Marile migratii
Migratiile reprezinta deplasarea popoarelor dintr-o regiune in alta, in special cu scopul de a se stabili pentru o perioada de timp mai indelungata sau chiar permanent intr-o noua zona. Oamenii au migrat chiar de la aparitia lor ca specie. Diferentierea de baza a grupurilor etnice se pare a fi rezultatul evolutiei separate a diverselor grupuri de oameni care au migrat dintr-un punct comun de origine, poate Africa sau Asia Centrala. Chiar si in epoca de piatra aceasta separare nu era completa, deoarece migratiile au rezultat in urma unui complicat tip de relatii de rudenie intre grupuri izolate.
In trecutul apropiat miscarea popoarelor a condus la amestecarea accelerata a trasaturilor fizice. Dar poate mai importanta decat transmiterea trasaturilor fizice este transmiterea caracteristicilor culturale. Difuzia culturilor ,incluzand unelte, obiceiuri, idei si forme de organizare sociala, a fost un avantaj pentru dezvoltarea civilizatiilor actuale, care probabil s-ar fi desfasurat mult mai lent daca oamenii nu s-ar fi mutat din loc in loc si nu ar fi avut loc o intrepatrundere a civilizatiilor. De exemplu, domesticirea calului a fost introdusa mai intai in Est de invadatorii asiatici din Sumer si apoi raspandita in Europa. Chiar si evenimaente istorice importante sunt legate de migratii : declinul Imperiului Roman din secolul III pana in secolul VI d.Hr. a fost grabit de migratiile cauzate de construirea Zidului Chinezesc care a impiedicat expansiunea catre est a triburilor Asiei Centrale, impingandu-le in directia Europei.
Cauze
Un grup de oameni poate migra intr-o regiune mai prospera din cauza unor conditii nefavorabile in mediul in care se stabilisera. Multi istorici considera ca popoarele sedentare nu au tendinta sa paraseasca locul cu care s-au obisnuit, majoritatea migratiilor popoarelor fiind stimulate de deteriorarea conditiilor din mediul din care provin. Acest argument este sprijinit de evenimentele care au precedat marile migratii.
Cauzele specifice migratiilor pot fi atat de natura sociala cat si datorate mediului. Printre stimulii naturali sunt schimbari bruste de clima, provocand cautarea unor locuri mai calde sau mai reci; eruptii vulcanice sau inundarea unor teritorii care nu mai pot fi locuite; fluctuatiile periodice ale precipitatiilor s.a.m.d. Totusi cauzele sociale sunt considerate a sta la baza mai multor deplasari in masa ale populatiilor decat cele naturale.Exemple de asemenea cauze sunt: insuficienta rezervelor de hrana datorata cresterii populatiei; infrangerea in razboi; dorinta de castiguri materiale, precum invazia oraselor prospere din vestul Asiei de catre triburile otomane; aflarea libertatii religioase si politice precum in cazul hughenotilor, evreilor, puritanilor si al altor grupuri in America de Nord.
Traseele migratiilor
De-a lungul istoriei, alegerea rutelor de migratie a fost influentata de tendinta grupurilor de a cauta un mediu similar cu cel din care au plecat, si de existenta barierelor naturale, cum ar fi rauri intinse, mari, deserturi, sau lanturi muntoase. Zonele de stepa, padure, si tundra polara care se intind din Europa Centrala pana in Oceanul Pacific au cauzat migratiile grupurile situate de-a lungul lor. Pe de alta parte, migratiile din regiuni tropicale in zone temperate, sau invers, au fost foarte rare. Suprafetele desertice din Sahara in nordul Africii au separat popoarele africane de cele mediteraneene si au impiedicat difuzia egiptenilor cu alte culturi. Deasemenea muntii Himalaya din sudul Asiei au oprit apropierea de popoarele din India, exceptand granitele sale estice si vestice. Ca o consecinta a acetor piedici, trecatorile sigure din munti si unele stramtori au devenit
trasee de migratii traditionale. Peninsula Sinai din nord-estul Egiptului, legata la est de Arabia, unea Africa si Asia; stramtoarea Bosfor lega Europa de Orientul Apropiat; sau valea intinsa dintre Muntii Altay si lantul montan Tian Shan din Asia Centrala asigura traseul prin care popoarele din Asia Centrala au patruns in vest.
Consecinte
Printre consecintele variate ale migratiilor se numara stimularea altor migratii prin inlocuirea unor popoare; micsorarea numarului oamenilor din grupurile migratoare din cauza lipsurilor sau a razboaielor; modificarea trasaturilor fizice prin intrepatrunderea grupurilor intalnite; sau schimbari in limba, cultura si traditii prin asimilarea culturii altor popoare. Antropologistii si arheologii au urmarit traseele multor migratii preistorice pentru a studia efectele acestora. Trasaturile fizice cum ar fi parul blond al unor popoare din nordul Africii sunt considerate a fi rezultatul unei invazii timpurii in nord. Deasemenea, triburile Navajo si Apache din sud-vestul S.U.A. sunt considerate descendentele unor popoare din nord-vestul Canadei, cu care au o legatura lingvistica. Efectele migratiilor sunt mai ales evidente in America de Nord, Centrala si de Sud unde popoare de origini diferite convietuiesc avand aceeasi cultura.
