MODELE POLITICE SI SOCIALE

DIN

GRECIA ANTICA

 

Polis-ul a fost forma de organizare greceasca incepand cu secolul al VIII-lea i.Hr. Termenul se traduce prin “oras-stat” sau “stat-cetate” si reprezenta o unitate teritoriala, cu orasul, pamanturile si satele din jur; insa cel mai important element era comunitatea umana. In intreaga lume greceasca erau peste 200 de asemenea state, care aveau de obicei cateva mii de locuitori, doar trei depasind cifra de 20000: Atena, Siracuza si Agrigento.

In epoca arhaica regimul politic atenian si nu a mai a suferit schimbari radicale. La inceput legile existau si se transmiteau pe cale orala, fiind cunoscute doar de sefii marilor familii nobile care le aplicau arbitrar. Astfel populatia multor polis-uri se revolta revendicand legi scrise. Primul legislator al Atenei a fost Drakon, care a ramas renumit pentru severitatea legilor pe care le-a formulat. Acestuia i-a urmat Solon, cel care a dat prima constitutie adevarata a Atenei in 594 i.Hr. si care a ramas in vigoare 86 de ani. Aceasta cuprindea: eliberarea sclavilor de datorii, inlocuirea oligarhiei cu tirocratia(puterea banului), crestea puterea Adunarii poporului(ecclesia) si introducea doua noi adunari(“Sfatul celor 400”-Bulé si “Tribunalul poporului”-Heliaia).

Dupa conducerea lui Solon timp de 36 de ani putere a apartinut tiranilor. Ultimul dintre acestia a fost inlaturat in 510 i.Hr. de catre Clistene, ale carui legi au modificat in sens radical constitutia lui Solon, transformandu-l in fondatorul constitutiei ateniene. Astfel de legi au fost:

-restrangerea atributiilor Arheopag-ului(consiliu cu caracter aristocratic, arhontii fiind alesi din “deme”-circumscriptii teritoriale;

-impartirea teritoriului statului Atena in deme si a populatiei in 10 triburi netinand cont de statutul social;

-constituirea “Consiliului celor 500”, ai carui membri erau alesi prin tragere la sorti;

-investirea Adunarii Poporului cu drepturi suverane;

-institurea “ostracismului” (507 i.Hr.) pentru a preintampina tirania: persoana banuita ca aspira sa devina conducator, era trimisa 10 ani in exil in urma votului a 6000 de oameni dintre care cel putin 1000 “favorabile”, vot realizat prin zgarierea numelui celui “ales” pe un ciob(ostraka-ciob).

Dupa inlaturarea lui Clistene, ca prima victima a ostracismului, si a lui Cimon a urmat perioada de maxima afirmare a democratiei ateniene incepand cu 443 i.Hr. cand conducerea a fost luata de catre Pericle.In acest timp, Ecclesia a devenit autoritatea suverana a statului, iar organizarea intregii vieti(politica, sociala, administrativa, juridica, militara) era guvernata de Constitutia ateniana.

Caracteristicile Ecclesiei:

-toti cetatenii puteau participa la conducerea statului, nu erau cetateni: femeile, strainii(meteci) si sclavii;

-aceste intruniri aveau loc de patru ori pe luna;

-hotararile importante erau luate de 6000 de votanti(din circa 40000);

-orice cetatean lua cuvantul;

-votul se facea prin ridicare de mana si mai tarziu prin vot secret.

Organul subordonat Adunarii Poporului era “Consiliul celor 500”compus din cetateni peste 30 de ani, trasi la sorti, cate 50 din fiecare trib.

Atributiile acestuia;

-pregatea lucrarile Ecclesiei, ordinea de zi, indeplinea functii administrative;

-membrii primeau indemnizatie;

-avea un comitet executiv(pritania), care pastra sigiliul statului, cheile templelor si puteau prezida Adunarea Populara.

Pritanii si functionarii administrative ai statului erau controlati de catre Adunarea Poporului.

Functionarii se imparteau in:

-arhonti :functii religioase, participau la anumite procese, desemnau cetatenii bogati de a face “leiturghia”(prestatie in beneficiu poporului);

-functionari militari –strategi : se ocupau de apararea militara a statului cu influiente in toate domeniile.

Adunarea populara se ocupa de justitie prin tribunalul de jurati (heliaia) format din 6000 de membri, care erau repartizati la diverse tribunale unde nu trebuiau sa cunoasca nici acuzatul nici acuzatorul, dand sentinta prin vot secret.

Nu erau judecatori sau avocati.Acuzarea era facuta din initiativa cetateanului daca era lezat el sau interesele statului.Deoarece reclamatia era incurajata (recompense) au aparut delatorii de profesie(sicofantii)-pete negre ale democratiei ateniene.

