Marile Descoperiri Geografice



cl. a X-a C

Colegiul Nat. "Gh. Lazar"


Marile descoperiri geografice




- exploratori -

1487 - Bartolomeu Diaz. In slujba regelui Portugaliei. Descopera capul Bunei Sperante, deschizand drumul spre Oceanul Indian, Asia de sud si sud-est.

1492 - Incercand sa ajunga in India, evitand "ruta Portugheza" din Atlantic, Cristofor Columb descopera America.

Mai 1498 - Vasco da Gama debarca la Calicut, in India

4. 1519-1522 - Prima calatorie in jurul lumii, initiata de Magelan(in 1521 el descopera insulele Mariane si Filipine)

Bartolomeo Diaz si descoperirea

Capului Bunei Sperante



Indata dupa intoarcerea expeditiei lui Cao, regele portughez Joao al II a hotarat sa trimita spre sud doua corabii de razboi.Acestea erau mici, dar stabile incat se puteau instala tunuri grele. Acestor corabii li s-a adaugat un vas de transport cu provizii. Sef al micii flotile a fost numit Bartolomeo Diaz, care facuse parte din expeditia lui Diego Azanbuja, iar carmaci principal a fost numit unul din cei mai experimentati navigatori din aceea vreme, Pero Almequer.Nu s-a pastrat nici o marturie din care sa erzulte ca expeditia lui Diaz avea misiunea de a ajunge in India.Mai probabil este ca ea a trebuit sa efectueze explorari la distante mari.

Cronologia expeditiei pe mare a lui Diaz nu este destul de limpede.In prezent, majorita istoricilor inclina sa considere ca flotila sa a plecat din Lisabona in august 1487(iar nu in1486 cum se credea inainte). Diaz a mers pe drumul obisnuit pana la Sao Jorge da Mina, iar de aici a urmat drumul lui Diego Cao apna in dreptul paralelei 22 latitudine sudica. Dincolo de tropicul sudic el; a descoperit un tarm pustiu si usor crestat. Portughezii parca au ajuns in alta lume: tarmuri golase, adesea invaluite in ceata, culori sterse-nimic nu semana cu Africa tropicala. Diaz a asezat primul sau padrao pe malul 'Portului mic'(Angra Pequena). De aici el a pornit spre sud de-a lungul coastei pustii, care devia tot timpul usor spre rasarit, dar in apropierea paralelei 33 latitudine sudica cotea brusc spre vest( in dreptul golfului Sfanta Elena). In timpul acesta s-a starnit un vant puternic. Fiindu-i teama ca vasele sa nu se sfarame de stanci, Diaz a iesit in largul oceanului. Vantul s-a transformat in furtuna si portughezii au pierdut din vedere coasta Africii. Furtuna inspaimantatoare zguduia mareu cele doua corabii mici portugheze, manandu-le spre sud (vasul de transport ramasese in urma). Era in luna ianuarie 1488, deci in toiul verii in emisfera sudica, dar valurile veneau tot mai reci. Cand furtuna s-a mai potolit, Diaz a cotit iarasi spre rasarit. Corabiile au mers cateva zile in aceasta directie, dar Tarmul Africii nu se arata. Diaz s-a gandit ca a ocolit pesemne extremitatea sudica a Africii. Ca sa se convinga de acest lucru, a cotit spre nord. Dupa doua -trei zile au aparut in zare niste munti,iar apoi un tarm inalt acoperit cu iarba verde, care se inrindea de la apus spre rasarit(3 februarie 1488).

Portughezii au zarit pe un deal o cireada de vaci si cativa pastori aproape goi. Diaz a trimis oameni pe tarm sa ia apa. Pastorii, pe care portughezii i-au luat la inceput drept negrii, au manat vacile mai departe, ei insusi ramanand in varful dealului, strigand si dand din maini. Diaz a lansat in ei o sageata din archebuza. Un pastor a fost ucis, iar ceilalti au fugit. Atunci portughezii s-au apropiat de 'negrul' ucis si au vazut ca are parul ca 'lana', dar pielea de culoarea frunzelor uscate-era mult mai deschisa decat a negrilor pe care ii intalnisera pe tarmurile apusene ale Africii. Astfel, prin uciderea unui pastor dezarmat a fost marcata prima intalnire a europenilor cu poporul Koi Koin, pe care nu-l cunoscusera inainte, locuitorii bastinasi ai Africii de Sud. Din acest 'Port al pastorilor'(Mossel), Diaz si-a condus corabiile de-a lungul tarmului drept spre rasarit si a ajuns pana la un golf larg deschis spre ocean. De aici coasta cotea lin spre nord-est, in directia Idiei. Diaz a ajuns la concluzia, care s-a dovedit justa, ca vasele sale au ocolit toata coasta sudica a Africii si se afla in Oceanul Indian, pe care multi il considerasera o mare inchisa. 'Calea maritrima spre India in jurul Africii fusese descoperita'.

