasii Getilor au avut un rege cu nume predestinat, ALARIC, Inorogul, nascut in Dacia (in zona actuala Deltei Dunarii), care, purta in sufletul lui acest blestem astfel ca la inceputul secolului V A.D., vizigotii, condusi de Inorog au paradit Hemus - Peninsula Balcanica si au patruns im Italia. Alaric cucereste Roma la 24 August 410 A.D., distrugand-o pana in temelii, trecand-o prin foc si sabie Sa se fi indeplinit astfel blestemul lui De-Cebalus ?!?
Dacii s-au luptat sub stindardul Lupului, stindard traditional al tracilor: capul de lup cu corpul de dragon; si se luptau Romanii, a caror capitala Roma a fost intemeiata 'sub semnul Lupului' si dupa vechile legende, de un trac, de un troian, Eneas, care i-a dus pe troieni in valea Padului-valea celor sapte coline-scapandu-i de ahei. Si daca Eneas i-a adus pe troieni cine stie?
Dar numele de Roma inca nu-si are rezolvate originea, provenienta. Anul infiintarii Romei nu este sigur. Nici numele ei nu este de la Romulus, cum afirma legenda pastrata de la istoricul Titus Livius: 'CONDITA URBES, CONDITORIS NOMINE APPELLATA' - ci de la situatia orasului, asezat langa o apa, 'RAU' sau 'RUMON' (cuvant trac ori etrusc echivalent pentru rau. Romulus nu a putut fi intemeietorul ei, ci doar fiu al orasului de pe 'RAU' sau 'RUMON', fiul Romei. Intreaga legenda cu Romulus, pare a fi fost imprumutata de Titus Livius, mai degraba, din vechile legende ale poporului pelasgic (tracic), din care si ei se trageau. Asa ca, ei, dacii si romanii, vorbeau aceeasi limba si daca vrem sa lasam la o parte anilor nu este o ironie a istoriei ca , azi, ei ROMANII se numesc italieni, iar noi tracii-pelasgi, ROMANI?
Dar sa revenim la viteazul DIURAPNEUS - DECEBAL: ca rege, reface unitatea statala a Daciei, intareste armata si stabileste legaturi de alianta cu popoarele vecine
formand noua Confederatie Dacica, Dacia incadrandu-se intre granitele naturale precizate ulterior de Ptolomeu, din Carpati si pana la Nistru (Tyros) si de acolo la Dunare. Neamurile getice imprastiate in rasaritul Moldovei pana dincolo de Bug, iazygii si roxalanii, se vor alatura si ei confederatiei opusa Romei.
Din timpul lui Decebal dateaza constructiile grandioase de la Sarmisegetuza, incinta sacra, discul solar de andezit, sanctuarele patrulatere cat si atelierele metalurgice de la Gradistea Muscelului. In acelasi timp la Roma Domitianus nemultumeste pe contemporanii sai prin 'politica de grandoare' ce o duce: secatuirea finantelor, propagarea despotismului, reprimarea crunta a crestinismului.
La 18 septembrie 96 A.D. Domitianus este asasinat de un libert iar in ziua urmatoare armata si conspiratorii il vor proclama imparat pe batranul senator MARCUS COCCEIUS NERVA, care il va adopta ca fiu si asociat pe MARCUS ULPIUS TRAIANUS la 29 octombrie 97 A.D.
Traian, dupa invingerea Germanilor, suparat pe 'dispretul pe care-l aveau dacii fata de romani' (Pliniu cel Tanar), hotaraste marirea efectivelor militare din Moesia inferioara, edifica castrul de la Barbos - Galati, consolideaza fortificatiile din orasele pontice pana la Tyros (Nistru), dispune terminarea soselei de la malul sudic al Dunarii la Cazane (inscriptia Tabula Traiana confirma aceasta). Dar adevarata cauza a reizbucnirii razboiului cu Dacia o constituie aurul pe care Dacia il stapanea, reprezentand pentru Roma un 'EL DORADO', o 'CALIFORNIE' a antichitatii.
