Razboaiele dacice ale imparatului Traian

  34149lon72hxz5j

Cauzele razboaielor dintre daci si romani

  34149lon72hxz5j

Studierea cauzelor acestor razboaie ar parea superflua, avand in vedere conflictul perpetuu, de secole, dintre romani si populatiile transdanubiene. Totusi, nici una din confruntarile anterioare nu a avut amploarea celor doua razboaie dacice ale lui Traian si nu au avut scopul - sau un scop atat de clar definit – precum acela al lui Traian: de a transforma Dacia in provincie romana.

Incercand a deslusi cauzele acestor razboaie, este drept a da mai intai cuvantul celor vechi; din pacate, cunoastem numai opinia cuceritorilor, chiar si acestea din doua surse depasind un secol intre ele.

Astfel, referindu-se la lipsa de barbatie a lui Domitian, Pliniu cel Tanar afirma despre daci: „Prin urmare au prins curaj, au scuturat jugul si nu mai luptau cu noi pentru libertatea lor, ci pentru supunerea noastra si nu mai incheiau nici macar un armistitiu decat pe picior de egalitate si ca sa primeasca ei conditiile noastre, trebuia mai intai ca noi sa le primim pe ale lor.” Desigur, autorul roman exagereaza mult cand afirma ca dacii se razboiau cu intentii anexioniste.

Faptul ca Decebal, diplomat abil, stiuse sa intoarca sortii izbanzii in favoarea sa si sa utilizeze ajutoarele romane in scopul intaririi stapanirii sale, nemultumeau pe Traian. :”Deoarece, daca un rege barbar a ajuns pana intr-acolo cu nerusinarea si nebunia sa, incat sa merite mania si indignarea ta” , scrie Pliniu cel Tanar. ox149l4372hxxz

Mai moderat si mai lucid, Cassius Dio scrie despre Traian:”Cugeta la cele savarsite de acesta si era coplesit cand se gandea la sumele de bani pe care trebuiau sa le plateasca in fiecare an.”

Rezulta din aceste texte ca pricipala cauza de ingrijorare era cresterea puterii dacilor. Imperiul avea experienta grava a prezentei unui vecin puternic la granitile sale orientale: regatul partic, care ameninta continuu posesiunile romane din Orient.

Celalalt motiv invocat de istoricul antic – sumele de bani anuale platite ca subsidii –nu poate fi apreciat cu justete , data fiind imposibilitatea de a evalua cuantumul acestora. Se poate crede ca, plata acestor subsidii catre diferiti printi barbari reprezinta o povara financiara apreciabila, de aceea nu o data imparatii romani au procedat la reducerea lor.

Fara indoiala, acestea reprezentau motive serioase, iar ele au atarnat mult in cumpana in propaganda imperiala in jurul problemei dacice. Totodata, atat Augustus, cat si , mai recent, Domitian si-au dat seama de dificultatea cuceririi, dar mai ales a mentinerii unei noi provincii; se stie doar ca Hadrian, abia urcat pe tron, era hotarat s-o abandoneze. Se pare ca insusi Traian a ezitat in luarea unei decizii, ca atat mai mult cu cat a avut de infruntat si opozitia senatului.

Motivele expuse de autorii antici erau, chiar si numai ele, suficiente pentru a justifica razboiul. Dar anexarea Daciei avea in vedere intr-o masura la fel de insemnata, daca nu chiar mai mare – prada de razboi si exploatarea bogatiilor Daciei.

Intr-o masura, a tras in cumpana si personalitatea imparatului : militar innascut , unul din cei mai de seama comandanti de osti pe care i-a dat Roma. Cel putin in cazul expeditiei contra partilor, este limpede ca Traian dorea sa imite pe Alexandru Cel Mare, cuceritorul Orientului.

In ceea ce-l priveste pe Decebal, el si-a dat seama, desigur, de schimbarea de orientare in politica romana odata cu urcarea pe tron a lui Traian.

Razboiul din anii 101-102

La 25 martie 101, imparatul Traian parasea Roma si se indrepta spre Moesia Superioara, care reprezinta baza de pornire a operatiunilor militare.

Pregatirile fusesera minutioase si durasera aproape trei ani. Pentru a facilita concentrarea efectivelor si legaturile cu Panonia , imparatul a intreprins doua lucrari de arta de mare importanta. Pe malul drept al Dunarii, in clisura Cazanelor, a pus sa se taie un drum in stanca. De asemenea, pentru a usura legaturile pe Dunare, impiedicate de cataractele (pragurile) de la Portile de Fier, a pus sa se sape un canal de-a lungul malului drept.

