ABRAHAM
LINCOLN
Cel care
avea sa devina al saisprezecelea si totodata unul
dintre cei mai remarcabili presedinti ai Statelor Unite ale Americii a avut o
origine cat se poate de modesta.
S-a
nascut la 12 februarie 1809 la locul numit Nolin Creek, nu departe de
Elisabethtown, resedinta comitatului Hardin din statul Kentucky.
In 1837,
Lincoln s-a mutat la Springfield, oras cu perspective de
dezvoltare, care va deveni curand si capitala
statului, deci resedinta Adunarii legislative. Intrucat cu un
an inainte reusise a fi admis in barou, isi deschide un birou avocatial in
asociatie. Face remarcabile progrese profesionale, isi creeaza o reputatie de
bun avocat si orator la bara; reputatie locala,
fireste, dar suficienta pentru a-i stabili platforma unei ulterioare ascensiuni
politice.
In 1846 Lincoln e ales in Camera
Reprezentantilor din Congresul Statelor Unite.
Ajunge la Washington
in martie 1847, in atmosfera victoriilor facile obtinute de Statele Unite in
razboiul anexionist contra Mexicului.
La 16
iunie 1858, in urma propunerii partidului sau, Lincoln
accepta sa candideze pentru un loc de senator al
statului Illinois
in Congresul Statelor Unite. Cu aceasta ocazie el a rostit un
alt celebru discurs, cunoscut sub numele de "Casa invrajbita".
Dar ideile lui Lincoln,
nebuloase atat in fond cat si ca formulare, ramaneau in acel moment din istoria
Statelor Unite o chestiune de viitor. Pe primul plan se impunea cu o vibratie tot mai dramatica
problema conflictului dintre Nord si Sud, dintre abolitionism si sclavaj, dintre
burghezia industrial-comerciala si marii plantatori.
In "casa invrajbita" atmosfera devenea tot mai incordata.
Incordarea
relatiilor dintre Nord si Sud mai era intarziata de faptul ca in 1860 trebuiau sa aiba loc alegeri prezidentiale. Ambele tabere sperau
intr-o victorie care sa le asigure pozitiile pe calea
normala, constitutionala, a votului popular. In eventualitatea unui esec,
sudistii erau insa decisi sa recurga la secesiune.
Alegerile au avut loc la 6 noiembrie 1860. Electoratul american
l-a ales pe Lincoln.
Proclamarea rezultatului a starnit furtuna. Sudistii
trec la punerea in practica a amenintarii cu
secesiunea. Ei profita de faptul ca Lincoln urma sa preia efectiv mandatul abia
la 4 martie 1861 si isi organizeaza nestingheriti retragerea din Uniune. Guvernul federal era in mainile acestora, iar in Senat democratii
dispuneau de o majoritate confortabila. Singura Camera Reprezentantilor
era, chiar inainte de 6 noiembrie 1860, dominata de republicani si numai prin
intermediul ei putea Lincoln
in acest interval de timp sa incerce a frana procesul
de dezagregare a Statelor Unite.
S-au
facut o serie de incercari de a se ajunge la un compromis, dar toate
tratativele au esuat in fata intransigentei reprezentantilor statelor din Sud,
care nu se impacau sub nici o forma cu ideea de a scapa de sub control
institutiile centrale de guvernamant.
