Cultura Gumelnita in centrul si sudul Dobrogei

de Valentina Voinea

Cultura Gumelnita pe teritoriul Dobrogei

Complexul cultural Kodjadermen-Gumelnita-Karanovo VI s-a format la nivelul eneoliticului dezvoltat, dupa o perioada de ample transformari materiale si spirituale. Evolutia sa a fost concentrica si gradata, intensitatea impulsurilor culturale scazand dinspre centru spre zona periferica. Urmarind din aproape in aproape zona de geneza a elementelor de cultura materiala si spirituala eneolitice, intuim existenta unui centru de iradiere nord-tracic. Nu negam rolul evolutiei locale neintrerupte, dar credem ca folosirea unor tehnici noi s-a datorat in primul rand impulsurilor ("modei") culturale venite din sudul Peninsulei Balcanice. Directia de penetrare a acestor impulsuri este argumentata si de usoara anterioritate a eneoliticului dezvoltat in regiunea sud-dunareana. Schimburile cu Tracia septentrionala nu s-au redus la simple piese de import: piesele de cupru si aur, ceramica grafitata, dar mai ales plastica de lut si os dovedesc intrepatrunderi la nivelul unor forme de suprastructura. (detalii)

Complexul cultural Kodjadermen-Gumelnita-Karanovo VI

Complexul cultural Kodjadermen-Gumelnita-Karanovo VI s-a format la nivelul eneoliticului dezvoltat, dupa o perioada de ample transformari materiale si spirituale. Evolutia sa a fost concentrica si gradata, intensitatea impulsurilor culturale scazand dinspre centru spre zona periferica. Urmarind din aproape in aproape zona de geneza a elementelor de cultura materiala si spirituala eneolitice, intuim existenta unui centru de iradiere nord-tracic. Nu negam rolul evolutiei locale neintrerupte, dar credem ca folosirea unor tehnici noi s-a datorat in primul rand impulsurilor („modei”) culturale venite din sudul Peninsulei Balcanice. Directia de penetrare a acestor impulsuri este argumentata si de usoara anterioritate a eneoliticului dezvoltat in regiunea sud-dunareana. Schimburile cu Tracia septentrionala nu s-au redus la simple piese de import: piesele de cupru si aur, ceramica grafitata, dar mai ales plastica de lut si os dovedesc intrepatrunderi la nivelul unor forme de suprastructura.

Formarea marelui complex cultural Kodjadermen-Gumelnita-Karanovo VI nu ar fi fost posibila fara etapa pregatitoare a eneoliticului timpuriu: Boian III - IV, Karanovo V, Sava IV, Poljanica IV, Hamangia III – IV, cand se constata o intensificare a schimburilor la distante mari. Fenomenul nu a fost singular; la nord de arealul gumelnitean, pe un spatiu imens - din SE. Transilvaniei pana pe malul apusean al Niprului - s-a format complexul cultural Ariusd-Cucuteni – Tripolje.

Aspecte regionale 25171glq83nyh8y

Pe teritoriul Dobrogei, in functie de fondul cultural anterior si de pozitia geografica favorabila – existenta a doua culoare de acces Dunarea si Marea Neagra – se vor contura, incepand cu etapa eneoliticului dezvoltat, doua aspecte regionale. De-a lungul Dunarii, in zona centrala si nordica a Dobrogei s-a manifestat varianta dobrogeana, foarte apropiata de cea nord-dunareana, fapt explicabil daca avem in vedere fondul de geneza comun – cultura Boian. Continuitatea de locuire a fost surprinsa cel mai bine in tell-urile de pe linia Dunarii, Harsova si Atmageaua Tatarasca, in pesterile de pe valea Casimcei (Gura Dobrogei), in nord la Luncavita si Sarichioi. Alaturi de puternice traditii Boian, varianta dobrogeana pastreaza si vechi traditii Hamangia, vizibile mai ales in productia ceramicii.

In zona litoralului vest-pontic, pe segmentul Burgas – Corbu de Jos, fondul cultural anterior Hamangia-Sava a determinat existenta unor diferente regionale mult mai bine conturate. Productia ceramica, canoanele plasticii de lut si os, practicile funerare din etapa Gumelnita A1 (= Varna I) isi gasesc analogii, mergand pana la identitate, in perioada anterioara. Aceste diferente regionale au fost accentuate de conditiile si resursele naturale specifice zonei litorale. De asemenea posibilitatea de comunicare prin navigatie de cabotaj a amplificat dinamica relatiilor de schimb cu comunitatile din sudul Peninsulei Balcanice si chiar din spatiul egeo-anatolian. De aceea particularitatile aspectului vest-pontic se mentin si in etapa Gumelnita A2, spre deosebire de restul arealului gumelnitean unde procesul de uniformizare culturala estompeaza tot mai mult aspectele regionale. Totusi ele nu pot constitui elemente definitorii pentru o noua cultura; tehnicile de constructie a locuintelor, de producere a ceramicii grafitate, tipurile de unelte si arme, dar mai ales canoanele plasticii sunt comune cu cele din restul arealului gumelnitean.

Analizate din perspectiva descoperirilor funerare, aceste diferente par si mai categorice, dar cel mai adesea se omite un fapt esential. Simpla comparare a unor artefacte, fara sa se analizeze contextul arheologic al descoperirii lor, conduce uneori la formularea unor concluzii eronate. Vasele de inventar funerar de la Varna, Durankulak si Devnia au avut o destinatie cultica si de aceea se deosebesc cu mult fata de vasele de uz comun specifice culturii Gumelnita: de dimensiuni mai mici, arse neuniform, bogat decorate.