Traian adauga celor noua legiuni de la Dunarea mijlocie si inferioara, inca alte patru, aduse din provinciile germane si alte doua create special cu prilejul primului razboi dacic. La 25 martie 101 imparatul Traian paraseste Roma asezandu-se in fruntea a 150000 de soldati, ca sa cucereasca ce? o tara de analfabeti, fara limba si cultura? o tara cu foarte putina populatie (cum le place ungurilor sa spuna de noi). Daca eram asa de putini de ce ii trebuiau lui Traian 150000 de soldati?! Daca eram asa de saraci de ce veneau la noi?!
In vara anului 101 legiunile romane conduse de Traian debarca la Lederata (Rama) si se indreapta spre Acidava (Varadita). Decebal ii lasa sa patrunda pana in Banat, concentrandu-si oastea in zona de la Tapae - Bucova, unde Traian obtine o modesta victorie. Totusi aceasta victorie deschide romanilor drumul spre Tara Hategului situata in apropierea nucleului dacic Muntii Sureanu. Datorita diversiunii facuta de Decebal, care se aliaza cu burii, bastarnii si roxalanii trecand Dunarea si atacand asezarile romane acum asezate intre Dunare si Pontul Euxin (Constanta), Traian este silit sa-si retraga o parte din legiunile din Dacia, pentru a-i respinge pe daci si pe aliatii lor din sudul Dobrogei, unde mai tarziu, in 109, va ridica Monumentul de la Adamclisi si Tropaeum Traiani.
In primavara anului 102 Traian preia ofensiva, strabate Muntenia prin pasul Bran, invingandu-l pe Decebal. In urma pacii incheiate, Decebal pierde Banatul, Tara Hategului, Oltenia, Sudul Munteniei si al Moldovei. In decembrie 102, la Roma, Traian primeste numele de DACICUS (invingator al dacilor). Traian intareste linia Dunarii cu efective militare.
Intre 103-105, cu ajutorul lui Apollodor din Damasc (Siria), construieste podul de piatra de peste Dunare la Drobeta-Turnu Severin. Apollodor din Damasc era cel mai vestit arhitect al timpului sau; lui i s-a incredintat mai tarziu si constructia Columnei lui Traian. A scris si o carte despre constructia podului, care insa s-a pierdut; cuprinsul ei pare sa-l fi cunoscut DIO CASSIUS, care da in istoria sa o descriere amanuntita si exacta a podului. Marile constructii de poduri au intotdeauna ceva simbolic, aproape eroic, semnificand tot atatea marturii curajoase despre perpetua silinta umana de a inlatura piedicile pe care natura le asterne adeseori in calea noastra; menirea lor este inlesnirea legaturilor de comunicatie sigure intre un tarm si altul dar in cazul podului lui Apollodor, acesta a insemnat inlesnirea jefuirii tarii noastre, a subjugarii si slavismului poporului dac, al cotropirii in proportie de 14% a teritoriului Daciei, cum inca mai spun unii dintre 'istoricii nostrii 'in scop' civilizator'!
Si daca inrobirea, injosirea, jefuirea o numesc dansii proces civilizator, de ce sa nu le spunem si rusilor tot 'civilizatori' pentru ca si ei ne-au 'civilizat' mai bine de 50 de ani, de am ramas saraci dupa atata 'civilizatie' ori 'bunului prieten Hitler' si germanilor sai care vazand ca nu vrem sa intram in razboi alaturi de ei ne-au 'civilizat' impartind cu generozitate trupul tarii: Transilvania la unguri, Bucovina la rusi, Cadrilaterul la bulgari, Romania devenind astfel pentru un timp 'prietena' civilizatorilor' sai si astazi mai bombanesc unii ca am intors armele impotriva lor, atunci in 1944!
Al doilea razboi a lui Traian impotriva lui Decebal, incepe in vara anului 105, cand Traian soseste la Drobeta -Turnu Severin. Deschidem o mica paranteza, reamintind ca intre timp a avut loc o tentativa de asasinat impotriva lui Traian care insa a esuat. Ar fi schimbat oare reusita atentatului, soarta noastra de azi ? Am fi aratat diferit? Am fi vorbit o alta limba? Iata intrebari ce raman fara raspuns. Sa revenim deci la armatele romane, care doritoare nu de faima ci de aurul si averile dacilor, inainteaza in trei coloane:
- prima coloana inainteaza pe Valea Cernei (prin locurile unde legendele tracice povesteau ca venea tocmai din Nordul Egiptului, sa moara pasarea PHOENIX; ea tinea in cioc cel mai vechi insemn pelasgic, iar in gheare 'oul', din cenusa caruia, undeva in muntii Cernei, pasarea PHOENIX renastea). Asadar prima coloana romana inainteaza prin Valea Cernei, Tara Hategului, ajunge la cetatile Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, pe care le distruge.
a doua coloana, urca pe Valea Jiului, Castrul de la Bumbesti, patrunzand in Masivul Sureanul pe la Banita.
