Teritoriul Germaniei este populat din antichitate de triburi germanice, celtice si slave.
In secolul 1 e.n 4 e.n. regiunile sudice si apusene ale Germaniei (avand ca granita Rinul) sunt transformate in posesiuni ale Imperiului Roman.
Prin tratatul de la
In 962, regele Otto I (936-73) este incoronat la Roma ca imparat al "Sfantului Imperiu Roman"
Faramitirea politica a Germaniei in nenumarate principate, ducate, comitate, ca un pronuntat grad de autonomie, precum si puterea crescanda a feudalilor germani, au impiedicat, de-a lungul intregului ev mediu, creearea unui stat german centralizat si puternic.
In secolul 10-12 incepe expansiunea feudalilor germani spre rasarit in teritoriile locuite de slavi la care participa din secolul 13 si Ordinul teutonic.
Rivalitatea dintre imparatul german si papalitate din secloul 11-12 ("lupta pentru investitura") atinge apogeul in vremea lui Henric IV si a papei Grigore VII ("pelerinajul lui Henric IV in 1077 la Canosa") si se incheie cu un compromis in 1122 ("concordatul de la Worms").
Din secolul 11 incepe dezvoltarea oraselor, in 1282 este infiintata Hansa care cuprinde numeroase orase germane si are in secolul 14-15 un rol economic si politic de prima importanta in regiunea Marii Baltice.
Publicarea in 1517 a tezelor de catre Luther inaugureaza epoca Reformei.
Razboiul taranesc din anii 1524-1526 zguduie regiunile meridionale ale Germaniei.
Pacea westfalica (1648) cu care se incheie Razboiul de 30 de ani confirma faramitirea Germaniei in peste 300 de satulete (principate, ducate), intareste puterea unui amestec nemotivat si nedorit, extern.
In prima jumatate a secolului 19 se dezvolta capitalismul si creste numeric proletariatul.
In 1847 Karl Marx si Friedrich Engels creeaza Liga Comunistilor, primul partid al ploretariatului din istorie; in "Manifestul Partidului Comunist" intemeietorii socialismului stiintific formuleaza pentru prima data misiunea istorica a clasei muncitoare.
In 1848-1849 se desfasoara Revolutia burghezo-democratica, inabusita de reactiune.
Unificarea Germaniei este realizata "prin fier si sange" de Prusia cancelarului Bismarck. Dupa victoria din razboiul contra Austriei (1866) si a Frantei (1870-1871) este proclamat, la 18 ianuarie 1871 Imparat federal german; Wilhelm I se incoroneaza ca imparat al Germaniei.
Dezvoltarea rapida a capitalismului face din Germania la inceputul secolului 20, a doua mare putere independenta a lumii.
Inaugurarea unei politici coloniale si lupta pentru reimpartirea lumii, crearea "Triplei Aliante" prin tratatul germano-austro-italian din 1882, pregatesc dezlantuirea primului razboi mondial (1914-1918), incheiat cu infrangerea Germaniei.
Prin tratatul de la Versailles (28 iunie 1919), Germania pierde toate coloniile, provinciile Alsacia si Lorena (ocupate in 1871) si este obligata sa plateasca importante despagubiri de razboi. Situatia revolutionara interbelica are ca urmare proclamarea republicii sovietice la Bremen (ian.-febr. 1919) si in Bavaria (apr.-mai 1919), declansarea insurectiei proletare de la Hamburg condusa de Ernst Thälmann (1923). Criza din 1929-1933 netezeste drumul spre putere al miscarii naziste; la 30 ianuarie 1933 Adolf Hitler devine cancelar al Germaniei.
Instaurarea dictaturii naziste este urmata de lichidarea libertatilor democratice si de promovarea unei politici agresive; este sprijinita rebeliunea fascista si din Spania (1936-1939) si sunt puse bazele aliantei Berlin-Roma-Tokyo.
In martie 1938 Germania nazista ocupa Austria, in septembrie 1938 regiunea sudeta si in martie 1939 Cehoslovacia.
Atacand la 1 septembrie 1939 Polonia, Germania declanseaza al doilea razboi mondial.
La 22 iunie 1941 Germania ataca U.R.S.S. La 6 iunie 1944 S.U.A si Marea Britanie au ca urmare capitularea neconditionata a Germaniei.
La 8 mai 1945 in fata fortelor Natiunilor Unite, Germania este ocupata de trupele U.R.S.S, S.U.A, Marii Britanii si Frantei si impartita in patru zone de ocupatie.
Conferinta de la Potsdam (17 iul.-2 aug. 1945) fixeaza noile granite ale Germaniei si traseaza liniile politice ale organizarii interbelice a Germaniei pe baza principiilor demilitarizarii, denazificarii, si democratizarii.
Ca urmare a unificarii zonelor de ocupatie americana, engleza si franceza se constituie Republica Federala Germania (sept. 1949).S-a ajuns astfel la existenta a doua state germane.
Dupa 1945 Berlinul s-a aflat temporar sub administratia comuna a U.R.S.S, S.U.A, Marii Britanii si Frantei.
Din 1948 este impartit intr-o parte estica (din 1949 capitala R.D.G) si una vestica, Berlinul Occidental, oras cu autoadministratie si un statut special (conform Acordului cvadripartit asupra Berlinului si a aranjamentelor suplimentare din 3 septembrie 1971).
GERMANIA
La 30 ianuarie 1933 in cabinetul maresalului Hindenburg s-au luat hotarari care aveau sa pecetluiasca pentru o perioada de 12 ani soarta omenirii.
Lui Hitler i s-a conferit titlul de cancelar al Reichului; in Prusia a fost numit von Papen. Fost ofiter de stat-major, acesta era omul de incredere al maresalului si omul de paie al Ligii Agrare germane, care reunea pe marii proprietari din rasarit sub presedintia contelui von Klackereuth. Insarcinat de Hindenburg sa "ia legatura cu partidele pentru a clarifica situatia politica si pentru a examina posibilitatile existente de construire a unui nou cabinet.
Von Papen il adusese acestuia pe Hitler - singurul om pe care iuncherii il considerau in stare sa puna stavila, printr-o politica de forta, tendintelor socializante care incepusera sa castige teren.
Doctorul Frick, fost functionar al politiei din München si vechi nazist, deveni noul ministru de interne, functie pe care avea sa si-o pastreze pana pe 19 august.
Ca un semn asupra Germaniei se abatu teroarea sub o indoita forma: o teroare brutala si sangeroasa, manifestata prin programe si lupte de strada, alta vicleana si surda, care se concretiza prin arestari arbitrare in zorii zilei avand adesea ca urmare executii rapide cu pistolul sau cu streangul in fundul unui cine stie carui beci tacut.