Carentele de cercetare arheologica, pentru perioada eneolitica, in zona litoralului romanesc au favorizat nasterea unei teorii acceptata de multi arheologi bulgarii si straini – „cultura Varna”. In literatura de specialitate bulgara notiunea a evoluat de la aspect cultural „tip Varna” la „cultura Varna” negandu-se intr-o masura mai mare sau mai mica prezenta culturii Gumelnita pe teritoriul Dobrogei . Formularea unor astfel de ipoteze s-a bazat, indirect, si pe erorile de interpretare din studiile unor arheologi romani. ly171g5283nyyh

Doina Galbenu are meritul de a fi cercetat pentru prima data aspectul vest-pontic, efectuand sapaturi de salvare la Costinesti si Constanta. Chiar daca “faza Harsova” s-a dovedit lipsita de continut, incadrarea descoperirilor din zona litoralului romanesc in cea mai timpurie etapa a aspectului vest-pontic a fost confirmata de descoperirile ulterioare. Ipoteza formarii in zona litoralului vest-pontic, intre Burgas si Palazu Mare, a unui aspect regional pe fond Hamangia a fost acceptata de cei mai multi arheologi. Descoperirile arheologice recente de la Corbu de Jos si din asezarea eneolitica de pe Insula „La Ostrov&rdquo a Lacului Tasaul (Navodari) permit mutarea spre nord a limitei acestui aspect regional. Credem ca aceasta limita nu poate fi urcata mai sus de Histria deoarece la Sarichioi a fost cercetata o asezare din faza de tranzitie Boian-Gumelnita.

Elementele considerate definitorii pentru “cultura Varna” nu sunt convingatoare: folosirea pirolusitei pentru angoba si a pietrei ca material de constructie sunt elemente ce tin de conditiile naturale specifice (depozite naturale si umiditate crescuta). Ceramica cu pseudofirnis caracterizeaza mai ales faza timpurie, tradand puternice influente Hamangia atat in privinta arderii, formelor cat si a decorului. Singurele deosebiri semnificative apar in domeniul funerar – cel care conserva cel mai bine traditiile fondului cultural anterior, Hamangia III – IV. In etapa finala a fazei A2, dupa cum o dovedesc descoperirile de la Goljamo Delcevo si Navodari, deja aceste elemente sunt aproape inexistente, dominante ramanand cele specifice intregului areal gumelnitean. Prin urmare cultura Gumelnita a avut o evolutie unitara pe intreg teritoriul Dobrogei, inscriindu-se in dominantele materiale si spirituale ale complexului cultural Kodjadermen–Gumelnita–Karanovo VI. Patrunderile triburilor rasaritene Cernavoda I, pe fondul unor importante transformari climatice [2] , au marcat sfarsitul culturii Gumelnita in Dobrogea.

Bibliografie: E.Comsa, Neoliticul pe teritoriul jud. Constanta, Revista Muzeelor, V,1977, p. 66-70.

Vl. Dumitrescu, La stratigraphie des stations appartenant à la lumière des fouilles d’Atmageaua Tatarasca, Istros I, 1934, p. 37-43.

Vl. Dumitrescu , recenzie la I.Ivanov Tezaurele necropolei de la Varna (art. in lb. bulg.), SCIVA, XXX, 4, 1979, p. 159-161.

D. Galbenu, Asezarea neolitica de la Harsova, SCIV., XII, 2, 1962, p. 285-304.

D. Galbenu, Nouvelles données concernant le dèbut de la civilisation de Gumelnita de Dobrogea, Dacia NS., X, 1966, p. 321-325.

P. Hasotti , Consideratii cu privire la cultura Gumelnita in Dobrogea, Pontica XXI-XXII, 1989, p. 13-29.

P. Hasotti, Epoca neolitica in Dobrogea, Bibliotheca Tomitana I, Constanta, 1997.

I. Ivanov, Le chalcolithique en Bulgarie et dans la necropole de Varna, Ancient Bulgaria, Nottingham, I, 1983, p. 154-181.

I. Ivanov, À la question de la localisation et des ètudes des sites submergés dans les lacs de Varna, Pontica XVI,1993, p.19-26.

I. Ivanov , Les contacts comerciaux pendant l’epoque eneolithique – voie maritimes et voies fluviales, Thracia Pontica, VI, 1, Soyopol,1994, p. 119-124.

M. Lazarov , Les sites submergés le long du Pont Ouest dans le contexte de l’histoire pontique et mediterraineenne, Pontica XXVI, 1993, p. 7-18.

S. Marinescu-Bilcu, À propos des influences culture Precucuteni au culture Hamangia à la lumiére de quelques decouvertes inédites de Dobrogea, Dacia NS, XVI,1972, p. 5-12.

M. Simon, Cu privire la notiunea de “faza Harsova” a culturii Gumelnita, SCIVA, XXX, 3, 1979, p. 359-366.

M. Simon , Cu privire la relatia dintre “cultura” Varna si cultura Gumelnita, SCIVA, XXXIV, 4, 1983, p. 305-314.

H. Todorova, Kdvanoeneolitniiat necropol crai grad Devnia-Varnensko, Izvestiia Varna, VII, 1971, p. 3-40.

H.Todorovasi et alii, Goljamo Delcevo, 1975 .

H. Todorova , Kameno-mednata epoha v Balgariia, 1986.

H. Todorova , Eneolit Bolgarii, 1989.

 [1] E. Comsa (1977, p. 66-70) propunea delimitarea unei noi culturii „Varna” in Dobrogea si in partea de NE. a Bulgariei. In deceniul urmator teoria a fost usor nuantata prin coborarea limitei de nord pe Valea Carasu. Mai sus de aceasta limita s-ar fi format varianta dobrogeana printr-o patrundere masiva a comunitatilor fazei de tranzitie, fara o simbioza Boian IV – Hamangia III.[2] Transformarile climatice importante de la sfarsitul eneoliticului sunt surprinse cel mai bine in zona litorala; fenomenul transgresiunii marine a determinat inundarea multor asezari infloritoare situate in apropierea golfurilor marine (astazi lacuri si limane marine).  

Istoricul cercetarilor asupra culturii Gumelnita in centrul si sudul Dobrogei

Concentrata mai ales asupra vestigiilor greco-romane, arheologia Dobrogei nu a neglijat insa nici cercetarea obiectivelor mai vechi. Cele mai multe situri preistorice, grupate de-a lungul Dunarii, vailor Casimcea, Carasu si in zona litoralului au fost atribuite culturilor Hamangia III si Gumelnita A1 – A2.

