ABRAHAM LINCOLN
Cel care avea sa devina al saisprezecelea si totodata unul dintre cei mai remarcabili presedinti ai Statelor Unite ale Americii a avut o origine cat se poate de modesta.
S-a nascut la 12 februarie 1809 la locul numit Nolin Creek, nu departe de Elisabethtown, resedinta comitatului Hardin din statul Kentucky.
In 1837, Lincoln s-a mutat la Springfield, oras cu perspective de dezvoltare, care va deveni curand si capitala statului, deci resedinta Adunarii legislative. Intrucat cu un an inainte reusise a fi admis in barou, isi deschide un birou avocatial in asociatie. Face remarcabile progrese profesionale, isi creeaza o reputatie de bun avocat si orator la bara; reputatie locala, fireste, dar suficienta pentru a-i stabili platforma unei ulterioare ascensiuni politice.
In 1846 Lincoln e ales in Camera Reprezentantilor din Congresul Statelor Unite.
Ajunge la Washington in martie 1847, in atmosfera victoriilor facile obtinute de Statele Unite in razboiul anexionist contra Mexicului.
La 16 iunie 1858, in urma propunerii partidului sau, Lincoln accepta sa candideze pentru un loc de senator al statului Illinois in Congresul Statelor Unite. Cu aceasta ocazie el a rostit un alt celebru discurs, cunoscut sub numele de "Casa invrajbita".
Dar ideile lui Lincoln, nebuloase atat in fond cat si ca formulare, ramaneau in acel moment din istoria Statelor Unite o chestiune de viitor. Pe primul plan se impunea cu o vibratie tot mai dramatica problema conflictului dintre Nord si Sud, dintre abolitionism si sclavaj, dintre burghezia industrial-comerciala si marii plantatori.
In "casa invrajbita" atmosfera devenea tot mai incordata.
Incordarea relatiilor dintre Nord si Sud mai era intarziata de faptul ca in 1860 trebuiau sa aiba loc alegeri prezidentiale. Ambele tabere sperau intr-o victorie care sa le asigure pozitiile pe calea normala, constitutionala, a votului popular. In eventualitatea unui esec, sudistii erau insa decisi sa recurga la secesiune.
Alegerile au avut loc la 6 noiembrie 1860. Electoratul american
l-a ales pe Lincoln. Proclamarea rezultatului a starnit furtuna. Sudistii trec la punerea in practica a amenintarii cu secesiunea. Ei profita de faptul ca Lincoln urma sa preia efectiv mandatul abia la 4 martie 1861 si isi organizeaza nestingheriti retragerea din Uniune. Guvernul federal era in mainile acestora, iar in Senat democratii dispuneau de o majoritate confortabila. Singura Camera Reprezentantilor era, chiar inainte de 6 noiembrie 1860, dominata de republicani si numai prin intermediul ei putea Lincoln in acest interval de timp sa incerce a frana procesul de dezagregare a Statelor Unite.
S-au facut o serie de incercari de a se ajunge la un compromis, dar toate tratativele au esuat in fata intransigentei reprezentantilor statelor din Sud, care nu se impacau sub nici o forma cu ideea de a scapa de sub control institutiile centrale de guvernamant.
