Batalia
pentru Stalingrad
Iulie 1942 era cel mai critic punct pentru sovietici, retragera
fiind aproape inevitabila. Germanii ajungeau pe
pozitiile de unde puteau ataca Moscova din spate, iar avansul spre Caucaz
era aproape gata. Pe data de 28 iulie Stalin se adresa Armatei
Rosii spunandu-le: "Nici un pas inapoi." Desi pana acum a condus
armata dupa bunul lui plac, pe la sfarsitul lui august, Stalin le
cere celor mai buni doi generali ai sai, sa vina sa discute
pe baza bataliei de la Stalingrad. Generalul Zhukov si generalul
Alexandr M. Vasilyevsky ii propune sa uzeze
inamicul intr-o lupta crancena pentru oras in timp ce ei
pregatesc un contraatac.
Cum avansul
germanilor era foarte mare, Hitler nu mai avea trupe pentru intariri
si astfel a apelat la aliati. Drept urmare,
in timp ce Armata a Sasea si Divizia Patru
Panzer erau intr-o lupta sangeroasa de mai bine de doua luni la Stalingrad, acestea au primit inariri pe doua
flancuri, armate romanesti. O alta
armata formata din italieni si unguri trebuia sa atace de
pe raul Don si sa patrunda in oras. Cu toate astea,
armatele Axei au dat dovada de slabiciune, iar la 19 noiembrie,
sovieticii lovesc armatele romane aflate la sud si vest de oras, in
consecinta incercuind armata germana. Hitler a
ordonat sa se mentina pozitia, pomitand ajutor aerian
si intariri, dar care n-au mai ajuns. Astfel la sfarsitul lui
decembrie, Armata a Sasea era pierduta da ca nu se
retragea, dar Hitler a refuzat sa
permita acest lucru. Rusii i-au atacat pe germani
din trei parti in ianuarie 1943. Nemaiavand ce
face, generalul Friedrich
Paulus se preda la 31 ianuarie. Aceasta
batalie i-a costat pe germani moartea a 200000 de soldati.
Dupa batalia de la Stalingrad datorata in mare parte
esecului armatei italiene si maghiare, germanii au fost nevoiti sa se retraga si din Caucaz pana aproape
de linia de unde au pornit campania
din 1942.
Bombardarile
asupra Germaniei
Americanii
si englezii au hotarat la Casablanca
ca sa inceapa o serie de bombardamente
strategice asupra Germaniei, ca sa incerce sa-i opreasca
productia de munitie si arme a lui Hitler. Ca sa
nu se ajunga la o neantelegere, fiecare natiune si-a condus
singura ofensivele. La sfarsitul lui iulie 1943, englezii au
bombardat in mai multe raiduri Hamburg-ul, lasandu-l in ruine, totodata
facand ca numarul victimelor, sa fie de
pana la 50000. Americanii patrunsera mai mult in teritoriul
german, dar au avut pierderi mari, astfel, pana
in octombrie 1943, acestia pierdusera 25 la suta din aparate.
Batalia de la Kursk
Inainte
ca bataliile de pe frontul de est sa se termine in martie 1943,
Hitler stia ca nu va mai putea organiza o a treia ofensiva
si a ordonat construirea unui zid in est comparabil cu cel pe care il
construise, la tarmul de vest al Europei cu Atlanticul. Marea
retragere din iarna a micsorat frontul si i-a furnizat lui
Hitler un surplus de inca doua armate. Cu toate ca frontul era
destul de in spate, in dreptul orasului Kursk avea o "unflatura"
indreptata spre est. Pentru Hitler, sansa unei noi incercuiri era
prea buna pentru a fi trecuta cu vederea.
Dupa ce o asteptatre de
trei luni pentru un nou transport de tancuri, Hitler a deschis frontul de la
Kursk la 5 iulie 1943 cu doua atacuri in nordul si sudul
orasului. Zuchov si Vasilzevsky aveau si ei
ochii atintiti spre Kursk
si au intarit mult frontul din jurul lui. In cea mai mare
batalie de tancuri a razboiului, sovieticii si germanii au
luptat aproape fara incetare pana pe 12 iulie cand Hitler a
oprit atacul deoarece englezii si americanii patrunsera in
Sicilia iar el trebuia sa trimita divizii in
Italia. Cu aceasta, initiativa strategica pe frontul de est avea sa fie a lui Stalin de atunci inainte.
Invazia Italiei
Trei divizii americane, trei divizii britanice si o divizie
canadiana au acostat in Sicilia la 10 iulie 1943. Pornind din
partea de sud a insulei, in cinci saptamani
au cucerit-o, dupa ce luptat contra patru divizii italiene si
doua germane. Ultimele rezistente ale Axei au fost
infrante pe 17 august. In acest timp Mussolini a fost dat jos de la putere la 25 iulie, iar guvernul italian care a
preluat puterea a intrat in negocieri de pace. Armistitiul
s-a semnat in secret pe data de 3 septembrie, iar pe 8 septembrie a fost
facut public.
Pe
3 septembrie, 3 elemente ale Armatei a Opta
britanica comandata de generalul Montgo-mery au trecut stramtoarea Messina in peninsula
Italica. Americanii au acostat undeva langa Salerno (sudul Italiei)
la 9 septembrie. Pana pe 12 septembrie,
fortele aliate aveau deja consolidata o linie de front care se
intindea de la orasul Neapole pana la orasul Termoli pe coasta
adriatica. Capitularea Italiei nu le-a
adus multe beneficii militare aliatilor si pana la
sfarsitul anului Germanii le-au oprit inaintarea la aproximativ 100 km sud
de Roma. Desi s-a incercat o spargere a blocadei germane pe 22 ianuarie
1944, aceasta nu a avut succes deoarece germanii au inchis bine acel front
avand intariri pe raul Liri si in orasul Monte Cassino.