Periegheze

1. 1895 - 1947

Cercetarile de suprafata intreprinse de Gr. Tocilescu si P. Polonic pentru identificarea limes-ului roman au prilejuit si descoperirea unor urme de locuire preistorica de-a lungul Dunarii si in apropierea litoralului vest-pontic. Astfel, inca de la sfarsitul sec. al XIX-lea, pe lista primelor asezari preistorice apar Cernavoda, in incinta anticului oras Axiopolis unde intre 1898 – 1899 P. Polonic sub indrumarea lui Gr. Tocilescu a efectuat primele sondaje arheologice (R. Vulpe, 1928; P. Polonic, 1935, p. 20) si Ghindaresti, la 2 km sud de sat preistorica (P. Polonic, 1935, p. 10). Intre Caraorman si Carinasuf, pe malul Lacului Sinoe aceeasi autori semnalau o mare concentrare de descoperiri arheologice: materiale greco-romane, atribuite ulterior de V. Parvan anticului polis milesian Histria, iar la aproximativ 3 km nord de cetate, ceramica preistorica (Gr. Tocilescu, ms. 5144, p. 297)

Dupa includerea Cadrilaterului in granitele statului roman, cercetarile arheologice s-au extins, concentrandu-se mai ales in zona de sud-vest a Dobrogei. Regretabil este faptul ca ulterior, cand culturile preistorice erau deja definite, regiunea nu s-a bucurat prea mult de interesul arheologilor romani si bulgari. De aceea ne limitam doar la mentionarea punctelor, urmand ca cercetarile viitoare sa permita o incadrare culturala precisa. La Tatarita, pe malul Dunarii, prezenta unei gradisti “putin ridicata de la suprafata pamantului ”sugereaza existenta unui tell. Situatii similare au fost semnalate si la Vetren si Garvan (D.M. Teodorescu, G.G. Mateescu, 1916, p. 47-48). O precizare speciala se impune in cazul asezarii de la Cadikioi: publicarea materialului recoltat in urma sondajelor arheologice intreprinse in asezare (I. Andriesescu, 1916, p.16) a permis, ulterior, incadrarea lor culturala: “ un ciob de strachina care era probabil de tip Gumelnita” (E. Comsa, 1987, p. 13). Tot aici a fost descoperit si primul import cucutenian de pe teritoriul Dobrogei “doua cioburi apartinand unor vase colorate de tip cucutenian – aproximativ tipul B” – dupa periodizarea lui H. Schmidt (I. Andriesescu, 1916, p.15). Valea Urluiei, astazi secata, oferea conditii propice pentru dezvoltarea unor asezari de lunga durata: “un varf de lance si o piatra de prastie” s-au descoperit la Hairanchioi – Dumbraveni (I. Neicu, 1925).

Realizand cercetari de suprafata in apropierea tell-ului de la Cernavoda, C. Schuchhardt a descoperit la 10 km sud de oras pe malul abrupt al Dunarii, o concentrare de “cioburi foarte vechi”(C. Schuchhardt, 1924, p. 9). “Probabil este vorba de asezarea neolitica din vecinatatea satului Cochirleni”(E. Comsa, 1987, p.13).

In zona litoralului, deschiderea santierului arheologic de la Histria a prilejuit si o mai buna investigare a teritoriului cetatii, fiind semnalate aici urme de locuire neolitica (1914-1915; 1922-1923; E. Comsa, 1987, p. 13-14).

Intemeietorul scolii de preistorie din Romania, I. Andriesescu a realizat prima sinteza a preistoriei Dobrogei (I. Andriesescu, 1928), iar peste un deceniu, R. Vulpe a imbogatit harta descoperirilor arheologice cu noi puncte, chiar daca in lucrarea sa “Histoire ancienne de la Dobroudja” s-a concentrat mai ales asupra antichitatilor greco-romane (R. Vulpe, 1938).

2. 1947-1989

Dupa al II-lea razboi mondial, lucrarile de amploare intreprinse pentru construirea canalului Dunare - Marea Neagra au adus la lumina, cel mai adesea cu brutalitate, numeroase vestigii preistorice. Informatiile privind siturile identificate se rezuma de cele mai multe ori la o simpla incadrare cronologica: nivelurile arheologice au fost rase de buldozer, arheologului ramanadu-i, astfel, doar posibilitatea recoltarii materialului. Este cazul asezarilor de la Medgidia II – km 23 pe traseul canalului si Agigea, pe malul lacului cu acelasi nume, complet distrusa (E. Comsa, 1951, p. 169-172; P. Hasotti. 1988-1989, p. 13-29).

In deceniile VI-VIII E. Comsa a efectuat numeroase cercetari de suprafata atat in nordul Dobrogei, pe litoralul vest-pontic cat si de-a lungul Dunarii, intre Ostrov si Harsova. Dintre punctele noi amintim: Rasova – o asezare si un mormant “la circa 3 km de sat” [1] , Cochirleni I “o asezare situata la 500 m nord de capatul valului”, Esichioi [2] , Gradina [3] , Palazu Mic, Insula Ovidiu [4] , Istria IV – pe malul Lacului Sinoe [5] , Navodari II [6] , Mangalia – “La Ostrov” [7] – toate simple mentiuni fara precizarea fazei (E. Comsa, 1959, p. 761; 1977, p. 69, 1987, p.9).