Diaz a asejat pe o insulita in golf cel de-al doilea padrao, dar echipajul ambelor corabii, istovit de indelungatele pelegrinari pe ocean, i-a cerut sa se intoarca in patrie. Temandu-se de o rascoala, Diaz a fost nevoit sa cedeze.          




2. Expeditiile lui Cristofor Columb


Expeditia lui Columb       s-a desfasurat intre anii 1493-1496. Vestea descoperirii noilor pamanturi si mostrele aduse de Columb dupa prima sa calatorie in vest, au creat o stare de entuziasm general, bazat si pe speranta de a gasi aur din ce in ce mai mult.

Noua flota era compusa din 17 vase si 1700 de oamenide diferite meserii. Pe langa provizii, Columb a mai incarcat diferite soiuri de seminte, puieti de pomi fructiferi, butuci de vie,cai, vite si porci. La 25 septembrie 1493, amiralul inalta pavilionul pe 'Maria Galante' si ridica ancora din portul Cadiz. Din Insulele Canare s-a indreptat spre vest cu 12° mai la sud, in intentia de a intalni 'pamanturile caraibilor ca mananca oameni' si 'insulele fecioarelor', despre care se aflase ca sunt la sud de Española. Directia a fost bine aleasa, traversarea facandu-se doar in 20 de zile. Aceasta ruta a devenit ulterior cea mai folosita de corabiile care plecau spre'Indiile de Vest'. Prima insula intalnitaintr-o zi de duminica a fost botezata'Dominica'. Pe urmatoarea au denumit-o 'Maria Galante'. Aici Columb a debarcat si a infipt steagul castilian, luand in stapanire in mod solemn intregul arhipelag (Antilele Mici). A debarcat apoi pe insula botezata 'Guadelupa' fiind uimiti de cele vazute. Diego Alvares Chanca, medicul celeo de-a doua expeditii, noteaza: 'In case am gasit o multime de oase si cranii menesti, atarnate ca niste vase caci pe aceste trei insule traiesc caraibii(canibalii); ei erau plecati in incursiune pe insulele locuite de indienii arawaki pasnici de unde iau femei cate pot, in special pe cele tinere si frumoase Pe barbatii ucisi ii mananca pe loc iar pe prizonieri ii duc si ii mananca in satele lor'. Columb a eliberat cativa captivi, pe care i-a luat apoi drept calauze, si a parasit aceste tinuturi macabre.

La 15 noiembrie spaniolii au zarit un pamant muntos alcatuit din circa 40 de insulite pe care Columb le-a numit 'Insulele fecioarelor'(Insulele Virgine). Ziua urmatoare au descoperit o insula mare cu paduri magnifice si golfuri excelente pe care au botezat-o 'San Juan Batista'(Sfantul Ioan Botezatorul)-azi Puerto Rico.

Au ajuns in fortul Navidad, la 27 noiembrie, seara. Totul parea mort. S-au tras 2 lovituri de tun; nici un raspuns, nici o lumina. Dimineata au constatat ca totul era distrus

Columb a hotarat sa construiasca un nou oras, intr-unloc mai bine aparat, langa MonteCristi, la mica distanta de Cibao 'pamantul aurului'. La 7 decembrie 1493 acest oras a fost botezat 'Isabela'. Aloso Hijeda, trimis in interiorul sa localizeze zona raurilor aurifere, gaseste chiar el o pepita de 9 uncii.

La 12 martie 1494 Columb a pornit cu un detasament puternic de oameni si calareti spre Cibao. In interiorul terenului aurifer a ridicat un fort numit 'Sf.Tomas' avand o garnizoana de 56 de oameni sub comanda lui Pedro Margarite. Las Casas relateaza: 'fortul era asezat asa aproape ca puteai sa vezi aurul cu oghiul liber si sa-l atingi cu degetul'. Columb care se temea ca portughezii sa nu i-o ia inainte, a lasat comanda insulei fratelui sau Diego si a hotarat sa plece spre apus in descoperirea Indiilor. Dupa ce parcursese 335 leghe spre vest, covarsit de ideea ca este aproape de continent si ca trebuie sa-l paraseasca tocmai cand putea sa-l atinga a recurs la un expedient extraordinar, a facut un fel de juramant prin care spunea ca plecand din Cuba sa ajungi in Sapnia mergand pe 'jos', traversand Asia. Mai tarziu datorita unei mari suparari Columb cazu bolnav la pat pt. 5 luni.

