RAZBOIUL ANTIOTOMAN DE SUB CONDUCEREA LUI MIHAI VITEAZUL. UNIREA POLITICA A TARILOR ROMÂNE Premisele razboiului antiotoman si ale unirii politice a Tarilor Romane Cadrul politic international al razboiului antiotoman Aderarea Tarilor Romane la “Liga Crestina” Confruntarile oastei Tarii Romanesti cu otomanii in anii 1594 – 1599 46387hhf35kvu8u Campania lui Mihai Viteazul in Transilvania si Moldova Unirea politica a Tarilor Romane Framantari politice in Transilvania si asasinarea lui Mihai Viteazul Aprecierea figurii lui Mihai Viteazul in literatura istorica hv387h6435kvvu LICEUL”IULIA HASDEU” CL X-a “C” REFERAT REALIZAT DE ARGHIR MAXIM - CHISINAU - Premisele razboiului antiotoman si ale unirii politice a Tarilor Romane Angajarea Tarilor Romane in razboiul antiotoman de la sfirsitul sec. al XVI-lea a fost determinata de factori interni si externi. Criza Imperiului Otoman in ultima treime a sec. al XVI-lea s-a manifestat si in Tarile Romane prin agravarea dominatiei otomane au incetat, iar aceasta a avut drept urmare inasprirea suzeranitatii asupra Tarilor Romane. A fost instaurat un regim politic controlat de Poarta, care incalca stipulatiile ahidnamelor (capitulatiilor), menite sa reglementeze relatiile romano-otomane. Perioada ce a urmat dupa infringerea lui Ioan-Voda (1572-1574) se caracterizeaza prin aprofundarea dominatiei otomane: este incalcata traditia dinastica a succesiunii la domnie, iar tronurile sunt scoase la mezat, ceea ce a determinat o instabilitate politica si o crestere substantiala a obligati- unilor financiare catre Poarta. Obligatiunile traditionale- haraciul si peschesurile- au atins niveluri pe care nu le avusera intr-o perioada anterioara. Cuantumul obligatiunilor economice depasea adesea capacitatea de pro- ducere a taranilor, si ca urmare ducea la ruinarea lor, provocind o grava criza demografica si o instabilitate a populatiei rurale. Poarta a favorizat stabilirea in Tarile Romane a elementului comercial greco-levantin, mai ales in calitate de camatari, care contribuia la ruinarea nobilimii locale. In institutiile reprezentative ale statului patrunde un numar apreciabil de boieri greci, aflati in strinsa legatura cu cercurile fanariote din capitala otomana. Acestui element strain se opune boierimea noua autohtona, care sustine domnul in lupta antiotoman. Boierimea autohtona nu mai este satisfacuta de conditiile suzeranitatii otomane, asa cum era in secolul al XV-lea mijlocul sec. al XVI-lea, deoarece evolutia regimului otoman prevestea o posibila instalare a pasalicului. Hotarirea de a porni la lupta, adoptata de boierimea locala, era indreptata atat impotriva elementului greco-levantin, cit si in general impotriva dominatiei otomane. Astfel, ideea unei revizuiri a relatiilor romano-otomane devine imperioasa. In lupta antiotoman domnul Tarii Romanesti miza pe o sustinere a popoarelor balcanice: a negusto- rilor si clerului din Balcani, a conspiratiei grecesti antiotomane etc. Rolul hotaritor in concentrarea fortelor antiotomane trebuia sa-l joace unirea eforturilor Tarilor Romane. Actiunile comune politico-militare ale T.Romane s-au desfasurat pe fondul unor permanente legaturi economice ale teritoriilor din spatiul locuit de romani, al unitatii institutionale si al relatiilor constante dintre voievozii si boierii romani, al unitatii spirituale (religia ortodoxa) si al unitatii de cultura exprimata prin circulatia in spatiul romanesc a tipariturilor si traducerilor in limba romana. Cultura a avut un rol covarsitor in formarea si dezvoltarea constiintei de neam a tuturor romanilor: moldovenilor, muntenilor si ardelenilor. Actiunile antiotomane ale romanilor s-au desfasurat intr-un cadru politic extern favorabil, determinat de constituirea unei coalitii europene antiotomane- Liga Crestina, initiata de Imperiul Hasburgic si Statul Papal, la care au mai aderat Spania si ducatele din nordul Italiei- Toscana, Mantova, Ferara, nu insa Polonia si Anglia, care au ocupat o pozitie rezervata fata de coalitie. Acestia