Cu ocazia cercetarilor paleontologice intreprinse in zona central-carstica a Dobrogei au fost identificate si primele locuiri gumelnitene de pestera. Sondajele stratigrafice au evidentiat prezente sezoniere, toate din etapa timpurie Gumelnita A1: Pestera “La Izvor”, situata in partea de sud-vestul a satului Cheia, pe partea dreapta a vaii Ghelengicului (C.S. Nicolaescu-Plopsor, 1959 a, p. 15; 1959 b, p. 43; N. Hartuche, 1976, p.13), Pestera “La Baba” in partea de sud, la locul numit de localnici “La pamantul galben”; aici “au fost identificate doua niveluri de locuire marcate prin vetre”(C.S. Nicolaescu-Plopsor, 1959 a, p. 15; 1959 b, p. 43; N. Hartuche, 1976, p. 13). Situata pe partea dreapta a paraului dintre Targusor si Valea Casimcei, Pestera Gura Dobrogei [8] a oferit o stratigrafie bogata, cu locuiri din neolitic (Hamangia III/Boian IV) pana in perioada feudala-timpurie; “printre fragmentele ceramice apartinand acestei culturi [Gumelnita A1] au fost gasite si cateva fragmente ceramice de vase care contin ca degresant scoica pisata, unele ornamente cu snurul (...) atribuite culturii Cernavoda I” (N. Hartuche, 1976, p. 13). Tot pentru aceasta regiune, E. Comsa a mentionat si Pestera “La Soci” cu o locuire “Gumelnita tarzie”, fara sa ofere insa date clare privind localizarea ei (E. Comsa, 1977, p. 66). La fel de sumare sunt si informatiile privind asezarea gumelniteana timpurie din satul Cheia, punctul “Siliste” (N. Hartuche, 1976, p. 13).

Pe baza descoperirilor din zona litoralului, Doina Galbenu a definit pentru prima data aspectul vest-pontic al culturii Gumelnita, oferind contraargumente, la nivelul anilor’60, pentru teoria bulgara privind “cultura Varna” (D. Galbenu, 1966, p. 321). Pentru mormantul de la Palazu Mare – descoperire fortuita pe malul Lacului Siutghiol – analogiile au aparut mai tarziu, dupa cercetarea necropolei de la Durankulak. Masuta-suport considerata de Doina Galbenu ca un element caracteristic al “fazei Harsova” (D. Galbenu, 1970, p. 72) sugereaza mai degraba influente sudice de tip Sava IV, Marica IV si vechi traditii Hamangia. Alaturi de aceasta, piesele din colectia Solacolu (S. Marinescu-Bilcu, 1972, p.5) si vasul “in patru colturi” cu capac descoperit la Corbu de Jos [9] – probabil tot piese de inventar funerar - ilustreaza cel mai bine etapa timpurie a aspectului vest-pontic. Autoarea amintita a incadrat in aceeasi faza timpurie descoperirile de langa Lacul Tabacarie – Constanta I ”(D. Galbenu, 1970, p. 72). Ulterior, tot in incinta orasului – Constanta II, sapaturile arheologice de amploare intreprinse in Parcul Catedralei au scos la lumina si cateva fragmente ceramice, un cap de idol antropomorf din lut Gumelnita A1 (P. Hasotti, 1997, p. 84).

In deceniul al IX-lea au fost reluate cercetarile de suprafata, mai ales in zona centrala a Dobrogei, identificandu-se noi puncte si completandu-se vechile informatii. Astfel pe teritoriul Histriei , alaturi de vechile puncte Istria II (faza A2 – E. Condurachi, V. Leahu, 1957, p. 56-59), Tariverde I “Caramidarie” (faza A1 – D. M. Pippidi, D. Berciu, C. Preda, 1959, p. 322) s-au descoperit altele noi. La 600 m sud de satul Istria, in punctul “Drumul vacilor” – Istria I – au aparut fragmente ceramice Hamangia III si Gumelnita A1, iar pe malul paraului Duingi – Tariverde II a fost semnalata “o asezare extrem de bogata” Gumelnita A2 ( Al. Avram, O. Bounegru, C. Chiriac, 1985, p. 113). tot in teritoriul Histriei P. Hasotti [10] aminteste si punctul Istria III, undeva in apropiere de “Bent”, fara alte precizari (P. Hasotti, 1997, p. 85). Acelasi autor, intreprinzand cercetari sistematice in asezarea Hamangia III de la Targusor, punctul “Urs” a surprins “deasupra nivelului Hamangia un nivel subtire Gumelnita A2. La Targusor “Sitorman” - 800 m est de punctul “Urs” - a fost identificata o alta asezare foarte bogata Gumelnita A2. Dintre descoperiri “...remarcam partea inferioara a unui idol Cucuteni A1” [11] (P. Hasotti, 1997, p. 84). La marginea de sud a satului Gura Dobrogei au aparut fragmente ceramice atipice care sugereaza si aici existenta unei asezari gumelnitene (Al Avram, O. Bounegru, C. Chiriac, Em. Alexandrescu, 1986, p. 243).

Perieghezele efectuate in regiunea Lacului Cochirleni au adus la acoperirea altor pete albe de harta descoperirilor gumelnitene: Cochirleni II [12] - asezare situata la 800 m vest de cetatea Patulului, Ivrinezu Mare – la 2 km N, NV. de sat, pe malul lacului – ambele fara specificarea fazei (P. Hasotti, E. Mihail, 1983, p. 285).

3. 1989 – 2001

In ultima perioada eforturile preistoricienilor s-au concentrat spre realizarea unor lucrari de sinteza care sa reuneasca vechile informatii si sa permita realizarea unei imagini de ansamblu privind evolutia comunitatilor Gumelnita pe teritoriul Dobrogei. Astfel a aparut prima monografie a neoliticului din aceasta regiune - “Epoca neolitica in Dobrogea”, cu un repertoriu al asezarilor gumelnitene (P. Hasotti, 1997). Lista a fost completata si cu piese inedite aflate in colectia MINA, Constanta provenind de la Fantana Mare, Vladeni, Sipote, Sambata Noua, Harsova “Dealul Lacului”, la 3 km sud de orasul Navodari “Limba Oii”, Mircea Voda, Bas Punar, Limanu.