Multi coloni se ridicau impotriva lui, iar cei trimisi in Spania il acuzau de injustitie si cruzime, insinuand ca intentioneaza sa se elibereze de obligatiile fata de coroana. Dupa multe incidente de acest fel Columb se intoarce in Spania. Afost bine primit si de data aceasta, dar contractul din 1492 a ramas partial valabil.

In acea epoca Spania era in razboi cu Franta. Toate corabiile erau folosite in acest scop, iar lazile tezaurului erau aproape goale. In consecinta abia in 1498 perechea regala a putut sa-l ajute pe Columb sa echipeze o noua expeditie-cea de-a treia (1498-1500). Marcat de faptul ca nu a reusit sa gaseasca destul aur in Indiile de Vest, Columb a scris unui batran bijutier invatat, evreul Jaime Ferrer din Catalonia, cerandu-i sfatul. Acesta i-a raspuns: 'ca toate aceste lucruri de pret sunt aduse din tarile de miaza-zi, a caror locuitori au pielea neagra sau cafenie'. Amiralul a hotarat atunci sa aleaga o ruta cat mai la sud, cat mai aproape de ecuator, pentru a gasi acesti oameni de culoare inchisa.

La 30 mai 1498, amiralul a parasit portul San-Lucar cu sase caravele indreptandu-se spre Madeira. Din Canare, jumatate de flota a plecat direct spre Española in timp ce Columb cu celelalte corabii a coborat mai la sud spre insulele Capului Verde.

La 31 iulie, 'marinarul de veghe a strigat pamant la apus'. Era o insula mare pe care Columb a botezat-o Trinidad.

Zilele urmatoare au descoperit noi locuri: Capul Nisipos, Terra Garcia, Boca de la Sierpe(Gura Sarpelui), Bocas del Drago(Gurile Dragonului). La 5 august ating pt. Prima data coasta sud-americana.La 15 august au descoperit Margarita sau insula Perlelor. La 20 august1498 se alatura echipajului Bartolomeu Columb.

Lui Columb i s-a mentinut dreptul incasarii veniturilor anuale ale proprietatilor pe care le detineal in diferite puncte ale Atlanticului, dar nu i s-a mai permis sa mai provoace tulburari in colonie.




3. Calatoriile lui Vasco da Gama

Prima calatorie


La 8 iulie 1497 de pe puntea corabiei-amiral, "Sao Gabriel , Vasco da Gama daduse semnalul de pornire micii lui flote, compusa din partu corabii. Tinta spre care pornea era India.

Bartolomeu Dias, incercatul navigator, a ales chiar el cele trei caravale: "Sao Gabriel", de 100 de tone, "Sao Miguel" de 50 de tone, "Sao Rafael" de 120 de tone, precum si o nava de transport de 200 de tone. Pentru ca fara indoiala expeditia urma sa poarte si lupte, pe toate corabiile au fost montate cate doua randuri de bombarde. Pentru ca nu se stia cat va dura calatoria, in calele corabiilor au fost stivuite si bine amarate provizii pentru trei ani de zile. Pentru zilele de post s-a luat orez, branza si peste sarat. Pentru capitani au fost alese cele mai bune instrumente de navigatie, ale timpului, si se pare ca si o intreaga biblioteca documentara si de harti. In ceea ce priveste echipajele, au fost selectionati numai marinari incercati si care cunosteau bine si o meserie ce putea fi de folos atat la bordul corabiilor, cat si pe uscat. Numarul lor era de 200. Au mai fost luati si vreo zece condamnati la moarte, care fusesera gratiati cu conditia sa insoteasca expeditia si sa efectueze actiunile intradevar riscante, ca recunoasterile in asezarile de pe coastele necunoscute, unde ei erau lasati o vreme sa se informeze urmand a fi luati la intoarcerea corabiei.

Coducerea acestei atat de pregatite expeditii nu a fost incredintata incercatului si verificatului navigator Bartolomeu Dias ci unui personaj aproape necunoscut, mai ales ca navigator si explorator: VASCO DA GAMA. El provenea dintr-o familie de mici nobili ce-si aveau resedinta in micul oras de pe coasta, Sinues. El a luat parte la mai multe calatorii dealungul coastelor de vest ale Africii.