au fost factorii ce au servit drept premisa a razboiului antiotoman si a unirii politice a Tarilor Romane sub conducerea lui Mihai Viteazul. Razboiul antiotoman. Mihai Viteazul devine domn al Tarii Romanesti in octombrie 1593, fiind sprijinit de marele vizir Sinan Pasa, de puternica familie a Buzestilor (din Oltenia, unde Mihai fusese ban) si de Cantacuzinii aflati la Constantinopol. In anul cind noul domn al Tarii Romanesti urca pe tron, Liga Crestina depunea eforturi pentru a atragere Tarile Romane in coalitie, deoarece asezarea si asezarea strategica si potentialul lor militar puteau fi decesive intr-o confruntare cu otomanii. In august, 1594 Ligii i se alinia principele Transilvaniei Sigismund Bathory, apoi (prin interventia acestuia) se alatura si domnul Moldovei-Aron Tiranul. Mihai Viteazul era ocolit de delegatiile Ligii, intrucat il considerau fidel turcilor. Domnul muntean, insa, isi ofera imediat serviciile militare; …nevrand ca puterea turceasca sa creasca cu ostile mele, m-am aliat cu Liga din propria mea vointa-scria Mihai imparatului Rudolf al II-lea. La 13 noiembrie 1594 la Bucuresti si Iasi se declanseaza insurectia antiotomana prin actiunea asasinarii garnizoanei otomane si a camatarilor levantini. Urmeaza atacul lui Mihai asupra cetatilor de la Dunare-Giurgiu, Harsova, Silistra, dupa care oastea munteana face incursiuni in Balcani, ajungind pina la Varna. Reactia otomanilor fiind previzibila, Mihai isi consolideaza aliantile. La 20 mai 1595 o delegatie munteana a boierilor, trimisa de Mihai la Alba Iulia, incheie cu principele Ardealului - Sigismund Bathory, un tratat de suzeranitate a acestuia asupra Tarii Romanesti. Conform tratatului, domnului i se retrageau prerogativele domniei, el devenind un loctiitor sfetnic al princepelui. Tara urma sa fie guvernata de un sfat, alcatuit din 12 boieri. Aflat sub amenintarea invaziei otomane, Mihai este nevoit sa accepte tratatul, desi boierii au depasit instructiunile primite de la domn si au cautat sa-si largeasca privilegiile. Tratatul continea si stipulatii favorabile bisericii romane din Ardeal, care urma sa fie asezata sub jurisdictia Mitropoliei de la Tirgoviste. Opunindu-se calvinistilor, principele transilvanean permite infiintarea Mitropoliei ortodoxe din Alba Iulia, careia i se supune biserica ortodoxa din Tara Fagarasului. In iunie 1595 Sigismund semneaza un tratat similar cu Aron Voda. Dar suspectind pe domnul moldovean de infedilitate, sigismund il inlocuieste cu Stefan Razvan, care recunoaste de asemenea suzeranitatea ardeleana. Sigismund devine suzeranul Tarii Romanesti si al Moldovei. Documentar: “Deci sa stiti ca ne-am batut cu turcul, inainte cu vreo trei saptamini in tara noastra la Calagureni, in care batalie bunul Dumnezeu ne-a ajutat noua crestinilor in chip minunat…Eu fireste, cu toate ca doresc peste masura sa ma napustesc iarasi asupra dusmanului, socotesc totusi ca trebuie asteptat ajutorul celorlalti crestini. Iarasi si iarasi va rugam staruitor sa va indurati de treburile crestinesti si sa stingeti focul care arde pacatele vecinului, inainte ca el sa va ajunga pe voi ” (Din scrisoarea lui Mihai Viteazul catre Castelanul Lvovului, 12 septembrie 1595). In vara anului 1595 a avut loc prima confruntare serioasa dintre oastea Tarii Romanesti si cea osmana, condusa de Sinan-Pasa. Turcii dispuneau de un efectiv de 50.000-80.000 de oameni, iar oastea lui Mihai- de 16.000-18.000 de oameni si 12 tunuri, carora li se alaturase un detasament ardelean (7000 de oameni), condus de Albert Kiraly.Mihai,retras intr-o pozitie mai favorabila obtine la Calugareni, la 13 august 1595, o remarcabila victorie, punind pe fuga oastea otomana. Pierderile otomane erau mari (3000 de oameni si 3 pasale au fost ucise). Dar superioritatea numerica a turcilor il face pe Mihai sa se retraga. Sinan-Pasa ocupa Bucurestiul si Tirgovistea, ridica fortificatii si incepe sa organizeze teritoriul potrivit sistemului de pasalic. In octombrie 1595 oastea transilvaneana, cea moldoveneasca