La sfarsitul secolului V i.Hr. au aparut arbitrii publici.

Cu toate carentele ei (lipsa codului de legi si a corpului juridic specializat, sentinte arbitrare), justitia ateniana a avut si efecte pozitive: suprima legea talionului sau pedeapsa colectiva, creste responsabilitatea personala.

Cu toate ca treburile politice erau incredintate unor nespecialisti, faptul ca cei implicati discutau, administrau si isi indeplineau functiile, in statul atenian s-au inregistrat rezultate positive.

In felul in care era structurat sistemul politic atenian (numar mare de buleuti, ptitani, arhonti, heliasti) orice cetatean avea posibilitatea pentru un timp limitat sa participe la treburile statului.

Sistemul era efficient pentru ca statul era mic, cetatenii cunosteau problemele si avea timp disponibil (muncile erau facute de sclavi).

Cu toate ca democratia ateniana asigura participarea la guvernare a unei minoritati (40000 cetateni fata de 500000 locuitori) realizeaza,totusi pentru prima data idealul libertatii civice a omului. Pericle spunea:” Noi suntem generosi nu din oportunism ci din convingere; orasul nostru stat este un model de educatie pentru intreaga lume”

Caracterul democratic al statului atenian este mai pregnant atunci cand se compara cu Sparta care ofera exemplul tipic al unui stat conservator:

-sistem inuman de viata personala sacrificata militarismului;

-impunerea izolarii cetatenilor;

-supravegherea stainilor;

-sistem social rigid cu 3 clase net ierarhizate:

• egalii (9000) cu drepturi politice, educati de copii de catre stat, viata dedicata serviciului militar,traiau din veniturile obtinute de pe lotul lor de pamant lucrat de hiloti si perieci, nu aveau voie sa aiba activitati mestesugaresti, comerciale;

• periecii, oameni liberi fara drepturi cetatenesti ,tarani proprietari de pamant, crescatori de vite, negustori mestesugari;

• hilotii (90000) bastinasi subjugati de spartani, tarani legati de pamant obligati sa serveasca in armata, neprotejati de lege,traiau in mizerie, vanati de “egali”.

Monarhia s-a mentinut in Sparta pana in secolul IV i.Hr. dar cu puteri limitate, fiind doi regi.

Constitutia Spartana era o forma politica mixta reunind trei organe de guvernamant:

-Monarhii (functie religioasa, judecator suprem, sefi militari cu puteri absolute);

-Adunarea Poporului (Appela) formata din toti egalii trecuti de 30 de ani si care:

• alegea eforii,

• Consiliul Batranilor (gerusia),

• decidea asupra problemelor statului

• nu avea caracter democratic, neparticipand la dezbateri tot poporul (numai eforii si Consiliul Batranilor );

• aproba masurile propuse de regi si de Consiliul Batranilor;

 

-Eforii detineau putere executiva, fiind numiti pentru un an si:

• se ocupau de educatia copiilor;

• vegheau la respectarea legilor;

• controlau regii;

• convocau Appela;

• supravegheau administrarea bunurilor statului, ordinea publica, viata publica.

Consiliul batranilor (gerusia) era compus din cei doi regi (unul din ei era presedinte) si 28 de cetateni de peste 60 de ani si:

• decidea in materie de politica externa;

• judeca procesele importante;

• aproba hotararile Adunarii Poporului;

• convoca eforii.

Constitutia spartana, oligarhica, fals democratica, cu cele trei organe de conducere care isi limitau reciproc puterile a fost elogiata de Platon, elemente ale acestei constitutii au fost incluse de el in formula statului sau ideal.

Fundamental diferita de cea spartana, constitutia ateniana, dadea cetatenilor, membrilor eclessiei un sentiment de demnitate umana, de superioritate fata de cetatenii altor state, sentiment derivat din constiinta ca sunt oameni liberi care se guverneaza singuri.

Totusi prin politica sa de cucerire a altor state, Atena priva de libertate trei sferturi din populatia Atticei, excluzand de la drepturi cetatenesti urmatoarele categorii:

-matecii: straini stabiliti pe teritoriu atenian, sclavii eliberati a caror profesie era negustoria,mestesugari,artisti.Jumatate din populatia Atenei facea parte din aceasta categorie.Tuturor acestora statul le garanta libertati.Prestigiul cultural, artistic, puterea economica , Atena o datora acestora, Aristotel, Herodot fiind unii dintre ei;

-sclavii :daca in Sparta erau desconsiderati ( alaturi de hiloti puteau fi chiar “vanati”, in statul atenian situatia lor era mai buna(faceau parte din familie. Statul ii apara de violentele stapanilor, primeau un mic salariu, locuiau unde vroiau). Conditiile grele de viata din Sparta au determinat pe sclavi sa se revolte in mai multe randuri (o rascoala a durat chiar 10 ani).