In dimineata zilei de 8 iulie, dupa o slujba religioasa si dupa o salva de salut trasa cu toate bombardele, corabiile ridicara panzele si luara largul. La 15 iulie trecura pe langa arhipelagul Insulelor Canare. In noaptea de 16 spre 17, trecura de Tropicul Racului. Din seara zilei de 3 august si pana la 4 noiembrie amiralul si oamenii sai nu vor mai vedea pamantul Africii. La 22 noiembrie Vasco da Gama trecu de Capul Bunei Sperante aflandu-se acum pe drumul spre Indii. In ziua de 25 noiembrie mica flota arunca ancorele in golful cel boteza Sao Braz (Mossel-Bay) unde ramase 13 zile.

La 16 decembrie corabiile lui da Gama trecura de ultimul padrao ridicat de Bartolomeo Dias. De Craciun ajunsera in dreptul unei coaste impadurite pe care, in cinstea sarbatorii, o botezara, Natal (Craciun). Peste o saptamana avu loc o intalnire cu negrii care, pana atunci, nu mai vazusera oameni albi. Atat de bine s-au inteles localnicii cu portughezii incat Vasco da Gama a botezat regiunea: Terra da Boa Gente (tara oamenilor buni). Dupa o alta saptamana de navigatie, la apropierea corabiilor de coasta, alti localnici le iesira in cale. In timp ce faceau noi provizii portughezii vazura venind cu barcile, pe un fluviu din apropiere, cativa negrii care purtau in jurul soldurilor si aveau si capul acoperit cu panzeturi viu colorate si care le oferira spre vanzare tesaturi de bumbac si de matase diferite atat ca tesatura cat si ca ornamentare de cele africane. Erau primele elemente ale unei civilizatii orientale cu care s-a intalnit Vasco da Gama aici in Africa. De acum amiralul portughez era sigur ca este pe drumul cel bun drumul pe care veneau marfurile din orient. El boteza locul Rio dos Bons Signaes (Raul semnelor bune).

La 1 martie portughezii au ajuns in rada primului mare port de pe coasta de rasarit a Africii, Bozambic.

La 24 aprilie pornira cu panzele in vant spre aceanul Indian, spre India. In 23 de zile mica flota portugheza impinsa de musonul de sud-est trecu marea si in ziua de 18 mai in fata ochilor europenilor uimiti aparu coasta Malabarului cu inalta faleza a Ghatilor orientali. Ca semn de bun augur, portughezii au fost primisi cu averse cumplite care le ingreunau inaintarea si orientarea. In curand aparu un oras : Calicut. Tinta calatoriei lui Vasco da Gama fusese atinsa. Portughezii ajunsesera in India. Era in ziua de 20 mai 1498. Data aceasta deschidea o pagina noua in istoria Portugaliei, dar si in istoria Indiei si a Orientului Indepartat care vor face acum conostinta cu noii veniti: Europenii.

Orasul Calicut era socotit, cel putin de negusttorii arabi si indieni, "al cincilea port al lumii" si era capitala unui principat ce se intindea dealungul coastei de vest a Indiei numita Malabar. In cele trei luni cat a stat Vaso da Gama in India, oamenii lui au putut numara numai la Calicut peste 1500 de corabii de comert care plecau si veneau zi si noapte in port. In ce priveste corabiile, europenii constatara ca ale lor erau mai rezistente, mai bine dotate cu utilaj nautic si fara indoiala mai bine inarmate.

La 15 septembrie, conform obiceiului lor, portughezii au ridicat nu departe de Calicut, un padrao. La 20 septembrie escadra portugheza atinse insulele Laccadive, de unde lua apa si primi la bord si un "european", care a fost rebotezat cu numele de Gaspar da Gama la intoarcerea in Portugalia. El a participat apoi la expeditia urmatoare condusa de Cabral.

La 5 octombrie amiralul Vasco da Gama puse capul corabiei sale spre vest si, urmat de celelalte doua, lua drumul Africii. Drumul a fost greu pentru ca, necunoscand regimul vanturilor (musonul) in aceasta parte a lumii, pana sa vada coasta Africii el a plutit tot timpul cu vantul din fata sau din borduri. In vremea aceasta, la bordul corabiilor, boala marilor calatorii pe mare era dezlantuita: scorbutul facea ravagii. La 2 ianuarie matelotul de pe catarg striga cuvantul salvator pamant - se vedea un oras pe coasta africana. Era Magadoxo (Mogadiscio). Amiralul insa nu se hazarda in portul necunoscut, ci se indrepta spre Melinda unde ajunge la 7 ianuarie.