- a treia coloana, condusa de Traian, se deplaseaza de la Drobeta la Sucidava si Romula, strabate Valea Oltului pana la Castra Traiana (Simbotin - Valcea) ajunge la
Tilisca, apoi la Capalna.
Restul coloanelor romane pornite din Moesia inferioara, trec pe la Bran, Bratocea, Oituz. Batalia pentru Sarmisegetuza Regia se da la inceputul verii anului 106 A.D., cu participarea legiunilor a II a ADRIUTIX, a IV a FLAVIA FELIX si a unui detasament (vexillatio) din Legiunea a VI-a FERRATA. Dacii resping primul atac, dar sunt distruse conductele de apa care aprovizionau capitala Daciei. Cetatea este incendiata, sunt retezati toti stalpii sanctuarelor in incinta sacra, se distruge intreaga fortificatie. Razboiul, insa, continua. Prin tradarea lui Bacilis (confident al regelui dac), romanii gasesc in albia raului SARGESIA, tezaurul lui Decebal (evaluat de JEROME CARCOPINO la 165500 kg. de aur si 331000 kg. de argint). Ultima lupta cu oastea regelui dac are loc la POROLISSUM (MOIGRAD).
Era adanc inradacinat in firea tracilor obiceiul de a nu se teme de moarte. De aceea se spunea despre ei ca plecau la lupta mai veseli decat in oricare alta calatori. In retragerea spre munti, Decebal este urmarit de cavaleria romana condusa de decurionul Tiberius Claudius Maximus. Religia dacica a lui Zalmoxes admitea sinuciderea ca o ultima usurare pentru cei prea greu loviti de nenorocire, ba chiar o inalta si prea mareste cu fagaduinte supra naturale. Dacii care au ascultat ultima cuvantare a lui Decebal, se imprastie si se sinucid. Numai nesupusul rege, mai mare decat zeul sau, nu-si cauta uitarea in moarte, ci incearca sa se sustraga dinaintea romanilor, in speranta mareata ca va mai putea gasi inca, in strafundurile muntilor sau in codrii neumblati, mijlocul de a pregati reinceperea luptei si razbunarea. Dar cavaleria romana il urmareste fara ragaz, este gata sa puna mana pe el si atunci marele Decebal isi implineste destinul punandu-si capat zilelor. Scena mareata a mortii sale poate fi regasita pe Columna lui Traian.
Am fost zdrobiti, invinsi dar nu NIMICITI !
Ne putem mandri cu Decebal! Dar cu Traian ? Ce a avut el comun cu noi ?!
'CUIUL DACIC' sau 'CUIUL LUI PEPELEA'
" Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten, Tudor Pantiru - fostul Ambasador al Republicii Moldova la Natiunile Unite, si sa ma reped pana la Orheii Vechi, din ratiuni sentimentale familiale. Am intilnit o multime de oameni minunati dar povestea unuia dintre ei mi s-a parut deosebit de interesanta. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: 'Este trist sa stai de vorba cu 'profesori universitari in arheologie' care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinand cercetarea arheologica, in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negand or refuzand sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii'. A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob, fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se intampla in Carpati (ca de pilda misterioasele 'arsuri'), fara o echipa solida multi - disciplinara incluzand sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa de lansare a unei rachete, nevazand altceva decat cuiul. L-am intrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: 'Pe vremea cand eram student in anul I la Fizica, in 1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou cartea lui Daicoviciu 'Dacii' - pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti. Am devenit asa de indragostit de acei Daci, incit imediat dupa colapsarea imperiului sovietic, am fugit repede 'Acasa' in Muntii Orastiei, ca sa-i intilnesc pe Daci ori pe urmasii lor.'