Istoria migratiilor
Asia Centrala a fost sursa principala a hoardelor nomade, de unde au patruns valuri succesive de migratori spre est in China, spre sud in India si spre vest in Europa. In jurul secolului III d.Hr. o populatie tanara aparea in Asia Centrala, mongolii. Datorita presiunilor, hunii au invadat China si au trcut muntii Ural, indreptandu-se spre fluviul Volga. Aceasta deplasare a impins pe goti, care au trecut din sud-vestul Rusiei inspre teritoriile ocupate de Imperiul Roman. Acestia la randul lor i-au indreptat pe vandalii de neam germanic inspre Galia si Spania la inceputul secolului V. Vizigotii (gotii de vest) au inaintat spre vest prin Italia, Galia si Spania, alungandu-i pe vandali inaintea lor in nordul Africii. Ostrogotii (gotii de est) i-au urmat pe vizigoti in Italia si s-au stabilit acolo. Hunii care isi incepusera deplasarea cu opt secole mai devreme, i-au urmat pe goti in Europa, dupa ce au fost alungati de mongoli, si s-au stabilit in Ungaria de astazi la mijlocul secolului V. Mongolii deasemenea au fortat un mare numar de slavi inspre estul Europei.
Astfel, unul dintre cele mai importante evenimente ale istoriei, caderea Imperiului Roman a fost puternic influentat de migratiile succesive, care i-au dezechilibrat stabilitatea politica si militara. Dupa invazia hunilor intre secolele III si V, a inceput o perioada de echilibru, deoarece in est chinezii, iar in vest popoarele europene, si-au mentinut controlul asupra invaziilor nomade.
Zona maritima constand in peninsula Scandinavica si alte teritorii marginind Marea Nordului si Marea Baltica a fost o alta sursa de grupuri migratoare. Intre secolele V si VI anglii, saxonii si iutii, impinsi de vizigoti au navigat din nord-vestul Germaniei si au invadat sudul Britaniei.
Gotii
Vechi popor teutonic, gotii au fost intre secolele III-IV o putere importanta in lumea romana, fiind primul popor de origine germanica ce s-a crestinat. Gotii, se presupune ca au venit din Suedia, traversand Marea Baltica, inspre raul Vistula, apoi in secolul III migrand in sud, inspre Dunare. In acea perioada armatele si flota gote au atacat Tracia, Dacia, si orasele din Asia Mica si de-a lungul coastei Marii Egee. Au cucerit Atena intre 267-268 si au amenintat Italia. Pentru aproape un secol, razboaiele intre imparatii romani si conducatorii goti au devastat peninsula Balcanica si nord-estul regiunii mediteraneene. Alte triburi s-au unit cu gotii si, sub conducerea lui Ermanaric in secolul IV, s-a format un regat care s-a extins de la Marea Baltica la Marea Neagra. In jurul anului 370 gotii s-au divizat in doua grupuri separate. Ostrogotii (lat. Ostrogothae "gotii estici" ) au format un regat intins de la Marea Neagra pana in Ucraina si Belarus de azi. Vizigotii (lat. Visigothi "gotii buni" ) au fost gotii de vest stapanind teritoriul Dunarii.
Vizigotii
In 376 vizigotii, amenintati de huni, au cautat protectia imparatullui roman Valens, si au primit permisiunea de a se stabili in Moesia, la sudul Daunarii. Cand soldatii goti au fost maltratati de ofiteri romani, gotii s-au revoltat si conflictul a culminat cu batalia decisiva din 378 langa Adrianopole (Edirne de astazi) in care Valens a fost ucis. Gotii victoriosi au amenintat apoi Constantinopole, Theodosius I, care a urmat la conducerea Imperiului Roman de Rasarit, a incheiat pacea cu gotii si a incorporat armata lor in cea romana. Multi care s-au stabilit in Moesia au devenit fermieri. Ulfilas, episcop al gotilor, a tradus biblia in gotica si datorita lui gotii s-au convertit la o forma de crestinism, numita arianism.
La moartea lui Theodosius in 395, visigotii au renuntat la alianta cu roma si l-au ales pe Alaric I dreot conducator. Alaric a invadat Grecia, apoi Italia, iar in 410 a capturat Roma.. IN acelasi an el a fost succedat de Ataulf, care a condus vizigotii peste Pirinei, in Spania.