si cea muntenesca fac jonctiune, atacind impreuna pe otomani. Ultimii sunt urmariti, atacati la Giurgiu si cu mari pierderi se re- trag in panica peste Dunare. Campania din 1594-1595 a dus la inlaturarea suzeranitatii Otomane prin actiunile unite ale fortelor muntene,transilvanene si moldovene. Intre timp, coalitia se destrama: cancelarul polon Ian Zamoyski il detroneaza pe Stefan Razvan, inlocuindu-l cu Ieremia Movila (1595-1606). Ca urmare,Mihai, la propunerea vizirului incheie pace cu Poarta, care il recunoaste domn (ianuarie 1597). Profitind de ragaz, Mihai intareste ordinea in tara. In noiembrie-decembrie 1595 el adopta un ASEZAMINT prin care interzicea dreptul de stamutare a taranilor dependenti, numiti rumani. Aceasta masura era menita sa statorniceasca populatia satelor si sa asigure veniturile vistieriei statului. In 1598, la Tirgoviste, Mihai Viteazul incheie un un tratat de alianta cu Imperiului Habsburgic prin care imparatul Rudolf al II-lea ii recunoaste lui Mihai domnia erieditara si ii acorda ajutor financiar pentru a naimi lefegii si a opri pe otomani la Dunare. Noul tratat a anulat clauzele tratatului de la Alba Iulia cu Sigismund Bathory din 20 mai 1595. Alianta cu Imperiul Habsburgic a redeschis ostilatiile cu turcii. O campanie intreprinsa de oastea lui Mihai peste Dunare (care ajunge pina in Balcani), ii face pe turci sa revina la relatii de pace. Ca urmare a luptelor impotriva otomanilor din 1594-1599 Tara Romaneascan si-a redobindit independenta. Unirea politica a Tarilor Romane. Evenimentele politice si militare din 1594-1599 l-au convins pe Mihai Viteazul ca inlaturarea suzeranitatii otomane este posibila numai prin unirea eforturilor celer trei tarii romanesti. Colaborarea s-a destramat atit in urma instaurarii in Moldova a domnului Ierimia Movila, cit si a renuntarii lui Sigismund Bathory la tronul Transilvaniei. Dupa o scurta revenire la tron, el renunta din nou in favoare varului sau, cardinalul polonez Andrei Bathory. Ultimul incheie pace cu turcii si vara anului 1599 ii cere lui Mihai sa renunte la tronul Tarii Romanesti. Domnul muntean trimite soli la imparatul Rudolf al II-lea, cerandu-i incuviintarea de a-l inlatura pe Andrei Bathory din Transilvania. Oastea munteana trece Carpatii in doua coloane, care fac jonctiune linga Sibiu la 16 octombrie 1599, iar la 18 octombrie, an conuscuta batalie de la Selimbar, Andrei Bathory este infrint . Fiind prins de secui, el este decapitat. La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul intra in capitala principatului-Alba Iulia. Dieta il recunoaste la locuititor al imparatului. Mihai Viteazul, care se intitula domn al Tarii Romanesti si Ardealului, ia masuri pentru a-si consolida domnia. El introduce doi boieri munteni in Consiliul principelui, asaza in cetati pircalabi proprii, face donatii de domenii boierilor munteni, incercind sa-si creeze o baza sociala proprie. Totodata scuteste de biruri preotii romani si duce o politica ecleziastica de dialog cu catolicismul. Scopul preconizat era elimenarea bisericii calvine si unitariene si introducerea bisericii ortodoxe alaturi de catolicism si luteranism in sistemul religiilor recepte. Aceasta masura insemna o deschidere spre recunoasterea romanilor ca element politic. Domnul a intarit vechile privilegii ale secuilor si a obligat Dieta sa acorde drept de pasunat satelor romanesti. Consolidandu-si domnia in Transilvania, Mihai intreprinde un nou efort pentru a readuce Moldova in tabara antiotomana, cu atit mai mult cu cit domnulei, Ieremia Movila, ajutat de poloni, avea intentia de a-l instala domn in Tara Romaneasca pe fratele sau Simion Movila, fiind sustinut de o parte din boierii munteni. In mai 1600 oastea munteana (17000 de oameni), divizata in trei coloane, patrunde pe teritoriul Moldovei. Intrarea in Suceava si Neamt se facea fara lupta. Intr-un act din 6 iulie 1600 Mihai Viteazul se intituleza Domn al Tarii Romanesti, al Ardealului si toata Moldovei. Frontul antiotoman este refacut. Domnul