In urma perieghezelor intreprinse in sud-vestul Dobrogei pentru reperarea unor noi situri getice din apropierea davei de la Satu Nou, M. Irimia a descoperit la 1,5 km S/SV de ruinele satului Adancata o asezare fortificata getica si fragmente atipice gumelnitene. [13]

Cercetari sistematice si sapaturi de salvare

1. Cernavoda I si II

Putin mai la nord de Cernavoda, relieful scade treptat, inaltimile stancoase facand loc cuverturii sedimentare post-sarmatice. Numeroase vai (azi secate) brazdeaza malul dobrogean al Dunarii. Nu intamplator de-a lungul Vaii Carasu – cel mai scurt culoar de acces dintre Dunare si Marea Neagra – s-au dezvoltat importante asezari gumelnitene: Cernavoda, Medgidia. Primele cercetari sistematice in aceasta regiune au inceput in perioada primului razboi mondial, cand Dobrogea se afla sub ocupatie germano-bulgara. Arheologul german C. Schuchhardt [14] a facut sapaturi destul de ample in tell-ul de la Cernavoda I aflat pe malul Dunarii, la marginea de nord - est a orasului (C. Schuchhardt, 1924, p. 9-27). Studierea materialului arheologic de aici si coroborarea lui cu descoperiri similare de pe teritoriul Romaniei au permis o mai buna interpretare stiintifica (I. Nestor si A. Langsdorff, 1929, p.200-229). Reluand sapaturile arheologice (sectiunile S.A – S.E), I. Nestor a definit pentru prima data un aspect regional al culturii Gumelnita “aspectul Cernavoda”, numit ulterior varianta dobrogeana. In privinta interpretarii stratigrafice conform careia “la Cernavoda nu sunt doua strate de civilizatie, continand doua faze distincte ale aceleiasi civilizatii, ci un singur strat” (I. Nestor, 1937, p.3), cercetarile ulterioare nu au confirmat aceasta ipoteza. Cantitatea mare de ceramica neagra din nivelul inferior, precum si prezenta unor forme specifice fazei timpurii – fructiera cu picior, castroane cu umar drept de traditie Boian – ne indreptatesc sa consideram ca asezarea a fost locuita si in faza timpurie a culturii, existand doua niveluri [15] .

In apropiere, pe dealul situat la sud de tell-ul Schuchhardt – punctul “Cetatea Veche” - Cernavoda II (sectiunile S.I - S.VII) s-a descoperit un mormant de inhumatie la adancimea de 1,20m, orientat pe directia S/SE – N/NV, in pozitie chircit pe dreapta. Pe baza inventarului funerar – un pahar bitronconic si un askos -, autorul descoperirii il atribuie tot culturii Gumelnita: “Dupa vasul din dreapta (castron) mormantul apartine civilizatiei Gumelnita (...); nu se poate insa stie daca aspectului reprezentat in tell-ul invecinat. Vasul din stanga (askos) are analogii foarte bune in cadrul civilizatiei Gumelnita, este insa unic in amanuntele de forma pe care le prezinta.”(I. Nestor, 1937, p. 2) - ulterior fiind incadrat in faza Gumelnita A1 (P. Hasotti, 1997, p. 89). Avand in vedere forma atipica a castronului, precum si forma vasului askos, nemaiintalnita in cultura Gumelnita, luam cu rezerve incadrarea cronologica propusa pentru acest mormant. [16]

2. Atmageaua Tatarasca (Sokol)

Sapaturile arheologice efectuate in tell-ul de la Atmageaua Tatarasca (1929, 1931) au imbogatit informatiile privind geneza culturii Gumelnita. Desi de dimensiuni relativ mici (40 x 60 m; h = 6 m), asezarea a cunoscut o lunga evolutie, fiind descoperite patru niveluri de locuire: I - Boian A (IV-Spantov); II si III - Gumelnita A1; IV – Gumelnita A2. Materialul ceramic ilustrat pentru nivelul IV prezinta si unele elemente Gumelnita B1, ceea ce sugereaza o locuire gumelniteana mai lunga decat in tell-urile situate mai la nord – Cernavoda, Harsova, Medgidia. Lipsa unei cesuri stratigrafice intre culturile Boian – Gumelnita a dovedit rolul important al fondului local in geneza eneoliticului dezvoltat, trecerea de la o etapa la alta facandu-se lent, prin intensificarea relatiilor de schimb la distante tot mai mari, fara convulsii si deplasari semnificative de populatii. Noile descoperiri tehnologice, noua “moda” s-au transmis treptat, din aproape in aproape, grefandu-se pe vechile traditii locale din perioada de inceput a eneoliticului. Aceeasi continuitate de locuire va fi documentata mai tarziu si in alte tell-uri: Tangaru, Harsova, Durankulak. Spre deosebire de restul asezarilor gumelnitene din Dobrogea, aici intalnim un fond Boian mai puternic, necontaminat de influente Hamangia. De aceea materialul ceramic din faza A1 se apropie mai mult de varianta nordica, specifica Munteniei (Vl. Dumitrescu, 1934, p. 37-43).

3. Medgidia I - punctul “Cantonul 4”

Tell-ul situat la 200 m est de gara Medgidia a fost cercetat in regim de salvare (1957-1958), o mare parte fiind distrusa de lucrarile de amenajare a garii (cantonul 4). De dimensiuni relativ mici (45 x 50m; h = 5m), asezarea s-a dezvoltat pe malul de nord al fostei balti Carasu. Anterior locuirii gumelnitene zona a fost inundata, la baza tell-ului descoperindu-se un strat de mal cu o grosime de 10-12 cm. Desi a avut caracter de salvare, sapatura arheologica a cuprins o suprafata insemnata (352 mp suprafetele S.A, S.B, S.C si santurile I-VI). Asezarea a cunoscut o lunga evolutie, cu patru niveluri de locuire – Gumelnita A1 si A2, grosimea stratului de cultura variind intre 2,20 – 2,70 m. Din cele 15 locuinte identificate, numai patru au putut fi cercetate integral. Locuinta “moara” [17] (L. 1), prevazuta cu doua incaperi (camera de N (A) - 8 x 6 m si camera de S (B) – 8 x 4 m) a oferit cele mai bogate descoperiri: 5 chiupuri (h ~ 95/110 cm; Dg ~ 80/90 cm) alaturi, tot in camera A, doua rasnite fixate pe postament de lut; in camera B 30 de lame si gratoire de silex, alte vase de dimensiuni mai mici.

Tot in nivelul III - locuinta 3 (Gumelnita A2) s-au descoperit si cateva piese de cult: doua fragmente de figurine antropomorfe – una modelata din lut si alta taiata din os - si una zoomorfa reprezentand o broasca testoasa, un vas zoomorf (pasare), doua picioare umane realizate din lut, prevazute cu un orificiu in partea superioara.