Ce a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica - cea mai avansata din lumea antica, descrie materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce este cel mai important ii redescopera pe Daci, scriind carti ca: 'Ospetele Nemuririi', 'Enigmele Civilizatiei Dacice', 'Fierul-piatra, Dacii-timpul', 'Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice', publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO. El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe cineva pe soseste peste noapte, o ridica si dispare. 'Ei, asa or fi legile pe aici' si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el. Era vara, frumos, papadii galbene peste tot cand Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou corect ii anunta pe 'tovarasii' arheologi care vin, iau si pleaca. Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou 'echipa' de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl. prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai da 'cadou' si lui Andrei un Cui Dacic 'cu tema' sa-l cerceteze. Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca, dar prea mici pentru a fi luate in consideratie. Dar ei politicienii din dreapta si din stanga Prutului, cand se intilnesc, uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sunt veri ori cumnati, avand si aceleasi nume.
Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cand pe geam, afara la ploaie, cand la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca 'tema de lucru', care nu era nici mancat, nici acoperit de rugina, o adevarata minune. Astfel incepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu), primit de la profesorul roman, de arheologie, de din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca, acel cui de peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decat alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce raman de la prelucrare. O 'Minune Antica', care va atrag atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos! Pana la ora actuala sunt cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stalpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decat obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceeasi parere despre Cuiul Dacic.
Andrei, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala 'dacica', ca sa nu rugineasca. La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai tarziu. Vrand sa verifice minunea, Andrei ia 'Cuiul lui Pepelea' si fuge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrandu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog:
1. suprafata - Magnetita 'Fe3O4'
2. oxid de fier 'FeO'
3. alumo-silicati.
Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utilizand metode de iradiere ci X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-a putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are doua straturi de 'domene', unul central si unul de suprafata. Domenele, si aici este 'ciudatenia', sunt orientate perpendicular unul pe altul asta insemnand ca, mai intai s-a solidificat (in campul magnetic al Pamantului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichid! un alt strat, care s-a solidificat si el, dar in alta pozitie fata de campul magnetic al Pamantului!!!
Ei domnilor si asta se intampla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, primitivi si salbatici. Cuceriti mai tarziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o 'mica' armata de 150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce cativa kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca razboiul impotriva dacilor) si pana la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce in toti acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avantat in conflicte directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pana in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manance si sa bea gratuit pe socoteala statului 123 de zile? Ce or fi sarbatorit de fapt romanii? Astfel se demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului decat cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decat in cel scris-vorbit. Limbile sunt si ele supuse distrugerii, alfabetele la fel.
Ca dacii ne-au lasat mostre de 'civilizatie' extraordinara ca:
- Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000 de ani
- Metalurgie mai avansata decat ceea din zilele noastre - cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, cand romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg.
- Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur cele Topografice, prin asezarea 'asa ziselor cetati' din Muntii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect geometrica de invidiat chiar si azi.
Dar nimanui, se pare, ca ii pasa acolo sus, la nivel 'profesoral' de acesti daci, iar Andrei Vartic in loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit sa se duca in Rusia cu acel 'Cui al lui Pepelea', spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic, macar interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de promisiuni - dar guvernul s-a schimbat!
Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un mister acoperit de pamanturi care poate ca o protejeaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa, adica 'Eu ma grabesc sa curg' (in sanscrita). Din nefericire azi plang si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in 'Zona Sacra' a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu buldozere, nepasare, chiar reavointa iau locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din Muntii Sureanului. Ce nume ciudat si acest Sureanului, ce o fi insemnand domnilor arheologi, istorici, lingvisti?
Il citez din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea ca 'Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun eu) ne duce cu gandul la Marele creator Divin, al poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa, aflata in continua, ireversibila si cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de ea. De aceea el daco-romanul cand spune 'buna ziua' de fapt spune 'Bun e Dyaus'. El Dyaus Pitar (pitar - cel ce aduce pita - in sanscrita) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcandu-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei cand Zeului Suprem i-a placut Pamantul a dat nastere prin respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avandu-l conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a uitat peste tot pe pamant a gasit un loc unde ape albastre tasneau din munti impaduriti, dealuri blande ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima era blinda si in timpul noptii a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiti Dacii 'the chosen people'.
'Bun e Dyaus' domnilor daco-romani, treziti-va si va redescoperiti trecutul pana nu vi-l fura or distruge altii, daca nu o veti face voi insisi." (Dr. Napoleon Savescu)
