La inceputul secolului al
XII-lea de pe teritoriile Asiei Centrale se dezlantuie
salbaticii nomazi mongoli care jefuiesc
Inca de la inceputul antichitatii si chiar si in Evul Mediu pentru civilizatiile sedentare, practicand apicultura, popoarele nomade, care aveau ca activitate principala pastoritul si fiind astfel in sa in cautare de noi pasuni, reprezentau un pericol permanent. Au ajuns de pe campiile rusesti pana in Ungaria, in Arabia si in Africa de Nord pe camile, iar de pe stepele euroasiatice calare. Datorita modului lor de viata au devenit calareti excelenti, si cu mobilitatea lor au devenit dusmani temuti pentru armatele lente, greoaie ale popoarelor stabilite in Europa sau in Asia. Cu toate ca in legaturile dinner diferitele culturi si in comert au existat lungi perioade pasnice, deseori au aparut conflicte, viata nomada intarind caracterul razboinic al unui popor, pentru care granarele pline ale oraselor bogate ale Asiei Centrale reprezentau o ispita.
Partii care atacau legiunile romane, arabii razboinici care navaleau din desert si luptau in numele Islamului si celalalte popoare nomede au avut o influenta mare asupra mersului istoriei. In jefuirea oraselor si in cucerirea unor teritorii tot mai mari, cei mai de temut dinner toti nomazii sau dovedit a fi mongolii. Traiau din cresterea oilor, caprelor si a cailor pe partea de nord a actualei Mongolii. Din valorificarea animalelor obtineau carne, lana, piei, iar din prelucrarea laptelui obtineau branza si cascaval. Bautura national a devenit kumis-ul, laptele de cal fermentat. Pasla obtinuta din lana acoperea iurtele - corturi circulare sustinute de barbe de lemn. Se organiyau in ginti si in triburi, nobilii alegeau hanul conducatorul. Aceasta situatie a fost scimbata de Temdjin, fiul unui cap de ginte, al carui tata fusese ucis inca din copilaria lui Temdjin. Tineretea vitrega i-a format un caracter darz si nemilos. Pe rand s-a rafuit cu toti rivalii, a unit triburile, cu o mana forte a reorganizat societatea mongola, bazandu-se pe o armata puternica, disciplinata si devotata pana la fanatism, cu ajutorul careia si-a consolidat puterea. In 1206 si-a luat numele de Ginghis-han, adica "stapanul lumii".
In urmatorii 20 de ani a dovedit ca isi merita numele. A ocupat China de Nord si a jefuit capitala, Beijingul. Principatele aflate spre vest le-a contopit in Imperiu Mongol in plina expansiune. Expeditiile de cercetare au trecut si peste Muntii Caucaz, si au nimicit fortele rusesti trimise impotriva lor. Apio au urmat cele mai spectaculoase campanii ale lui Ginghis-han. Dupa ce armatele lui au jefuit renumitele centre comerciale Buhara si Samarkand, au distrus Horezmu-ul macelarind locuitorii pe subcontinentul indian au avansat pana la raul Indus. In urma prapadului mongol unele teritorii si-au revenit doar dupa mai multe secole.
In 1224 Ginghis-han a fost rechemat din India pentru inabusirea unei rascoale din Mongolia, dar a murit in 1227 si astfel nu au mai avut loc noi campanii cuceritoare. A lasat in urma lui un imperiu cu o administratie bine organizata, si o legislatie stabila. Functionarii erau alesi fara discriminare nationala sau religioasa, consolidand astfel o dominatie mongola multiseculara. Marele Han a lasat ca mostenire si un sistem de comunicatii organizat pe statii postale teritoriale cu legaturi regulate intre ele.
Ogodai, fiul si succesorul lui Ginghis-han a Mai largit imperiul. A stabilit capitala la Karakum si a terminat ocuparea chinei de Nord. A infrant rezistenta principatelor rusesti si a avansat continuu pana spre apus, conducatorii lui de osti invingand armatele poloneze si germane, avansand adanc in Europa. In 1241 a nimicit oastea maghiara a regelui B la al IV-lea, pradand Ungaria. Europa de vest a scapat de jaf datorita mortii neasteptate a lui Ogodai. La aflarea vestii mortii sale oastea mongola s-a retras.