Cercetarile arheozoologice, desi sumare, au evidentiat preponderenta cornutelor (bovine 41%, ovi-caprine 31%), vanatoarea jucand un rol secundar (~ 11%) [18] . Necesarul de hrana era completat cu peste, scoici si pasari. De asemeni prezenta unor fragmente de carapace si plastroane de broasca testoasa printre deseurile menajere sugereaza o posibila utilizare a acesteia in alimentatie. (N. Hartuche, O. Bounegru, 1997, p. 17 – 104).

4. Costinesti

Situata direct pe stanca in apropierea tarmului Marii Negre, asezarea de la Costinesti a fost cercetata in regim de salvare (1963). Pe baza descoperirilor de aici, Doina Galbenu a definit pentru prima data aspectul vest-pontic al culturii Gumelnita. Singurul nivel eneolitic apartine fazei Gumelnita A1, ulterior zona fiind locuita abia in perioada romana. Saracia materialului arheologic si aspectul rudimentar al constructiilor sugereaza o locuire sezoniera. [19] In privinta utilizarii pietrei pentru amenajarile interioare, descoperirile ulterioare de la Durankulak,Insula “La Ostrov” (Navodari) au demonstrat ca aceasta tehnica este obisnuita in regiunea litoralului; resursele naturale(depozite calcaroase) si conditiile climatice specifice zonei au impus folosirea pietrei in constructii, tehnicile utilizate fiind insa aceleasi cu cele raspandite in intreg arealul gumelnitean. “Semibordeiele” identificate de Doina Galbenu reprezinta mai degraba locuinte de dimensiuni mici cu fundatii din piatra (D. Galbenu, 1971, p. 237-246; P. Hasotti, 1997, p. 83).

5. Ghindaresti

Semnalata inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea la 2 km sud de sat, asezarea deschisa de la Ghindaresti nu s-a bucurat prea mult de interesul arheologilor [20] . Cercetarea ei se rezuma la un sondaje stratigrafice realizate de S. Morintz si D. Serbanescu (1969) dupa ce o parte din asezare fusese distrusa de lucrarile de amenajare a unui tunel de cale ferata (astazi dezafectata) si a soselei care leaga cariera Stanca – Topalu de locul de incarcare a slepurilor. Nivelul de locuire Gumelnita – fazele A1 si A2 – nu depaseste 1 m. In partea de nord a botului de deal pe care s-a dezvoltat asezarea au aparut “pietre de calcar legate cu lut, care constituiau un val ce intarea panta (...) si inconjura intreaga asezare”. Nu excludem posibilitatea existentei unei fortificatii realizate din pietre legate cu lut, o situatie similara fiind semnalata in asezarea de la Goljamo Delcevo (H. Todorova, 1975). [21] Avand in vedere insa complexitatea stratigrafiei si caracterul restrans al cercetarilor ne rezumam la observatiile autorilor, urmand ca cercetarile viitoare sa confirme sau nu datarea propusa.

6. Harsova I (tell) si II

Tell-ul de la Harsova, unul dintre cele mai mari descoperite in sud-est. Europei, s-a format pe o stanca acoperita cu nisip, adus de Dunare. Dimensiunile considerabile (200 x 150 m; h = 12m) si evolutia indelungata a asezarii se explica prin pozitia sa deosebit de favorabila – punte de legatura intre Dobrogea si Campia Romana, situata intre Balta Ialomitei si Balta Brailei, in apropierea gurii de varsare a Ialomitei in Dunare. Deplasarea treptata a fluviului spre est la care s-au adaugat actiunile antropice au dus la distrugerea unei mari parti din asezare. [22]

Primele cercetari arheologice au avut o amploare mai mica, rezumandu-se la un sondaj stratigrafic (S.A) realizat pana la baza tell-ului [23] . Locuirea incepe la nivel Boian – Vidra si continua, fara hiatus, in etapele Boian –Spantov , Gumelnita A1 si A2 pana in faza Cernavoda Ia, nivel in care s-au descoperit importuri Cucuteni A4 (P. Hasotti, 1997, p. 79). Prezenta unui numar insemnat de fragmente ceramice Hamangia III in nivel Boian IV “mergand pana la paritate” a pus pentru prima data problema coabitarii comunitatilor celor doua culturi contemporane si a evidentiat, de asemeni, participarea culturii Hamangia la geneza variantei dobrogene. Pe baza stratigrafiei de aici Doina Galbenu a lansat ipoteza unei faze timpurii – “faza Harsova” – anterioara locuirii gumelnitene A1 din Campia Romana “descoperita deocamdata doar pe teritoriul Dobrogei” (D. Galbenu, 1962, p. 292). Ulterior, M. Simon a demonstrat inutilitatea acestei faze, comparand descoperirile de la Harsova cu cele de la Tangaru (M. Simon, 1979, p. 359). Reluand studiul materialului ceramic am observat unele neconcordante intre tipurile ceramice si incadrarea culturala propusa de autoare [24] . Astfel vasele descoperite in locuinta 9, considerate de Doina Galbenu specifice numai “fazei Harsova”, se regasesc in intreg arealul gumelnitean la nivel A1 – “fructiere” cu picior inalt, gol in interior [25] , “masute-suport” cilindrice cu unul, doua sau mai multe orificii. [26] Prezenta artificiala a acestui nivel in stratigrafia propusa de Doina Galbenu este dovedita si de decalajul nefiresc al urmatoarelor etape culturale. Astfel nivelurile timpurii ale culturii – “faza Harsova” si Gumelnita I(= A1) - ar depasi in grosime locuirea Gumelnita II si III (= A2) ceea ce contrazice periodizarea interna a culturii [27] Primul nivel Gumelnita A2, situat intre –6,50 si -3,90 m se distinge clar de nivelul anterior A1; materialul ceramic din locuinta “atelier” L.5 (-4,80/4,40 m) se inscrie in canoanele specifice acestei faze, atat in privinta formelor cat si a decorului.