In principiu, in nici unul din state, sclavii nu aveau drepturi (de proprietate, casatorie juridica). Nici marii filozofi ai timpului nu au recunoscut injustetea sistemului sclvagist, insasi Aristotel spunea ca “sclavii sunt sortiti din nastere sa asculte”,”intrebuintarea fortei lor corporale este cel mai bun lucru ce se poate obtine de la ei”

Apartenenta la un tip de stat, conditiile economice si sociale influienteaza educatia, viata de familie, obiceiurile.

Sistemele educative a celor doua state sunt fundamental opuse.

In statul Spartan:

-copilul ( baiat) apartinea familiei pana la 7 ani, dupa care era la dispozitia statului pana la 60 de ani;

-educatia consta in : exercitii fizice dure, antrenament militar,formarea spiritului de disciplina, supunere oarba,privatiuni fizice;instructia intelectualaera minima( scris-citit, notiuni elementare de aritmetica, muzica militara );

-viata permanenta in cazarma ducea la practica pederastiei;

-fetele primeau si ele o instructie premilitara.

In Atena, situatia era cu totul diferita:

-tatal dispunea de educatia copiilr pana la varsta de 18 ani, mama ocupandu-se de crestere;

-la 7 ani incepeau scoala, legea prevedea obligatia statului de a se ocupa de instructia copilului, suportand cheltuielile numai pentru orfanii de razboi;

-obiectele de studiu erau scris citit, aritmetica, muzica, studiul poetilor (Solon, Homer) care influientau formarea morala si politica ; dupa 14 ani educatia fizica lua locul celei intelectuale;

-cei ce dispuneau de mijloace materiale continuau studiile la scolile sofistilor si retorilor;

-educatia fetelor se facea in familie: gospodarie ,tors tesut.

-dupa 18 ani baietii faceau stagiul militar (efebia) care dura 2 ani : in primul an se ocupau cu exercitii fizice in palestre(terenuri de sport) si in gimnazii(complexe sportive), iar in anul al doilea isi definitivau instructia militara .

Casatoria baietilor avea loc dupa incheierea stagiului militar, iar a fetelor dupa 14-15 ani. Parintii aveau puteri depline. Celibatarii nu erau bine vazuti, in Sparta chiar erau pedepsiti.

Daca in statul Spartan, femeia, desi nu avea drepturi politice, isi trata sotul ca egal, partcipa la procesiuni, serbari, imbracata indraznet, in Atena, ea trebuia “sa vada cat mai putin, sa auda cat mai putin si sa puna cat mai putine intrebari”. In nici unul din state femeia nu avea drepturi juridice.

Raporturile comunitatii cu divinitatea erau o datorie cetateneasca. Nu se poate vorbi de libertate religioasa. Capul familiei oficia anumite ritualuri. Demnitarii statului erau obligati sa exercite si functia de cult.

La o astfel de comparatie realizata intre cele doua mari Polis-uri grecesti poate fi adaugata si cea dintre doi mari filosofi, Platon si Aristotel, care desi atenieni, au pareri diferita despre statul ideal.

In acest caz Platon enunta ca singurii conducatori ai statului ar trebui sa fie filosofii numai acestia fiind capabili sa inteleaga structurile si nevoile unui stat. Societatea perfecta imaginata de Platon(in Republica) era bazata pe diferentierea dintre caste:

- conducatorii-filosofi;

-militarii;

- cei care muncesc.

Primelor doua caste li se va interzice detinerea unei proprietati private(impartind chiar si aceleasi femei) acestia urmand sa fie intretinuti de catre stat, care va fi prin excelenta unul agricol.

In schimb, Aristotel considera ca omul nu poate trai in afara unei comunitati denumindu-l animal politic (zoon politikon). In viziunea lui nu exista o societate ideala, cea mai buna forma de guvernare fiind cea care se adapteaza conditiilor istorice respective si firii oamenilor. Astfel oricare dintre cele trei forme existente pana atunci era buna atata timp cat nu degenera: monarhia in tiranie, aristocratia in oligarhie, iar democratia in demagogie. Aristotel mai adauga ca locuitorilor trebuia sa li se asigure educatia morala, in mod egal tuturor cu exceptia sclavilor, astfel incat sa vizeze realizarea unei vieti pacifice si virtuoase.

Cele doua “lumi”, cu toate diferentele dintre ele, au constituit un model pentru lumea inconjuratore devenind un centru de geneza a civilizatiei europene.

BIBLIOGRAFIE

Drimba Ovidiu Istoria culturii si civilizatiei, vol.1, 564-625.

Bucuresti, Editura stiintifica si enciclopedica, 1985

SÂRBU ALEXANDRU DAN

Clasa a IX-a F

Scriitori romani