Din 415 pana in 418, sub urmatorul conducator, Wallia, vizigotii si-au intins stapanirea peste o mare parte din Spania si Galia dde sud, cu capitala la Toulouse. Walia a fost succedat re renumitul fiu al lui Alaric, Theodoric I, care a murit luptanand ca un aliat al Romei impotriva hunilor in batalia de la Chalons. Sub Euric, fiul lui Theodoric I, care s-a declarat independent de Roma, regatul Toulouse includea aproape toata Spania si Galia la vest de Rhon si la sud de Loara. Euric a introdus multe aspecte ale civilizatiei romane si a generat un cod de legi combinand elemente germane si romane. Domnia era electiva, iar nobilii se opuneau puternic fondarii unei case regale ereditare. In exterior, Imperiul bizantin si francii amenintau pamanaturile vizigotilor. Pentru a impune loialitate rebelilor , Alaric al II-lea a introdus in 506 legile cunoscute sub numele de breviarul lui Alaric. Un an mai tarziu, Clovis I, regel francilor a invinds vizigotii in batalia de la Vouille, in care Alaric al II-lea a fost ucis. Mare parte din Provence a fost separata de pamanturile gotice, si regatul vizigotilor a fost limitat la Spania.. In ciuda incercarilor unei serii intregi de regi goti de a tine unit regatul, putera vizigotilor a scazut treptat. Ultimiul rege, Roderick a fost infrant si probabil ucis de musulmani in 711 in batalia de la Rio Barbate. Prin 713 Spania a fost cucerita partial de mauri, iar puterea vizigotilor a supravietuit in regatul crestin independent Asturias.
Ostrogotii
Cand hunii au invadat Europa in jurul anului 370, multi dintre ostrogoti au fost cuceriti si obligati sa-si ajute cuceritorii. Ei s-au alaturat regilor hunilor, Attila, in expeditia lui impotriva Galiei in 451 si multi ostrogoti au fost ucisi de vizigoti in batalia de la Chalons. Can hunii au fost impinsi inapoi, ostrogotii au devenit iar independenti. Cu permisiunea Romei, ei s-au stabilit in Panonia, o zona care acum cuprinde vestul Ungariei, nordul Croatiei, Slovenia si estul Austriei. In 474 , Theodoric, cel mai mare dintre regii ostrogotilor, a fost ales la tron, care dupa diferite perioade de razboi si aliante cu Zeno, imparat bizantin, a invadat Italia in 488, l-a ucis pe Odoacru, primul mare conducator al Italiei si a devenit conducator el insusi. El a detinut puterea desi nu si titlul de imparat al Imperiului Roman de Apus. Un consul roman detinea autoritatea nominala. Cele doua popoara au convietuit pasnic mult timp, cultura romana influentand mult pe ostrogoti. Unitatea romanilor si a gotilor nu putea fi pastrata decat de un conducator de statura lui Theodoric. Dupa moartea sa in 526 dezbinarea in peninsula italica a devenit atat de violenta, incat in 535, imparatul bizantin Iustinian I si-a trimis generalul Belizarius sa cucereasca peninsula. Bizantinii au zdrobit puterea gotilor in 555 si tronul Italiei a fost ocupat de guvernatori bizantini.
Ostrogotii insisi au fost absorbiti in alte triburi cum ar alani, vandali, franci si burgunzi, care s-au stabilit in teritoriile fostului Imperiu Roman.
Hunii
Popor nomad asiatic, probabil de origine turca, tatara sau ugrica, hunii s-au intins din stepele din nordul Marii Caspice pentru a face incursiuni repetate in Imperiul Roman in secolele IV-V. Aceste atacuri au culminat cu o serie de razboaie sub Attila care au adus imperiile romane in pragul distrugerii. Hunii au absorbit diferite rase in armatele sale si au asimilat caracteristicile populatiilor din jur astfel incat inEuropa ei si-au pierdut treptat caracterul asiatic. Au fost descrisi ca un popor agresiv, nomad, viguros si cu o cultura redusa care si-au dezvoltat aptitudinle in tehnici de razboi, mai ales in calaria militara. Dupa moartea lui Attila in 453, hunii nu au mai jucat un rol major in istoria Europei. Multi huni s-au inrolat in armatele romane in timp ce altii s-au alaturat hoardelor noi de invadatori venite din nord si est.
Vandalii
Un popor vechi de origine germanica, care provenea din Jutland (pe teritoiul actual al Danemarcei), vandalii au patruns pe teritoriul Imperiului Roman intre secolele III si IV, cucerind Galia, Spania Roma, si deasemenea parti din Africa de nord, inainte de a fi invinsi in 533 la Cartagina.
Slavii
Vechii slavi au fost un popor obscur de fermieri si pastori traind in zona ocupata azi de estul Poloniei, vestul Rusiei, Belarus si Ukraina. Din anul 150 triburile slave au inceput sa se extinda in toate directiile. La nord au urmat raurile din padurile ruse, ocupand teritorii ocupate de popoare baltice si finice, asimiland multe dintre ele. La vest au intalnit triburile germanice si celtice, ocupand o mare parte din europa centrala. In jurul secolului VII, slavii au ajuns la marea Adriatica si Egee. In urmatoarele doua secole s-au asezat in peninsula balcanica, apoi in Imperiul Bizantin, dizlocand populatii sau slavicizand noi triburi cum ar fi bulgarii.
Saxonii
Popor germanic, saxonii au aparut pentru prima data in istorie la inceputul erei noastre. Primele mentiuni despre saxoni aparut in secolul II ne informeaza .
