Cele Sapte Minuni ale Lumii Antice Doua statui, un templu, o gradina suspendata, doua morminte si un far. Aceasta selectie mai degaraba intamplatoare a sapte monumente a devenit cunoscuta sub numele de “Cele Sapte Minuni ale Lumii Antice”. Aproape fiecare scolar stie ca exista o astfel de lista, dar sunt probabil putini oameni care ar putea sa le numeasca imediat pe cele sapte si sunt chiar mai putini cei care stiu cate ceva despre fiecare din ele sau despre modul despre cum au ajuns sa fie alese pentru aceasta lista. Sase din cele sapte au fost distruse de mult timp – unele de catre fortele naturii si altele de mana omului. Este deci extrem de greu pentru noi astazi sa impartasim emotia care ii facea pe oameni sa se minuneze in antichitate. 19614jbi63ocj6y Fiecare capitol din aceasta carte descrie una din Cele Sapte Minuni ale Lumii Antice si priveste, in afara de monumentele in sine, la oamenii care le-au conceput si le-au construit, avand viziunea de a crea ceva de care lumea sa se poata minuna. Scrierile contemporane ale celor care au vazut si admirat aceste minuni ne ajuta sa subliniem sentimentul de veneratie pe care acestea il provocau. Reprezentarile lor pe sculpturi si monezi le descriu asa cum erau in perioada de apogeu a gloriei lor, insa doar prin ochii arheologilor, care sapa la fata locului, acolo unde s-au inaltat odinioara monumentele si unde se mai afla acum doar urme fragmentare ale maretiei lor originale, mai pot prinde viata – Sic transit gloria mundi. De un singur lucru putem fi siguri : capodoperele de astazi vor fi maine relicvele fregmentare ale lumii pe care o cunoastem – lectia Celor Sapte Minuni constituie o lectie pentru toate epocile. Marea Piramida de la Giseh Este singura dintre Cele Sapte Minuni care mai exista inca intr-o stare completa si este usor de recunoscut ; de asemenea este si cea mai veche. bc614j9163occj Piramida lui Keops nu este un fenomen izolat, ci apogeul unui lung sir de evolutie a mormintelor, ce a culminat la Giseh. Atunci cand Keops a inceput constructia piramidei sale de la Giseh, el avea o baza religioasa puternica si era calauzit de o traditie si o evolutie indelungata. In mod curios, in ciuda dimensiunilor si importantei marii piramide, a ajuns pana la noi o singura reprezentatie completa a creatorului ei, Keops. Este vorba de o minuscula statueta din fildes a faraonului, gasita in 103 in fundatiile templului inchinat zeului Osiris de la Abydos. Inainte de inceperea propriu- zisa a activitatii era necesar sa fie pregatit terenul – trebuia nivelat si laturile trebuiau sa fie orientate cu multa grija fata de punctele cardinale. in cazul Marii Piramide s-a facut insa o exceptie. In centrul zonei propuse pentru constructie a fost lasata o portiune de roca nedislocata. Putem judeca precizia cu care masurau vechii egipteni prin aceea ca eroarea de aliniere a celor patru laturi este doar de cateva fractiuni de grad. Diferenta de lungime dintre cea mai lunga si cea mai scurta dintre cele patru laturi este mai mica de 20 de cm. Acest din urma fapt este incredibil daca tinem seama de doua lucruri : toate masuratorile se efectuau de-a lungul laturilor si in al doilea rand masuratorile se efectuau cu ajutorul franghiilor sau sforilor. In ciuda faptului ca putem studia piramida insasi, nu se stie exact cum a fost construita piramida. De aceea se iau in vedere mai multe teorii dintre care cea mai plauzibila ar fi : teoria rampelor externe. Jean – Philippe Lauer sugera existenta unei singure rampe ce se inalta odata cu ridicarea piramidei. Procedeul pare usor de aplicat pana la efectuarea catorva