Al doilea razboi mondial Ultima ofensiva germana Bombardier american Ofensiva germana din Ardeni a ajuns sa fie cunoscuta in randurile aliatilor drept „Batalia de la unflatura”. Aceasta a fost lansata la 16 decembrie 1944, ca o ultima incercare de a prelua conducerea in razboi, prin separarea celor doua armate: britanice si americane si capturarea orasului-port Antwerp in Belgia. Americanii au fost luati prin surprindere. Desi au avut de suportat o impotrivire puternica, acestia au fost in masura sa mentina punctele cheie, orasele Saint-Vith si Bastogne, de pe drumul de legatura care unea cele doua armate. Efortul german a avut un destin tragic dupa 23 decembrie, cand vrema buna a permis covarsitoarei flote aeriene a aliatilor sa se faca simtita. Cu toate astea, a fost abia pana la sfarsitul lui ianuarie cand „umflatura” de 80 km a germanilor in teritoriul aliat a fost eliminata. Avansul spre Germania n-a fost reluat decat in februarie. Conferinta de la Yalta Pana atunci Armata Rosie ajunse la raul Odra si si la 3 februarie, se aflau la 60 km est de Berlin. Sovieticii au zdrobit liniile germane care se aflau la raul Vistula si au ajuns la Marea Baltica in dreptul orasului Gdansk, in ianuarie 1945. Stalin avea sa se intalneasca cu Roosevelt si cu Churchill la Yalta in peninsula Crimeea in perioada 4-11 februarie 1945. Stalin „venea cu toata Polonia in buzunar”, si toti stiau deja cu Berlin si Germania la mila lui. La Yalta Stalin era deacord sa intre in razboi impotriva Japoniei, dupa trei luni indata ce va capitula Germania, cu conditia sa primeasca ca prada de razboi niste teritorii departe in est. 31827xuk95rrb3m Britanicii si americanii, dupa stilul lor, nu au fost deacord cum sa procedeze impotriva Germaniei. Intr-o intrunire la Malta, cu putin timp inainte de conferinta generalul Montgomery si membrii ai CCS au discutat despre o singura ofensiva a armatei lui Montgomery peste regiunile de campie din nordul Germaniei cu obiectivul Berlin. Pentru a sustine un asemenea atac s-a hotarat ca e nevoie de o crestere in volum a proviziilor, ceea ce ar insemna ca armatele americane sa ramana pe pozitii defensive. Planul lui Eisenhower, care a fost avantajat, a fost sa i se dea lui Montgomery prioritate dar totodata sa se mentina armatele americane in miscare. Taversarea Rinului ur827x1395rrrb Prima etapa pentru toate armatele aliatilor era sa ajunga la raul Rin. Pentru a indeplini acest tel aliatii trbuiau sa patrunda prin zidul de aparare prin partea de sud si sa treaca bazinul fluviului Rhur prin partea de nord. Germanii inundasera valea fluviului deschizand barajele de acumulare din amonte. Dupa ce au asteptat aproape doua saptamani ca apele sa se domoleasca, Armata a Noua si Intai americana au trecut bazinul pe 23 februarie. La inceputul lui martie armatele se intalnesc la Rin. Peste tot podurile erau distruse, cu exceptia celui din micul oras Ramangen, unde unitati ale Armatei Intai americane au capturat un pod de cale ferata pe 7 martie. Pana pe 24 martie cand Montgomery a trimis elemente ale Armatei a Doua britanice si Armata a Noua americana sa treaca raul, Armata Intai ocupase toate capurile de pod dintre orasele Bonn si Koblenz. Pe 22 martie Armata a Treia americana ocupase un cap de pod la sud de orasul Mainz. Astfel, intreaga bariera a raului fiind sparta Eisenhawer a ordonat ca armatele sa atace spre est pe un front intins. Obiectivele aliatilor in Germania Generalul Dewight D. Eisenhower dand indicatii undeva aproape de front. Avansand cu peste 80 km pe zi Armata Intai si a Noua americane, la 1 aprilie, au inchis un cerc in jurul zonei puternic industrializate ale Germaniei, bazinul Rhur, inconjurand 325000 de trupe germane. Armata a Doua britanica a traversat raul Weser, la jumatatea distantei dintre Rin si Elba, pe data de 5 aprilie. Pe 11 aprilie, Armata a Noua a ajuns la raul Elba, langa orasul Magde-bourg, iar a doua zi capturasera capuri de pod pe malul de est a raului, astfel aflandu-se