La 1 februarie mica escadra era in dreptul insulei Mozanbic iar la 3 martie in golful Sao Braz. La 20 martie Vasco da Gama dubla Capul Bunei Sperante pornind in ultima etapa a drumului, spre tara, etapa pe care o si parcurse foarte repede. La 25 martie ajunse la Rio Grande. De acum cele doua corabii care mai ramasera, se separara. Capitanul Coelho isi urma drumul ajungand la 10 iulie 1499 la Lisabona iar da Gama se indrepta spre factoria de la Santiago din Insulele Capului Verde de unde nemaiputand continua drumul, pe corabia amiral, se urca impreuna cu fratele sau muribund, capitanul de corabie Paolo da Gama, pe o caravela ce mergea spre Portugalia. Vasco da Gama a ajuns la Lisabona la 29 august 1499, unde a fost primit cu mari onoruri.

Din aceasta calatorie remarcabila din cei peste 200 marinari, cati formau echipajele celor 4 corabii la plecare, se mai intoarsera doar 50 de oameni.  




A doua calatorie a lui Vasco da Gama



In 1502 o alta mare flota era pregatita de drum, 20 de corabii, dintre care cele mai multe nave de razboi. Comanda o avea "amiralul Indiilor", Vasco da Gama. El era ajutat de doi capitani incercati Estevao da Gama si Vicente Sondre. Drumul a fost greu din cuza deselor furtuni. Pe coasta de rasarit a Africii, da Gama vizita pe sultanii cunoscuti in a prima calatorie. Cu cei mai importanti reinoi tratatele comerciale si de alianta. Dupa ce trecu si prin apropierea Melindei, al carui sultan ii era bun prieten, Vasco da Gama porni spre est, ajungand la 3 octombie 1502 la Cananor. Aici cu omare cruzime ce era de altfel obisnuita in aceasta epoca, Vasco da Gama ataca incendiind o mare corabie ce ducea pelerini de la Mecca. Din cateva sute de oameni doar 20 de tineri au fost salvati. Acestia, devenind mai tarziu crestini, in Portugalia, vor lupta, ca soldati, sub steagurile regelui.

Rajahul din Cananor primi cu cinste pe amiralul portughez. El se oferi chiar sa ridice, pentru europeni, in apropierea orasului un fort. Apoi flota portuhgeza se indreapta spre Calicut. In timp ce rajahul incerca sa se opuna atacurilor crudului portughez, corabiile de transport portugheze erau incarcate la Cananor si la Cochin cu pretioase mirodenii si cand totul fu gata amiralul, lasand in apele Indiei o mica flota compusa din 7 corabii, sub comanda capitanului Sondre, porni spre Europa. La Lisabona ajunse in 11 octombrie 1502. Expeditia condusa de amiralul Indiilor aduse un mare castig. Valoarea marfurilor era de un milion si jumatate de maravedis de aur, o suma importanta pentru vremea aceea. Si beneficiul coroanei fu mare, tinandu-se seama ca regele isi rezervase monopolul celor mai pretioase produse si putea incasa pana la 5/8 din valoarea celorlalte marfuri. Vasco da Gama si-a avut partea lui, iar regele ii mari si pensia ce i-o acordase.





4. Primul inconjur al lumii - Magelan

Primul ocol al Pamantului a fost condus de navigatorul portughez Ferdinand Magellan.

