Unirea Transilvaniei si a Moldovei
cu Tara Romaneasca -1600-
Un rol insemant in transformarea in realitate politica a 'planului dacic'nutrit de Mihai Viteazul l-a avut constiinta unitatii de neam a romanilor din Transilvania,Tara Romaneasca si Moldova,constiinta izvorita din identitatea de origine,limba si origine,identitate recunoscuta de numeroase marturii straine,incepand din sec. al XIV-lea,fie ele latine,germane,poloneze,magheare,ruse.La randul lor,boierii munteni din acea vreme scriau boierilor moldoveni :''suntem toti de o lege si o limba''.
Legaturile economice si politice dintre cele 3 tari romanesti au contribuit la difuzarea elementelor de cultura dintr-o tara in alta.
In vara anului 1599 Andrei Bathory si Ieremia Movila incheie pace cu Imperiul Otoman ;acestia ii cer lui Mihai Viteazul sa paraseasca tronul si tara.Replica sa a fost pe masura :''pana ce nu-mi vor arunca pamant peste ochi nu voi inceta sa lupt cu turcii''.
Devenise limpede ca fara o actiune energica menita sa-si surprimda adversarii cauza anti-otomana ar fi suferit o grea infrangere.
Donmul Tarii Romanesti a hotarat deci,o campanie peste munti a carei desavarsita organizare arata indelungata ei premeditare.
La Selimbar s-a dat batalia intre Mihai Viteazul si Principele Ardealului,Andrei Bathory la 18-28 oct 1599.Victoria a fost de partea lui Mihai Viteazul.
La I noembrie 1599 Mihai Viteazul isi face intrarea triumfala in Alba Iulia.
In primavara anului 1600 Mihai Viteazul se afla din nou in fata unei mari decizi.Campania fulgeratoare care alaturase Transilvania Tari Romanesti,crease o noua situatie politica.
La 10 mai 1600,Bacaul a fost cucerit,iar la 16 mai 1600,Suceava va fi cucerita fara lupata caci aparatorii cetatii s-au predat.Succesul campaniei din Moldova se explica prin graba cu care ostasii Movilestilor au trecut de partea lui Mihai Viteazul care,aflat aici,stia prea bine ca se afla pe pamant romanesc.
In punctul cel mai inalt al destinului sau Mihai se intitula intr-un hristov emis la 27 mai 1600 ''Domn al Tarii Romanesti,Ardealului si Moldovei'' si isi confectiona bine cunoscuta pecete pe care figureaza cele 3 tari romane surori.
Mihai Viteazul nu a intervenit prin urmare in Transilvania si Moldova ca in niste tari straine,ci el a ridicat pe o treapta superioara incercarile unora dintre predecesorii lui,unind sub conducerea sa 3 tari locuite de acelasi neam.
Ideea de cucerire, in sens expansionist,cucerire de teritorii straine a fost si este cu totul straina traditiei politice romanesti.
Realizand unificarea politica a teritotiului romanesc,Mihai Viteazul a cautat,printr-o intensa activitate diplomatica, sa imprime durabilitate faptului implinit. In primul rand era necesara recunoasterea Unirii din partea Casei de Austriei si Mihai Viteazul a cautat sa o obtina. Cererile adresate imparatului Rudolf al II-lea vizau crearea unei monarhii romanesti autoritare cu caracter ereditar.
Mihai Viteazul a stapanit doar cateva luni cele 3 tari romane deoarece existau numeroase probleme de guvernare.
La inceputul lui septembrie 1600 starile privilegiate din Transilvania se rascoala inportiva lui Mihai Viteazul pentru ''dajdii neobisnuite'' si sarcini care i-au slabit.A venit in ajutorul rasculatilor Oastea Imperiala.Lupta s-a dat la Miraslau pe 18 septembrie 1600.Mihai a pierdut Ardealul fiind infrant.
In acelasi timp oastea poloneza a intrat in Moldova.Suceava s-a predat la 27 Septembrie 1600,iar pe 6 octombrie 1600 Movilestii redobandesc Moldova.
Pe 25 noiembrie 1600 Mihai Viteazul pierde batalia de la Curtea de Arges si pleaca in exil.Mihai merge in audienta la Rudolf al II-lea la Praga la inceputul lui martie 1601.Acesta ii da 100.000 de taleri pentru echiparea unei osti si increderea imparatului.
Mihai Viteazul se impaca cu Basta in mai 1601.
In zorii zilei de 8 august 1601,pe Campia Turzi,Mihai Viteazul este asasinat miseleste din ordinul generalului habsburgic Gheorghe Basta.Trupul sau a fost inmormantat in Transilvania iar capul la Manastirea Dealul.
Faptele marelui domnitor s-a impus ca simbol al luptei pentru unitate si ele au exprimat o aspiratie o fundamentala a poporului roman.