Reluarea cercetarile arheologice (1985) pe o suprafata mai mare (S.B) a permis o cunoastere mai buna a celui de-al doilea nivel Gumelnita A2 (-3,90/-1,65 m). Dintre constructiile descoperite in acest nivel amintim: locuinta cu altar L 11, locuintele cu platforma de lemn, locuinte cu sant de fundatie, locuinta 48 – neincendiata, surprinsa aproape in intregime, cu doua camere, fiecare prevazuta cu vatra si cuptor. Practicarea sacrificiilor umane a fost documentata prin descoperirea a trei morminte de copii sub podelele locuintelor.

Studiile interdisciplinare, concentrate mai ales asupra zonelor de depuneri menajere (C. 521), au imbogatit cu mult vechile date privind economia comunitatilor gumelnitene la acest nivel cronologic [28] . Initierea programului de cooperare romano-francez a deschis noi perspective in cercetarea arheologica [29] . Astfel folosirea metodei microstratigrafice a permis surprinderea unor detalii, greu sesizabile anterior: locuinte neincendiate cu platforma si vid sanitar, refacerea unor locuinte cu sant de fundatie aproximativ pe acelasi amplasament, organizarea spatiului interior in functie de specificul activitatilor casnice – spatii de preparare a hranei, banchete pentru vase, spatii dezafectate folosite pentru depozitare (D. Popovici colab., 2001). Dincolo de descoperirile arheologice incepe sa se realizeze un vechi deziderat exprimat atat de metaforic de regretata Alexandra Bolomey, [30] cea care nu a avut bucuria sa-si vada visul implinit: “A avea posibilitatea de a intelege inseamna mai mult la un moment dat in istoricul cercetarilor decat a face. Vrem nu vrem omul conteaza, in el este Umanul si Divinul” (S. Marinescu - Bilcu, p. 11)

Bibliografie:

I. Andriesescu 1916	Andriesescu, I., Obiecte preistorice din colectiunea prefecturii Durostor, Raport MNA, p. 16 si urm.
I. Andriesescu 1928	Andriesescu, I., Arheologia si istoria veche a Dobrogei, 1928.
Al. Avram, O. Bounegru,C. Chiriac 1985	Avram Al., Bounegru O., Chiriac C., Cercetari perieghetice in teritoriul Histriei (I.), Pontica XVIII, p. 114-123.

Al. Avram, O. Bounegru, C. Chiriac, Em. Alexandrescu 1986	Avram Al., Bounegru O., Chiriac C., Alexandrescu Em., Cercetari perieghetice in teritoriul Histriei (II.), Pontica XIX,1986 p. 243-249.
M. Avramova 1989	M. Avramova, Les ètudes archéologiques de l’époque chalcolithique en Bulgarie, Le premier or..., p.24-28.
E. Comsa 1951	E. Comsa, Cercetari arheologice pe traseul canalului Dunare-Marea Neagra, SCIV, 1952, 3, 1951, p. 169-172.
E. Comsa 1959	Comsa E., Limesul dobrogean, cercetari de suprafata de-a lungul Dunarii intre Ostrov si Harsova, Materiale, V, 1959, p. 15-22.
E. Comsa 1977	Comsa E., Neoliticul pe teritoriul jud. Constanta, Revista Muzeelor, V, 1977, p. 66-70.
E. Comsa 1987	Comsa E. , Istoricul cercetarilor arheologice privind epoca neolitica de pe teritoriul Dobrogei (1878 – 1944), Pontica XX, 1987, p. 9-18.
E. Comsa 1991	Comsa E. , Ensembles neolithiques près du littoral roumain de la Mer Noire, Thracia Pontica, IV, 1991, p. 167-176.
Vl. Dumitrescu 1934	Dumitrescu Vl. , La stratigraphie des stations appartenant à la lumière des fouilles d’Atmageaua Tatarasca, Istros I, 1934, p. 37-43.
Vl. Dumitrescu 1937	Dumitrescu Vl., The painted decoration of the pottery from Eneolithic station near Atmageaua-Tatarasca, Annals of Archeology and Anthropology.A., Liverpool, XXIV, 1937, 1-2, 14 p.+ 5 pl.
Vl. Dumitrescu 1979	Dumitrescu Vl., recenzie la I.Ivanov Tezaurele necropolei de la Varna (art. in lb. bulg.), SCIVA, XXX, 4, 1979, p. 159-161.
D. Galbenu 1962	Galbenu D. , Asezarea neolitica de la Harsova, SCIV., XII, 2, 1962, p. 285-304.
D. Galbenu 1966	Galbenu D., Nouvelles données concernant le dèbut de la civilisation de Gumelnita de Dobrogea, Dacia NS., X, 1966, p. 321-325.
D. Galbenu 1970	Galbenu D., Asezari neolitice de pe teritoriul orasului Constanta, Sesiunea de Comunicari Stiintifice a Muzeelor de Istorie, dec.1964, vol. I, p. 72-75.
D. Galbenu 1971	Galbenu D., Asezarea neolitica de la Costinesti, Pontica IV, p. 237-245.
N. Hartuche 1976	Hartuche N. , Unele probleme ale postpaleoliticului in Dobrogea, Pontica IX, 1976, p. 3-21.