ia masuri pentru a atrage boierii si populatia Moldovei de partea sa. Orasenii si satenii care au avut de suferit in urma campaniei erau scutiti de dari pe 6 ani. Urcarea lui Mihai pe tronul Moldovei a fost consfintita de un sinod bisericesc in frunte cu mitropolitul Dionisie Rally. Vestea despre framintarile politice din Transilvania il face pe domn sa paraseasca Moldova (aug.1600), unde lasa loctiitor pe Marcu Voda (fiul lui Petru Cercel, fostul domn al Tarii Romanesti). Dar in scurt timp domnia Tarii Moldovei este reluata de Ieremia Movila, ajutat de poloni. Nobilimea maghiara, ostila unei supramatii romane, s-a alaturat generalului austriac Basta (care nutrea planuri ambitioase in privinta principatului) si l-a invins pe Mihai la Miraslau la 18 septembrie 1600. Intentiile nobilimii ardelene de a-l readuce la domnie pe Sigismund Bathory il fac pe imparatul Rudolf sa-l primeasca pe Mihai aflat la Viena, apoi la Praga, si sa apeleze la serviciile lui in redobindirea Transilvaniei. Lui Mihai i se promit subventii pentru reorganizarea ostii si se trimite porunca lui Basta sa colaboreze pentru izgonirea lui Sigismund din principat. La 3 august 1601 la Guruslau (linga Zalau) ostirele lui Mihai si Basta il infring pe Sigismund. O rascoala in Tara Romaneasca duce la izgonirea lui Simion Movila din scaunul muntenesc. Mihai Viteazul putea sa readuca sub ascultarea sa Transilvania si Tara Romaneasca. Insa habsburgii, care isi aveau scopurile lor in Tarile Romane, pun la cale asasinarea lui Mihai prin intermediul generalului Basta, la 9 august 1601, pe cimpia Turdei. Astfel se incheia viata unui mare comandant de osti, aparator al dezideratelor majore ale neamului sau. Decesiv in deteminarea soartei actului unificarii romanesti a fost factorul extern: Polonia, Imperiul Otoman si Imperiul Habsburgic, care aveau interese proprii in Tarile Romane, nu puteau vedea cu ochi buni o atare infaptuire si au contribuit din plin la naruirea ei. Opera de unificare politica a romanilor, fiind de o clipa, a creat un precedent ce s-a constituit in timp intr-un ideal. Generatia pasoptista, angajata in lupta pentru crearea statului modern roman, va vedea in Mihai Viteazul precedesorul sau firesc. STUDIU DE CAZ MIHAI VITEAZUL INISTORIOGRAFIE Figura exceptionala a marelui domn a fost apreciata diferit in literatura istorica. Ea a atras atentia istoricilor in perioada constituirii statului modern roman. Istoricii romani N.Balcescu , A.D Xenopol, N.Iorga s.a. il prezentau pe Mihai Viteazul drept un predecesor al unirii romanilor din epoca moderna. In perioada interbelica, unii istorici (P.Panaitescu) au expus parerea ca motivul de baza in activitatea voievodului a fost unire crestinilor in lupta cu otomanii. In istoriagrafia marxista romana postbelica s-a incercat sa se prezinte fapta unificatoare a marelui domn drept o actiune constientizata de la bun inceput, drept o etapa in constituirea statului roman modern. Dar nu toti s-au lasat prinsi intr-o asemenea cursa. Istoricul transilvanean David Prodan scria in 1967 apoi in 1984 despre Mihai Viteazul “Stapanirea lui de un an in Transilvania, unire pentru moment a celor 3 tari sub aceeasi stapinire, romaneasca, a facut un inceput si a creat un precedent cu importante consecinte pentru viitor”. Fapta lui Mihai Viteazul era in viziune lui un “moment” si nu o “epoca”, “apoteoza”, cum se insista in istoriagrafia ceausista.Istoriagrafia sovietica, dimpotriva, il prezenta pe voievod drept cuceritor de paminturi straine. Mai ales era blamata campania lui Mihai in Moldova. In unele lucrari “istorice” aparute recent se incearca de asemenea prezentarea eroului martir drept un tipic condotier de epoca, dornic de cucerire. Dar unificarea tarilor romane se baza cu scopul de a forma o putere crestina contra suzeranitatii otomane. -------------------------------- MaxProduction2002 Bibliografie Istoria Romanilor,Epoca Antica si Medievala ,manual pentru clasa a X-a de liceu (Demir Dragnev,Gheorghe Postica) Civitas Chisinau 2001