la 120 km de Berlin. Sosirea Armatei a Noua la raul Elba ridica suspiciunea de „intrecere pentru Berlin”. Britanicii, in special Churchill si Montgomery si unii dintre americani, rivalizau pe ideea ca Berlinul ar fi cel mai important obiectiv in Germania, pentru ca lumea, poporul german in special ar acorda atentia cuvenita adevaratei victorioase in razboi, armatei care ar cuceri prima orasul. Eisenhower a insistat ca din punct de vedere militar, Berlin-ul nu ar valora posibilele costuri care ar trebui suportate intr-o eventuala batalie pentru acesta. O intalnire cu rusii s-ar fi putut face tot atat de bine si putin mai la sud in vecinatatea oraselor Leipzig si Dresden. Mai mult decat atat Eisenhower credea ca retrogradatii nazisti se vor refugia undeva in muntii bavarezi, drept urmare vroia sa indrepte principalul atac al americanilor spre sudul Germaniei. Intre timp frontul sovietic ramase stationar pe raul Odra inca din februarie, lucru care ridica o alta intrebare: „Ce vor face astia?J”. Explicatiile de dupa razboi ale sovieticilor au fost ca flancurile din nord si sud erau amenintate si trebuiau retrase. Succesiunea evenimentelor de dupa februarie 1945 arata, ca Stalin nu credea ca britanici si americanii puteau sa traverseze asa de repede Germania in consecinta a presupus ca va avea destul timp sa-si termine cuceririle prin estul Europei si apoi sa se indrepte spre centrul Germaniei. Desi i-a spus altceva lui Eisenhower, evident nu vedea Berlinul ca un obiectiv neimportant. In prima saptamana din aprilie armatele lui au intrat intr-o pregatire fulgeratoare pentru o ofensiva spre Berlin. Ultimele batalii in Europa Avansul aliatilor in drumul spre Berlin, spre victorie. Utima speranta lesinata a lui Hitler s-a mai trezit, odata cu moartea presedintelui Roosvelt pe 12 aprilie, dar pe o perioada scurta de vreme cand a crezut ca relatiile dintre puterile vestice si Uniunea Sovietica se vor rupe. Intradevar alianta dintre est si vest avea momente de ten sionare dar o ruptura nu avea sa vina tocmai atunci, in beneficiul Germaniei naziste. Pe 14 si 16 aprilie Armata a Cincea americana si Armata a Opta britanica au lansat atacuri in sud, care le-au adus intr-o saptamana langa raul Pad. Avansul sovieticilor spre Berlin avea sa inceapa pe 16 aprilie. Armata a Saptea americana capturase Nüremberg-ul, sediul Partidului Nazist di anii 30, pe 20 aprilie 1945. Patru zile mai tarziu, Armata Rosie forma un inel in jurul Berlin-ului. In urmatoarea zi, Armata a Cincea sovietica si Armata Intai americana s-au intalnit la Torgau la nord est de Leipzig, pe raul Elba si Germania a fost impartita in doua parti. In ultima saptamana a lunii rezistentele impotriva americanilor si britanicilor, practic au incetat, dar soldatii germani care erau in est luptau disperati sa nu cada prizonieri sovieticilor. Capitularea Germaniei Hitler s-a hotarat sa astepte sfarsitul in Berlin, de unde inca mai putea manipula ceea ce a mai ramas din efectivul de comanda. Majoritatea dintre asociatii lui politici si militari au hotarat sa paraseasca orasul, plecand in nordul si sudul Germaniei, probabil de a nu fi prinsi de sovietici. Pe 30 aprilie, Hitler s-a sinucis, in buncarul sau din Berlin. Asa cum spunea ultimul sau document oficial, l-a numit ca succesor al sau ca sef al statului pe amiralul Karl Doenitz. Doenitz, cre i-a ramas loial lui Hitler, nu avea alta solutie decat sa se predea. Reprezentantul sau, generalul Alfred Jodl, a semnat un act de capitulare neconditionat al tuturor armatelor germane, la sediul central al lui Eisenhower in orasul Reims, in dimineata zilei de 7 mai 1945. Pana la acea data, fortele germane din Italia capitulasera (2 mai) la fel ca si cele din Olanda, nordul Germaniei si Danemarca (4 mai). Guvernul britanic si cel american declara la 8 mai 1945 Ziua V-E (Victoriei in Europa). Predarea deplina si neconditionata a germanilor are loc la un minut dupa miezul noptii, in Berlin, cu participarea sovieticilor.