calcule matematice. Cea mai inclinata panta pe care ar fi posibila manevrarea unui bloc de cinci tone, cu ajutorul rolelor este de 1 la 10. Pentru a ajunge la nivelele superioare, rampa rampa ar fi trebuit sa sese intinda la peste o mila in desert si sa se inalte in final la o inaltime mai mare decat cea a domului Catedralei St. Paul’s din Londra. Examinarea sectiunii in Marea piramida arata imediat ca a fost supusa la cel putin trei schimbari de plan in timpul constructiei. Planul , initial pare sa fi cuprins un coridor descendent, de la intrare catre camera mortuara, situata in centru si mai jos de nivelul solului. Am mentionat ca in Marea Galerie se afla si o sectiune secundara, unde erau tinute blocurile de granit. Erau sprijinite pe grinzi de lemn montate in cruce, sus, astfel incat cortegiul funerar sa poata trece pe sub ele in timpul inmormantarii. Dupa aceea preotii se retrageau si lasau in urma lor un grup de lucratori. Procedand in acest fel, ei desigur ramaneau blocati in interiorul piramidei. Aveau totusi o cale de iesire, deoarece nu exista pe vremea Regatului Vechi obiceiul de a ingropa si muncitorii odata cu faraonul. Iesind , muncitorii blocau in urma lor atat acest culoar, cat si coridorul care ducea la suprafata exterioara. In ciuda acestor precautii, piramida a fost jefuita inca din antichitate. Marea Piramida si celelalte care o insotesc, construite mai tarziu, domina orizontul la marginea desertului libian. Fiecare dintre ele avea cate un nume oficialatunci cand a fost construita – “Keops apartine zeilor”, “Maret este Kefren” si “Mykerinos este divin”. Interesul fata de piramidele de la Giseh nu a scazut niciodata. In septembrie 1986, o echipa de cercetatori francezi a obtinut aprobarea sa foloseasca aparate de gaurit de mare viteza in anumite puncte din coridoare, pentru a perfora blocurile de piatra in profunzime si a vedea daca mai exista eventuale camere ascunse. Pana in momentul de fata nu s-a descoperit nimic. Marea Piramida mai are inca un secret, dar acesta se afla in afara ei, nu in interior. Kamal al-Mallakh a gasit o serie de 41 de blocuri din calcar de Tura, care ramasesera imbinate perfect. Acestea acopereau un put de circa 30 de metri. In interiorul putului a fost gasita o barca egipteana intreaga, perfect pastrata, fiind compusa numai din piese de lemn. Mai exista vreun secret inca nedescoperit al Marii Piramide? Exista toate motivele sa credem ca da. Marea Piramida este intr-adevar una din Cele Sapte Minuni ale Lumii – cea mai veche, singura care a supravietuit aproape in intregime si care a avut un efect izbitor asupra mintii omenesti. Un proverb arab rezuma foarte bine impactul sau : “Omul se teme de timp, dar si timpul se teme de piramide !” Statuia lui Zeus din Olimpia Intreaga lume stie despre Jocurile Olimpice, insa nu sunt multi cei care isi dau sema ca statuia zeului in onoarea caruia se tineau in vechime aceste jocuri, a fost si ea una din Cele Sapte Minuni. Olimpia era un loc cult. Templul si altarul lui Zeus, atragea pelerini din toate partile lumii grecesti si celebrarea concursurilor atletice constituia un element important al ritualului desfasurat aici. Astazi noi stim ca jocurile atletice erau adesea legate de ritualuri funerare. Ca un priveghi irlandez, ele risipeau durerea celor aflati in doliu. Olimpia nu era un oras, o comunitate urbana, ci un lacas de cult, in jurul caruia se ingramadeau cladirile care ii adaposteau pe pelerinii ce veneau sa se inchine si pe sportivi, care care veneau sa partcipe la jocuri. In ziua de la mijlocul Jocurilor Olimpice, o suta de boi erau