A urmat o perioada lunga in care n-a dominat mare Han, si iarasi Occidentul a avut noroc prin faptul ca urmasul lui ogodai, Menghu si-a orientat atentia spre teritoriile chineye si persane. In 1258 Huleghu, fratele lui Menghu, a ocupat Califatul Abbasida si a jefuit Bagdadul. Atunci Imperiul Mongol si-a atins limita occidentala, deoarece ocuparea Siriei a fost oprita de sultanii mameluci Ai Egiptului. In acest timp Menghu a ocupat China de Sud, ocupatie incheiata de fratele si succesorul lui, Kubilai-han, dupa moartea lui Menghu in 1259.
Dupa aceasta perioada marele imperiu mongol a inceput sa se divida in mai multe hanate mari, independente. Kubilai, ca mare han, a mai recuperat ceva din puterea de odinioara, dar a exercitat-o doar in China, unde dinastia Iuan infiintata de el a domnit aproape o suta de ani - pana in 1368.
Hulenghu a devenit renumit prin infiintarea dinastiei Ihanida sub dominatia carei a inflorit cultura persana, si pe alte teritorii s-au state mongole puternice, ca de exemplu Hoarda de Aur care se intindea din sudul Rusiei prin Siberia occidentala pana in Asia Centrala (cuvantul "hoarda" initial inseamna loc de stationare, loc de tabara).
Emirul turco-tatar al Samarkandului a devenit Timur la sfarsitul secolului al XIV-lea, care in afara de ravagiile inspaimantatoare n-a lasat alta mostenire.
Din hanatele mari numai "Hoarda de Aur" exista si in secolul al XV- lea. Descendentul lui Timur, Babur, infiinteaza dinastia Mongolilor in 1526 in India, dinastie care a avut o viata lunga. Micile principate au avut un rol in istorie pana la inceputul secolului al XX- lea.
Cu toate distrugerile inimaginabile, cuceririle mongole au avut si unele efecte poyitive - in special asupra Europei. Existenta imensului imperiu Eurasian crea posibilitatea calatoriilor in siguranta, fapt ce a permis dezvoltarea legaturilor est-vest. Spre sfarsitul secolului al XIII- lea Marco Polo, cel mai vestit calator al Evului Mediu si-a efectuat calatoriile pe teritoriile mongole, si a activat si in slujba lui Kulibai-han. Prin calatoriile lui Marco Polo si ale altor calatori au patruns in Europa marfuri si idei de importanta vitala din punct de vedere al dezvoltarii civilizaiei.
Cu disparitia Imperiului Mongol legaturile est-vest au regresat. Pana in secolul al XV-lea, epoca marilor descoperiri geografice, n-au existat schimburi comerciale importante.
DATE IMPORTANTE
Sefului de trib mongol i se naste un urmas pe nume Temudjin.
Temudjin invinge triburile rivale, triburile vecine Merkit si Naiman ajung sub dominatia lui.
Adunarea conducatorilor de ginti si triburi il aleg pe Temudjin mare han .
Incep campaniile de cucerire.
Prin cucerirea regatului His-Hsia. China devine tinta atacurilor urmatoare.
Campaniile de cucerire purtate impotriva dinastiei Cin din China de Nord.
Cucerirea sultanului Horezm.
Moartea lui Ginghis-han.
Ogodei este ales mare han, iar Ciagatai si Tolui, ceilalti doi fii ai lui
Ginghis-han vor deveni conducatorii unor teritorii cucerite (ulusi).
Intaiul nascent, Djoci, a Murata inca in timpul vietii tatalui sau.
China de Nord ajunge sub dominatia mongola.
Mongolii cuceresc Rusia cu exceptia Novgorodului.
Campanie tatareasca in Regatul Maghiar.
La vestea mortii lui Ogodei, oastea mongola paraseste teritoriul Ungariei si se intoarce in Orient.
Domnia marelui han Menghu.
Huleghu cucereste Bagdadul.
Mongolii ocupa Damascul, dar la Aint-Djalut sunt infranti de egipteni.
Domnia marelui han Kubilai.
In China de Sud cade prizonier ultimul imparat din dinastia Sung.
Kubilai-han unifica China si fondeaza dinastia Iuan.
Mongolii sunt gata pentru invadarea Japoniei, dar o furtuna le distruge flota.
Sfarsitul dominatiei dinastiei Iuan.
Timur se declara mare han. Cucereste Persia, Hoarda de Aur si invadeaza
Delhiul, dar dupa moartea sa imperiul se destrama.
Destramarea Hoardei de Aur.
Babur fondeaza in India imparatia Marilor Monguli.
Desfiintarea ultimului hanat in Buhara. Teritoriul intra in Imperiul Sovietic.
