AL DOILEA RAZBOI MONDIAL Conferinta de la Teheran Cei trei grei la Conferinta de la Teheran: Stalin, Roosvelt si Churchill La sfarsitul lui noiembrie 1943, presedintele Roosvelt si Winston Churchill s-au deplasat la Teheran, in Iran pentru a se intalni cu Stalin. Presedintele si primul ministru aprobasera deja un plan sub numele lui de cod „Overlord”, pentru traversarea canalului si un atac in vestul Europei. Roosvelt favoriza din toata inima executarea planului cat mai repede in 1944. La Teheran Churchill a propus varianta de a da prioritate Italiei si o posibila ofensiva in Balcani si in sudul Frantei. Stalin si Roosevelt s-au opus si au stabilit data declansarii operatiunii undeva in mai 1944. Dupa intalnire, generalul Eisenhower a fost chemat de pe frontul mediteranean si i s-a dat comanda Cartierului General al Fortelor Aliate care avea sa se ocupe de organizarea operatiunii. Conferinta de la Teheran marca punctul maxim al colaborarii dintre Est si Vest, strangerea legaturii aliantei impotriva lui Hitler. Stalin venise la intalnire ca un victorios comandant de razboi; mari cantitati de ajutoare de la americani au fost oferite Uniunii Sovietice; decizia de a lansa operatiunea „Overlord” satisfacea cererea lui Stalin de a se deschide un al doilea front in vest. Tot atunci tensiunea crestea in randurile armatei sovietice pe masura ce se apropia de granita micilor state din estul Europei. 24341big54szd4n Pregatirile germane pentru „Overlord” Hitler se astepta la o invazie a aliatilor in nord-vestul Europei in primavara lui 44, pe care el o vedea ca o sansa de a castiga razboiul. Daca ar fi sa se descotoriseasca de americani si britanici odata ce sunt pe plaja, el se gandea ca nu vor mai incerca curand sa-l atace. Atunci ar putea sa-si arunce toate fortele, din care aproape jumatate erau pe frontul de vest, impotriva Uniunii Sovietice. In noiembrie 1943 Hitler le transmite comandantilor de pe frontul de est ca nu vor mai primi intariri decat dupa ce invazia va fi infranta. In ianuarie 1944 o ofensiva sovietica opreste asediul asupra Leningradului si forteaza retragera Armatei Nord pana la vest de raul Narva. Acolo germanii au gasit ceva refugiu intr-unul din segmentii zidului din est care fusese intarit. Pe frontul din sud ofensivele succesive din martie si aprilie ale sovieticilor, i-au impins pe germani undeva pe tarmul Marii Negre, in afara teritoriilor sovietice. O mare parte din cei 150000 de romani si germani din Crimeea au murit sau au fost luati prizonieri in mai, dupa esuarea unei retrageri pe mare, langa Sevastopol. Pe de alta parte destule tancuri si arme au fost folosite pentru a echipa noile divizii germane din vest si de a inlocui pe unele din est. Aviatia avea cu patruzeci la suta mai multe avioane decat avea pe aceeasi vreme, anul precedent. Productia combustibilului a atins punctul maxim pe perioada de razboi in aprilie 1944. iz341b4254szzd Invazia din Normandia Planul invaziei Pe 6 iunie 1944 Ziua-Z, ziua invaziei, Armata Intai americana sub comanda generalului Omar Bradley, si Armata a Doua britanica sub comanda generalului Miles C. Dempsey, si-au atins obiectivele pe paja de pe coasta franceza a canalului. Rezistenta germana condusa de Erwin Romel a fost puternica, iar pozitiile aliatilor nu erau asa de bune pe cum se astepta. Cu toate acestea puternicul contraatac pe care la vizualizat Hitler nu a avut loc in acea zi si nici in cele ce au urmat. Superioritatea neta a flotei aeriene in favoarea aliatilor, in nordul Frantei au facut dificila aprovizionarea cu resurse, care erau si asa limitate. Hitler era convins ca acest atac era doar o momeala si ca asaltul principal avea sa aiba loc la nord de Sena. Drept consecinta a refuzat sa retragera si a insistat in aducerea de intariri de la distante mai mari. Pana la sfarsitul lui iunie, Eisenhower avea 850000 de trupe si 150000 de vehicule in Normandia. Soldati americani pe plaja din Normandia. Sovieticii vor Bielorusia Frontul german de est a ramas tacut in primele saptamani din iunie 1944. Hitler se astepta la o ofensiva de vara a sovieticilor, despre care el si sfatuitorii lui militari credeau ca se va desfasura pe frontul din sud. De la Stalingrad incoace sovieticii si-au concentrat mare lor parte din armata acolo si germanii credeau ca Stalin va grabi spre Balcani, care reprezenta obiectivul istoric al ambitiei rusesti. Desii Armata Centru stapanea Bielorusia – singurul teritoriu sovietic aflat inca in maini germane, si desi erau semne de un atac sovietic impotriva Armatei Centru care s-au intetit in iunie, acestia nu au crezut ca se afla in real pericol. Intre 22 si 23 iunie patru armate sovietice doua controlate de Zhukov, iar alte doua de Vasilyevsky au lovit Armata Centru. Depasiti numeric cu aproape 10 la 1 si aflata sub ordinul lui Hither de a nu se retrage, Armata Centru a fost distrusa aproape dintr-o data. Pe 3 iulie cand varfurile de lance ale armatelor sovietice din nord si sud s-au intalnit la Minsk capitala Bielorusiei, Armata Centru pierduse mai mult de doua treimi din divizii. Pana in a treia saptamana a lunii, Armata Rosie avansase cam 300 km. Sovieticii au sarbatorit eliberarea teritoriilor lor in ziua de 17 iulie cu un mars, facut de cei 57000 de prizonieri germani, incluzand 19 generali, pe strazile Moscovei. (pana la urma germanii tot au defilat prin MoscovaJ)
