Petrosanu Isabella
clasa a XI a C.
CIVILIZATIILE
ASIATICE
Europenii si
Asia In secolul XIX-lea , lumea asiatica a fost
nevoita sa se deschida influentelor europene , reactionand diferit in fata unui
Occident cuceritor ,novator si purtator de progres. Cazurile Indiei
, Chinei si Japoniei au fost tipice pentru maniera in care s-a
manifestat actiunea modernizatoare europeana.
Cazul
Indiei Dupa ce a eliminat la
mijlocul secolului XVIII-lea concurenta franceza , dominatia engleza s-a extins
asupra intregului teritoriu Indian. La mijlocul secolului XIX-lea, ea a fost
zguduita de rascoala sipailor (1857 - 1859). Dupa infrangerea rascoalei, India a fost
proclamata official colonie a Coroanei britanice, care a
instaurat un regim de administratie directa sprijinit de aristrocratia locala.
Prezenta engleza a antrenat modernizarea societatii
indiene ramase mult in urma. Locul productiei artizanale, distruse aproape
complect de concurenta marfurilor engleze, a fost luat de o industrie
organizata pe baze moderne in metalurgie, productia de bumbac, iuta si hartie.
Dupa 1850 a inceput constructia unei retele de cai
ferate care ulterior a fost extinsa, iar amploarea sistemului de irigatii a
exprimat interesul pentru modernizarea agriculturii. Legislatia Indiana s-a adaptat exigentelor metropolei. Marfurile
noi si ieftine au schimbat gusturile si modul de viata. Datorita
dezvoltarii industriei
s-a nascut o burghezie nationala care, prin partidul Congresul
National (1885), a condos miscarea de eliberare. In profida acestor progrese,
statutul de colonie a facut ca dezvoltarea pe baze moderne sa
fie inegala si unilaterala. In tot secolul al XIX-lea,
India a ramas o sursa de
materii prime si o piata de desfacere, o tara esetialmente agrara, practicand
monoculture pe mari suprafete.
Cazul Chinei Considerindu-se "centrul lumii" si
mandrindu-se cu civilizatia sa exemplara si multimilenara, dar tributara
inertiilor si structurilor sale,China
a fost mult timp o tara inchisa europenilor
"barbari". De pilda, la inceputul sec. al XIX-lea, europenii nu puteau face
comert cu chinezii decat prin porturile Canton
si Macao.
Sub
presiunea crescanda a statelor europene, China a fost constransa intr-un
rastimp scurt la o serie de cedari, consfintite prin tratate. Prin tratatul de la Nankin (1842), care punea capat razboiului
opiumului, Anglia obtinea Hong Kongul si
deschiderea unor numeroase porturi pentru comertul European. Au urmat
noi tratate prin care, alaturi de Anglia,
obtineau avantaje asemanatoare si alte state. In 1861, pe fondul revoltei
taipinilor, europenii obtineau noi concesii: o politica vamala conforma cu
interesele lor, anumite scutiri de taxe si impozite, drepturi de concesionare. Rezultatul a fost transformarea Chinei intr-o semicolonie impartita
in zone de influenta. Specificul evolutiei societatii
chineze in aceasta perioada reflecta o mare rezistenta fata de tendintele
modernizatoare ale europenilor. Imparateasa Ti-Si s-a
opus tuturor tentativelor de reforma, adoptand o atitudine duplicitara in
privinta dorintei reale de progress. Facilitatile acordate
strainilor erau insotite de o politica de incurajare a xenofobiei.
Distrugerea noilor tehnologii, precum primele cai
ferate sau telegrafuri, sau violentele asupra strainilor si in special asupra
misionarilor au facut parte din aceasta politica. Treptat, s-a dezvoltat un current reformator autohton, avand radacini in rascoala
taipinilor (1851-1864), adept al modernizarii, care sub conducerea doctorului
Sun Iat-sen a rasturnat regimul imperial prin revolutia burgheza din 1911-1913.
Cazul Japoniei In competitia pentru
acapararea spatiului japonez s-au angajat Rusia, Anglia,
Franta, S.U.A. si Olanda. Inceputurile ei coincideau in plan
intern cu accentuarea crizei politice si sociale a regimului shogunatului.
Dupa demonstratia de forta din 1853, americanii obtineau, prin
tratatul de la Kanagawa, deschiderea portului Nagasacki. Precedentul a
fost urmat in perioada 1854-1860 de seria altor tratate prin care S.U.A. si
statele europene obtineau o serie de conditii avantajoase. Percepute
ca esecuri ale diplomatiei japoneze, aceste tratate, prin prevederile lor, au
lezat profound sentimental national japonez si au accentuat criza regimului.
Sogunatul a fost inlaturat de imparatul Mutshuhito in 1868, moment care a
marcat o noua epoca in istoria Japoniei: "Era Meiji". Preluand modelul tarilor
europene, Japonia a devenit in scurt timp o tara puternica si moderna, capabila sa
concureze cu statele lumii. Asimiland modernitatea
occidentala, Japonia si-a mentinut insa specificul cultural traditional.
La sfarsitul secolului al XIX-lea a ajuns o mare putere a lumii alaturi de
S.U.A. si Germania si un concurrent serios in lupta pentru expansiunea
coloniala in Extremul Orient, din istoricul caruia fac parte razboiul cu china
(1894-1899) si razboiul cu Rusia (1904-1905)