Magellan s-a nascut la Oporto (conform altor date, la Sabrosa), Portugalia in 1480, intr-o familie de nobili de conditie modesta. A fost indrumat de mic spre cariera armelor. Ramas orfan de la varsta de 10 ani, a fost educat la curtea regala. A studiat navigatia si in 1505 s-a inrolat in marina, unde a slujit coroana portugheza participand la mai multe batalii navale, intre altele la cea de la Diu, din 1509, care i-a adus Portugaliei suprematia in Oceanul Indian. Timp de cativa ani, a facut si comert pe cont propriu, dar intr-una din calatorii, pe cand se intorcea in Portugalia, corabia lui a fost surprinsa de o furtuna puternica langa Capul Bunei Sperante si s-a scufundat cu toate bogatiile de pe ea. Ramas teafar, dar ruinat, Magellan a fost luat de o corabie in trecere si dus in Indii, de unde a revenit in Portugalia doar peste cativa ani, in 1513. Nu dupa mult timp, insa, a plecat sa lupte in Maroc, cu care Portugalia era in razboi. La intoarcere, cade in dizgratia regelui Manuel din cauza unui presupus scandal in care ar fi fost implicat in Maroc. Renunta la cetatenia portugheza si pleaca in Spania, la Sevilla, unde isi ofera serviciile regelui spaniol, Carol Quintul. Ii propune suveranului sa-i finanteze o expeditie spre insulele cu mirodenii, convingandu-l ca cel putin o parte din aceste insule se afla in zona de influenta a Spaniei din partea inca nedescoperita a lumii. Regele accepta si, in septembrie 1519, 5 corabii sub comanda lui Magellan - San Antonio, Santiago, Trinidad, Victoria, si Concepcion - avand la bord aproape 300 de oameni, ridica panzele si pornesc spre vest. Un nobil italian luat in expeditie, Antonio Pigafetta, a pastrat un jurnal al acestei calatorii pline de pericole, rascoale si privatiuni.

Fiind un strain printre ceilalti capitani spanioli, Magellan a avut de infruntat numeroase probleme, deoarece acestia unelteau impotriva lui.

Ca si Columb inaintea sa, Magellan credea ca poate ajunge la insulele cu mirodenii din Orientul Indepartat navigand spre vest. Navele lui au trecut ecuatorul pe 20 noiembrie 1519 si au vazut Brazilia pe 6 decembrie. Magellan s-a gandit ca nu este intelept sa se apropie de teritoriile portugheze din moment ce naviga sub steag spaniol si a ancorat langa Rio de Janiero de astazi pe 13 decembrie. Antonio Pigafetta scria in jurnalul sau ca acolo au fost salutati de un trib de indieni - Guarani - de doua ori mai inalti decat europenii si care fugeau atat de repede, incat nici un alb nu i-ar fi putut ajunge. Acestia credeau ca oamenii albi sunt zei si i-au acoperit de bunatati. Dupa ce s-au incarcat cu de toate, corabiile si-au continuat drumul spre sud, atingand Patagonia (Argentina de astazi) in martie 1520. Una dintre nave, Santiago, a fost trimisa in recunoastere mai departe spre sud, dar s-a pierdut intr-o furtuna.

In august, Magellan a decis ca a venit timpul sa coboare mai spre sud, in cautarea unei treceri spre partea cealalta a continentului. In octombrie a vazut o stramtoare. Era stramtoarea care avea sa-i poarte numele. In timpul trecerii, a izbucnit o rebeliune, iar capitanul de pe San Antonio si-a intors nava inapoi spre Spania, luand cu el cele mai multe din proviziile flotei.

Cele trei corabii ramase au iesit din stramtoare in ocean pe la sfarsitul lui noiembrie. Magellan credea ca insulele cu mirodenii vor fi gasite dupa un voiaj scurt, dar au navigat 96 de zile fara a vedea pamantul. Conditiile la bordul navelor erau ingrozitoare. Echipajul supravietuia cu rumegus, bucati de piele si sobolani. In cele din urma, in ianuarie 1521, au zarit o insula, unde s-au oprit pentru a sarbatori. In martie, au atins Guamul. Au navigat spre Filipine, ajungand acolo la 28 martie.

Dupa ce a fost intampinat de regele insulei, Magellan s-a lasat prosteste atras intr-un razboi tribal si a fost ucis in batalie pe 27 aprilie 1521. Sebastian del Cano a preluat comanda navelor si a celor 115 supravietuitori. Din cauza ca nu aveau destui oameni pentru a conduce cele 3 corabii, a dat foc lui Concepcion.

Au navigat catre Moluccas (Insula Mirodeniilor) in noiembrie, incarcand mirodenii valoroase. Pentru a fi sigur ca cel putin o nava va ajunge inapoi in Spania, del Cano a trimis nava Trinidad spre est, prin Pacific, in timp ce Victoria a continuat spre vest. Trinidad a fost interceptata de flota portugheza si cei mai multi dintre membrii echipajului au fost ucisi. Victoria a reusit sa ocoleasca portughezii din Oceanul Indian si din jurul Capului Bunei Sperante. Pe 6 septembrie 1522, la aproape trei ani dupa ce si-a inceput calatoria sa istorica, Victoria si 18 dintre membrii ramasi ai echipajului (Pigafetta era printre ei) au ajuns in Spania. Ei au fost primii care au facut inconjurul lumii.