NOUL IMPERIU AL ,,SARPELUI CU PENE "
Dupa parasirea principalelor centre de cultura din vechiul imperiu,asezate mai ales in regiunile raurilor Usumacinta si Motagua, civilizatia maya emigreaza mai ales spre tarmul Atlanticului, unde intemeiaza asezarile Chichen-Itza si Uxmal,si spre Oceanul Pacific, unde pune baza oraselor Antigua, Atitlan si Amatitlan.
Mai intai cultura maya trece printr-o perioada de declin, care se asocieaza cu unele influentele civilizatiilor vecine si cu o orientare catre militarism si razboi a noilor centre.
Dupa o perioada de relativa independenta se produce o importanta migratiune a toltecilor, care cuceresc cele mai importante centre maya din Yucatan. Episcopul Diego de Landa, a carui lucrare ,,Relacion de las cosas de Yucatan" se afla printre cele mai comprtente surse spaniole cu privire la istoria maiasilor, arata: ,,Indienii cred ca un mare senior, numit Kukulcan (,,Sarpele cu pene"), domnea impreuna cu cei din neamul Itza, care s-au stabilit la Chichen -Itza "
Cronicile arata ca ocuparea orasului Chichen-Itza de catre indienii itza a durat peste doua secole.Unele surse maya vorbesc si de o tripla alianta intre Chichen-Itza, Mayapan si Uxmal.
Asadar noul imperiu maya isi muta centrele de cultura catre nord -de la Uaxactun, Tikal, Pelenque si Quirigua la Chichen -Itza, Mayapan si Uxmal ,si adopta elemente toltece in cultura sa, cel mai important fiind adorarea lui Quetzalcoatl-Kukulcan.
In perioada noului imperiu al ,,Sarpelui cu pene",orasele maya devin adevarate cetati; ele nu se mai construiesc in camp deschis ci pe insule asezate in mijlocul lacurilor,in zone deluroase sau impadurite,sunt inconjurate de palisade,iar unul dintre ele era chiar aparat de un gard viu de maguey. Fernando Cortez descrie: ,,Orasul se gaseste pe o stanca ridicata, avand intr-o parte un lac mare ,iar in cealalta parte un rau adanc ce se varsa in acest lac.Nu exista decat o singura intrare accesibila si totul este inconjurat de un sant foate adanc, in spatele caruia se afla o palisada pana la inaltimea pieptului. Dincolo de palisada se ridica un gard din scanduri foarte groase, inlt de doua toaze (circa 3,90m), cu mici ferastruici pentru lansarea sagetilor. Turnuri de panda se inata cu 7 sau 8 picioare ( 2,27-2,40 m) deasupra zisului gard, iar pe alte turnuri sunt ingramadite pietre menite sa serveasca la aparare." Astfel, o clasa conducatoare straina impune un cult strain si un nou mod de viata vechilor maiasi din Yucatan si din regiunea muntoasa a Guatemalei.
In perioada influentei toltece si, mai tarziu, sub dominatia azteca, s-au produs cateva revolte si miscari de independenta ale unor orase maya. Cea mai insemnata a fost cea din Mayapan, condusa de Hunac Ceel , devenit mai tarziu erou national al poporului maias.Mayapan, principalul oras din Yucatan, a exercitat o puternica influenta politica si religioasa asupra intregii regiuni, reunind la un moment dat 12 cetati maya sub hegemonia lui. Sfarsitul hegemoniei orasului Mayapan a grabit ocuparea principalelor orase de catre azteci si decaderea culturala si politica a cetatilor maya.
A urmat ocupatia azteca ,in timpul careia centrele maya furnizau ca tribut sclavi pentru sacrificiile de oameni, si,in sfarsit ocupatia coloniala spaniola,care va da vechii civilizatii ultima lovitura,de pe urma careia nu se va mai ridica.
Vechile orase maya erau animate numai intimpul marilor ceremonii religioase si a zilelor de targ. In perioadele dintre aceste manifestari in oras nu ramaneau decat nobilimea si personalul insarcinat sa intretina edificiile de cult, sa pazeasca mastile si vesmintele de ceremonie.
In zilele de sarbatoare insa, centrul ceremonial se repopula, soseau negustorii din regiuni adesea departate si cumparatori, se negociau marfuri din tinutul de sud.
Maiasii taiau in asezari raspandite pe un spatiu vast, in apropierea campurilor lor de porumb, iar in anumite zile de sarbatoare vin la targ ca sa asiste la ceremonii religioase mai importante.
Aceasta viata, caracteristica vechiului centru ceremonial maya, a suferit unele modificari catre sfarsitul asa-zisei perioade clasice, cand orasele incep sa se transforme in cetati si sunt inconjurate de ziduri de aparare sau deplasate catre pozitii mai lesne de aparat, pe varfuri de colina, la capatul unor peninsule inconjurate cu santuri adanci.
Mai multe orase din Yucatan au porti monumentale, unele de dimensiuni impozante.
Cea mai bogata dintre regiunile locuite de vechii maiasi era cea situata in sudul ,,trapezului", cuprinzand Guatemala de astazi si o parte din Honduras. Aici se afla depozitele de obsidan (sticla vulcanica dura, formata prin racirea rapida a lavei) care furnizau materia prima pentru fabricarea cutitelor si a varfurilor de lance; tuful vulcanic capabil sa reziste la temperaturi foarte ridicate.
In ceea ce priveste vechii maiasi, ei apreciau mai mult un alt articol, si anume penele de quetzal. Penele codale ale quetzalului constituia obiectul unui comert foarte intins , intocmai ca jadul, care se numara printre cele mai pretioase podoabe.
Ocupatia principala a maiasilor si in acelasi timp baza alimentatiei lor o constituia agricultura. Dintre plantele industriale, cele mai importante erau agava comuna, maguey si alte varietati, folosite la confectionarea de imbracaminte, saci pentru transport. Din sucul de agava vechi maiasi fabricau o bautura fermentata, un fel de rachiu numit balche, care folosea mai ales in scopuri rituale.
Printre plantele alimentare se cultivau:cartoful, patata dulce, fasolea neagra, dovleacul si in primul rand porumbul.
In legendele religioase ale catorva popoare europene se spune ca primul om a fost facut din lut, insa vechii maiasi credeau ca a fost facut din porumb.Porumbul, alimentul lor de baza, alaturi de pasarea quetzal, cu pene codate lungi constituiau elementele principale ale civilizatiei maya. Ei aveau si un zeu al porumbului, reprezentat intotdeauna cu par lung, matasos, evocand firele care acopera stiuletele.