In vederea razboiului armata romana era formata din cele 4 legiuni ale Pannoniei, doua ale Moesiei Superioare, trei ale Moesiei Inferioare si alte cateva aduse de pe Rin;in total 13-14 legiuni, numarand peste 70.000 oameni, la care se adaoga un mare numar de unitati auxiliare din armata regulata dar si formatiuni etnice speciale, recrutate din randul diferitelor popoare. Operatiunile de debarcare erau sprijinite de flota dunareana, classis Flavia Moesica, astfel incit forta de invazie se ridica la cca. 150.000 de oameni. Unitatile militare erau puse sub comanda unor generali si ofiteri capabili si incercati pe campul de lupta precum C. Iulius Quadratus Bassus, viitor guvernator al Daciei, P.Aelius Hadrianus (viitorul imparat), ca si o serie de tehnicieni precum gromaticul Balbus.

Armata dacilor era apreciabila ca forta insa numeric abia de trecea de 50.000 de oameni. Cum rezulta de pe Columna, armata lui Decebal era formata dintr-o cavalerie luptand cu arcuri si o pedestrime inarmata cu palose, sabii, iar ca stindard aveau vestitul balaur draco.

Decebal a incercat sa coalizeze la cauza antiromana si unele neamuri vecine precum bastarnii si sarmatii precum si pe Pacorus II regele partilor.

Desfasurarea primul razboi:

Armata romana a patruns in Dacia pe un pod de vase, asa cum se vede intr-o scena de pe Columna lui Traian. Ajuns pe celalalt mal Traian tine sfat de razboi iar sub comanda sa coloana traverseaza Banatul spre Tibiscum. O a doua coloana a armatei romane a patruns in Dacia pe la Dierna (Orsova), a inaintat pe Valea Cernei si a Timisului, intalnindu-se cu prima coloana la Tibiscum (Jupa, langa Caransebes). Este posibil ca o a treia coloana sa fi patruns pe la Drobeta, iar de aici a trecut pe sub munti urcand apoi prin pasul Valcan spre Sarmizegetusa.Patrunzand pe teritoriul Daciei romanii consolidau terenul ocupat contruind castre, drumuri si poduri inaintand fara incidente. Decebal ii astepta pe romani intr-un loc prielnic pentru a da batalia, la Tapae. Inclestarea dintre daci si romani a fost crancena asa cum reiese din scena de pe Columna lui Traian. In fata coplesitoarei forte expeditionare romane, Decebal se hotareste sa se retraga spre cuibul de vulturi din munti si sa reziste in cetatile cu ziduri de piatra. Intre timp evenimentele iau o intorsatura noua. In iarna anilor 101-102, Decebal a incercat sa schimbe soarta razboiului, organizand o diversiune: invazia dacilor aliati cu sarmatii, roxolanii si burii germanici asupra Dobrogei.

Ei au trecut Dunarea inghetata apropiindu-se de zidurile fortificatiei romane ale caror ziduri incearca sa le sparga cu „berbecii”. Atacul a luat prin surprindere garnizoanele romane invadatorii umplandu-se de prazi.

Traian insusi se imbarca pe o corabie, plutind pe Dunare in jos si ii ataca infrangandu-i pe daci si aliatii lor. Lupta a fost cumplita si a durat pana la caderea noptii, iar pe locul unde s-a desfasurat imparatul Traian a intemeiat „Orasul Victoriei” numit Nicopolis ad Istrum. Decebal a trimis soli, chiar inainte de infrangere dar tratativele au esuat. Luptele se reiau, armata romana incepe sa urce pe munti, ocupand cu mari primejdii colina dupa colina apropiindu-se astfel de capitala dacilor. Traian folosindu-se de o tehnica militara adecvata pentru asedierea si cucerirea cetatilor, executa o operatiune de invaluire dinspre sud si sud-est pana cand armata sa a ajuns in fata Sarmizegetusei. In urma luptelor dintre daci si romani armata condusa de Traian este victorioasa Dacia fiind invinsa dar nu zdrodita.

Dupa victoria obtinuta, Traian accepta propunerea lui Decebal privind incheierea pacii, pace care impune dacilor conditii foarte grele:

-Decebal trebuie sa cedeze toate teritoriile ocupate de romani in anii 101 – 102 Banat, Tara Hategului, Oltenia, Muntenia, partea

de sud-est a Transilvaniei,Moldova, pana la gura raului

Nistru (Tyras);

-Decebal preda lui Traian armele si masinile de razboi pe care le

capturasera in timpul luptelor si este obligat sa extradeze

specialistii si dezertorii romani;

-Decebal se obliga sa primeasca fugari sud-dunareni si sa nu mai

angajeze militari romani.

Aceasta pace incheiata le-a dat posibiltatea celor doi conducatori sa-si refaca fortele economice si militare in vederea unor alte razboaie.

Astfel Traian si-a intarit linia Dunarii si efectivele militare romane din Dacia, iar intre anii 103 – 105 a ridicat cu ajutorul lui Appolodor din Damasc , podul de piatra de la Drobeta si consolideaza fortificatiile romane de la Resca (Romula) si Drajna de Sus , Barbosi, Capidava.

In acelasi timp Decebal reface acropola de la Costesti, consolideaza cetati din Muntii Sureanu si Trascaului ,primeste noi transfugi romani specializati in fabricarea masinilor de razboi si ii ataca pe iazygi , aliati ai Romei care au anexat vestul Banatului.