N. Hartuche, Bounegru O. 1997	Hartuche N., Bounegru O., Sapaturile arheologice de salvare de la Medgidia, jud. Constanta (1957-1958), Pontica XXX, 1997, p. 17-104.
P. Hasotti, E. Mihail 1983	Hasotti P., Mihail E., Cercetari perieghetice intre localitatile Ivrinezu Mare si Cochirleni, Pontica, XVI, 1983, p. 285-294.
Hasotti P., Wisosenski W. 1984	Hasotti P., Wisosenski W., Descoperiri intamplatoare in asezarea neolitica de la Targusor “Sitorman”, Pontica XVII, 1984, p. 37-51.
P. Hasotti 1989	Hasotti P., Consideratii cu privire la cultura Gumelnita in Dobrogea, Pontica XXI-XXII, 1989, p. 13-29.
P. Hasotti, D. Popovici 1992	Hasotti P., Popovici D., Pontica XXV, 1992.
P. Hasotti 1997	Hasotti P., Epoca neolitica in Dobrogea, Bibliotheca Tomitana I, Constanta, 1997.
I. Ivanov 1976	Ivanov I., Les fouilles de la necropole chalcolithique à Varna (1972-1975), Studia Praehistorica 1-2, 1976, p. 19-31.
I. Ivanov 1983	Ivanov I., Le chalcolithique en Bulgarie et dans la necropole de Varna, Ancient Bulgaria, Nottingham, I, 1983, p. 154-181.
I. Ivanov 1993	Ivanov I., À la question de la localisation et des ètudes des sites submergés dans les lacs de Varna, Pontica XVI, 1993, p. 19-26.
I. Ivanov 1994	Ivanov I., Les contacts comerciaux pendant l’epoque eneolithique – voie maritimes et voies fluviales, Thracia Pontica, VI, 1, Soyopol, 1994, p. 119-124.
A. Langsdorf, I. Nestor 1929	Langsdorf A., Nestor I. 1929, Nachtrag zu Cernavoda, Praehistoriche Zeitschrift, XX, 1929, p. 200-229.
M. Lazarov 1993	Lazarov M., Les sites submergés le long du Pont Ouest dans le contexte de l’histoire pontique et mediterraineenne, Pontica XXVI, 1993, p. 7-18.
S. Marinescu-Bilcu 1972	Marinescu-Bilcu S., À propos des influences culture Precucuteni au culture Hamangia à la lumiére de quelques decouvertes inédites de Dobrogea, Dacia NS, XVI, 1972, p. 5-12.
C. Moisil 1910	Moisil C., Privire asupra antichitatilor preistorice ale Romaniei. Statiunile preistorice din Moldova si Dobrogea , BCMI, 1910, p. 22-37.
S. Morintz , D. Serbanescu 1974	Morintz S., Serbanescu D., Cercetari la Harsova si in imprejurimi, SCIV, XXV, 1, 1974, p. 61 si urm.

I. Neicu 1925	Neicu I., Pentru preistoria Dobrogei, Dunarea, II,1925, p. 33-38.
I. Nestor 1937	Nestor I. , Cercetari preistorice la Cernavoda, Analele Dobrogei, XVIII, 1937, p. 2-19.
C.S. Nicolaescu-Plopsor et alii 1959	Nicolaescu-Plopsor C.S. et alii a, Raport preliminar asupra cercetarilor paleolitice din anul 1956, I, Dobrogea, Materiale, V, 1959, p. 15-22.
C.S. Nicolaescu-Plopsor et alii 1959	Nicolaescu-Plopsor C.S. et alii b, Materiale VI, 1959, p. 43-50.
Polonic P. 1935	Polonic P. 1935, Natura, XXIV, nr. 7 apud Comsa E., 1987, Istoricul cercetarilor arheologice privind epoca neolitica de pe teritoriul Dobrogei (1878 – 1944), Pontica XX, p. 9-18.
P. Hasotti, D. Popovici 1988-1989	Popovici D., Hasotti P., Considerations about the synchronism of the Cernavoda I culture, Pontica XXI-XXII, 1989, p. 291-297.
P. Hasotti, D. Popovici, D. Galbenu, C. Nicolae 1992	Popovici D., Hasotti P., Galbenu D., Nicolae C. 1992, Cercetarile arheologice din tell-ul de la Harsova (1988), Cercetari Arheologice, IX , p. 8-18.
Schuchhardt C. 1924	Schuchhardt C., Cernavoda eine Steinzeitsiedlung in Thrakien, Prehistoriche Zeitschrift, 15, 1924, p. 9-27.
M. Simon 1979	Simon M., Cu privire la notiunea de “faza Harsova” a culturii Gumelnita, SCIVA, XXX, 3, 1979, p. 359-366.
D.M. Teodorescu, G.G. Mateescu 1916	Teodorescu D.M., Mateescu G.G., Cercetari arheologice intre Silistra si Turtucaia in iulie-octombrie 1915, Raport MNA, 1916, p. 46-51.
Tocilescu Gr.	Tocilescu Gr. Biblioteca Academiei. Sectia manuscrise, mss. 5144.
H. Todorova	Todorova H., Kdvanoeneolitniiat necropol crai grad Devnia-Varnensko, Izvestiia Varna, VII, 1971, p. 3-40.
H. Todorova	Todorova H. et alii, Goljamo Delcevo, 1975.
H. Todorova	Todorova H., Kameno-mednata epoha v Balgariia, 1986.
H. Todorova	Todorova H., Eneolit Bolgarii, 1989.
R. Vulpe 1928	Vulpe R., in vol. 1878 – 1928. Dobrogea cincizeci de ani de viata romaneasca, 1928.

 [1] Informatie A. Aricescu[2] Informatie P. Diaconu[3] Informatie Al. Paunescu[4] Informatie A. Radulescu[5] Informatie V. Zirra[6] Informatie M. Irimia[7] Informatie C. Mateescu[8] In 1912 pestera a fost descoperita de V. Parvan si identificata cu Cheiris; cercetarile au fost reluate de R. Vulpe.[9] Piesa inedita in colectia MINA Constanta, descoperita intamplator in satul Corbu de Jos “in fata primariei cand a fost sapat santul pentru cablu electric; tot aici au aparut si multe oase” informatie M. Bucovala. [10] Informatie preluata de la O. Bounegru[11] Daca acest fragment de idol este intr-adevar Cucuteni A1, prezenta lui in nivel Gumelnita A2 poate fi explicata doar prin perturbari stratigrafice, cele doua faze nefiind contemporane. Avand in vedere caracterul restrans al cercetarilor (de suprafata) precum si bogatia materialului recoltat consideram necesara efectuarea unui sondaj stratigrafic in punctul amintit.[12] Informatie preluata de la A. Panaitescu[13] Multumim d-lui M. Irimia pentru amabilitatea de a ne oferi aceste informatii. [14] Statiunea a fost descoperita de invatatul german Paul Träger, ulterior Carl Schuchhardt, directorul Muzeului de Preistorie din Berlin, efectuand primele cercetari sistematice. La indemnul lui Grigore F

Scriitori romani