Are insa grija sa pedepseasca conducatorii triburilor dacice care se inchinasera lui Traian anterior pacii din anul 102.

O alta grija deosebita o acorda aliantelor cu vecinii germanici potrivnici imparatului roman si cauta sa atraga cit mai multi aliati din sudul Dunarii .

Al doilea razboi dacic al lui Traian.

La 4 iunie 105 Traian parasea Roma indreptandu-se spre Dacia de unde i s-a anuntat ca Decebal nu respecta tratatul incheiat devenind din nou vrajmas, astfel incat porni un nou razboi impotriva Daciei.

Al doilea razboi dacic al lui Traian.

La 4 iunie 105 Traian parasea Roma indreptandu-se spre Dacia de unde i s-a anuntat ca Decebal nu respecta tratatul incheiat devenind di nou vrajmas, astfel incat porni un nou razboi impotriva Daciei.

Inainte de a ajunge in Dacia Traian a fost intampinat de o solie din partea

regelui dac in care Decebal cerea iarasi pace, insa prin conditiile cerute el nu intelegea sa depuna armele si sa se predea, conditii pe care Traian nu le putea accepta. Conditiile pe care imparatul roman i le impunea regelui dac erau inacceptabile si de aceea Decebal adreseaza nu apel patetic popoarelor vecine chemandu-le la alianta antiromana. In timp ce Traian punea la punct pe teritoriul Moesiei Superioare ultimile detalii ale expeditiei, Decebal incerca cu disperare sa mentina pacea. Aceasta reiese si din faptul ca generalul Longinus in intrevederea pe care a avut-o cu Decebal ii promite acestuia sa il impace cu Imparatul, dar tratativele au esuat; capturarea lui Longinus urmata de sfarsitul tragic al acestuia au insemnat deschiderea ostilitatilor dacii atacand primii in speranta ca dusmanul va fi aruncat peste Dunare inainte ca Traian sa treaca fluviul cu grosul trupelor sale. Razboiul pornit a fost destul de greu si pentru romani, Traian purtand razboi mai mult cu chibzuiala decat cu infocare, gandind bine fiecare actiune, pentru a evita capcanele si situatiile neprevazute. Victoria a fost obtinuta dupa indelungi si grele si lungi stradanii, atacul asupra Daciei desfasurandu-se din mai multe directii:din vesti prin Banat si pe Valea Muresului, dinpre sud de la Drobeta, prin pasul Valcan astfel incat la caderea iernii armata romana era in jurul cuibului de vulturi din munti. Operatiunile de cucerire a ultimilor cetati au inceput abia in vara anului 106 la asediul lor romanii folosind masini de razboi si scari pentru escaladarea zidurilor. Aparitorii cetatilor rezista cu inversunare desi erau sleiti de puteri dand foc constructiilor din cetati pentru ca nimic sa nu cada in mana cuceritorului. Dacii scapati din luptele inversunate incearca sa se desprinda de urmaritori, printre ei insusi regele Decebal care spera sa organizeze o rezistenta spre rasarit unde mai avea cetati care nu fusesera cucerite. El vroia sa treca mai departe, dincolo de munti, sa injghebe o coalitie cu bastarnii si roxolanii, dar cand a vazut ca in mare parte tara era in mainile dusmanului, iar el insusi era in primejdie de a fi facut prizonier isi curma zilele. Decebal stia ca invingatorul nu va fi marinimos cu el, iar mai grea decat moartea ar fi fost umilinta la care ar fi fost supus in cursul serbarii triumfului imparatului. Tragicul act este demn de marii eroi ai antichitatii. Moartea regelui a pus practic capat razboiului dar focare de rezistenta armata au continuat sa existe si dupa aceea.

Pentru a face orice rezistenta a dacilor imposibila, romanii distrug din temelii cetatile si sanctuarele lor. Victoria impotriva dacilor a fost sarbatorita cu fast la Roma, in cinstea se dadu spectacole timp de 123 de zile, in cursul carora au fost ucise cam 11.000 animale salbatice si domestice, au luptat zeci de mii de gladiatori. Senatul roman a decretat ridicarea in forul care poarta numele lui Traian a unei Coloane, avand in varf statuia imparatului, iar pe fus avand gravata intr-o friza continua istoria celor doua razboaie. Columna lui Traian este o creatie originala a artei romane de la inceputul sec al II lea ; ea reprezinta culmea atinsa de relieful istoric roman. Desi menita sa sublinieze vitejia armatei romane si glorificarea lui Traian scenele istorice sunt strabatute de un incontestabil respect fata de daci si regele lor surprinsi intr-o eroica lupta disperata. Columna prezinta un interes special ca izvor istoric, mai ales ca izvoarele literare referitoare la razboaiele dacice s-au pierdut in cea mai mare parte,Interpretarea reliefurilor columnei a captivat pe numerosi invatati preocupati de a reconstitui desfasurarea luptelor dintre daci si romani si nu si-a epuizat forta de atractie nici pana in ziua de azi.

Scriitori romani