sacrificati acolo si arsi ca ofranda lui Zeus. Fidias, un cetatean al Atenei si un mare sculptor a primit o misiune extraordinara, imaginea lui Zeus. Pausanias ne-a lasat o remarcabila descriere a statuii lui Zeus : “ Pe capul sau se afla o coroana sculptata cu ramuri de maslin. In mana dreapta tine o statuie a zeitei Victoria, facuta din fildes si aur…In mana stanga zeul isi tine sceptrul incrustat cu felurite metale, iar pasarea din varful sceptrului este un vultur. Sandalele zeului sunt facute din aur, ca si roba sa, iar vesmintele sunt ornamentate cu animale si flori de crin sculptate. Tronul este decorat cu aur si pietre pretioase, cu abanos si fildes.” “ Atunci cand sculptura a fost terminata, Fidias s-a rugat la Zeus sa-I dea un semn daca opera era dupa infatisarea sa si daca ii placea. Imediat, spune povestea, un fulger acoperea locul. Toata podeaua din fata statuii este a cazut pe locul, unde in aceea zi se afla un vas de bronz ce pavata cu marmura neagra, nu alba, cu o margine inaltata din marmura de Paros, formand un fel de bazin pentru uleiul de masline care era turnat peste statuie.” Statuia a continuat sa atraga veneratia si mirarea celor care credeau in Zeus. In anul 391, clerul bisericii crestine l-a convins pe imparatul Theodosius sa interzica practicarea cultelor pagane si sa inchida templele. Statuia a fost dusa, deci, la Constantinopol. In 462 a avut un incendiu ce a distrus palatul si implicit statuia. Daca statuia ar fi ramas la Olimpia, I s-ar fi luat ornamentele din metale pretioase, din fildes, dar este posibil ca unele fragmente sa fi supravietuit pentru a le putea admira astazi. Gradinile Suspendate din Babilon Trebuie sa admitem inca de la inceput ca celebrele Gradini Suspendate din Babilon, oricat de departe si de de mult ar fi cunoscute drept una din Cele Sapte Minuni ale Lumii, nu au fost niciodata identificate in mod convingator si nici existenta lor nu a fost dovedita. In cercetarea noastra privind aceasta minune, trebuie sa ne oprim pentru a reflecta la neasteptata tacere a tuturor textelor cuneiforme. Nici o inscriptie babiloniana nu se refera la vreo constructie care sa poata fi identificata in mod plauzibil cu o gradina regala spectaculoasa sau cu extraordinara inovatie tehnologica. In decursul timpului s-au aratat multe teorii cu privire la ridicarea acestor gradini. Cele mai credibile argumente au fost aduse de Koldewey, fiind rezumate astfel: Folosirea pietrei prelucrate, care in alte parti se folosea foarte rar. Ziduri neobisnuit de groase, concepute aparent pentru a sustine o suprastructura deosebit de grea. Prezenta unei fantani de o constructie fara pereche. Sherlock Holmes l-a surprins odata pe dr. Watson deducand ca un om era cu siguranta inteligent pe baza palariei pe careo lasase, deoarece craniul sau mare era dovada unui creier mare si “un om cu un creier atat de mare trebuie sa aiba ceva in el “. Un argument similar ar putea fi adus si in cazul Gradinilor Suspendate. Chiar daca acceptam un interes mai mult decat credul fata de relatarile calatorilor si repetarea din carte in carte a informatiilor neverificate personal de catre fiecare autor, marturiile scriitorilor clasici sunt impresionante si nu pot fi respinse cu usurinta. Absenta referintelor in textele cu scriere cuneiforma este in mod evident o dificultate. Cu toate acestea, permanent se fac noi descoperiri in domeniul asiriologiei si este oricand posibil ca sapaurile de la Babilon sa scoata la iveala un text care sa faca lumina. Chiar daca, in cele din urma, Gradinile Suspendate nu ar fi existat vreodata asa cum au fost descrise, zidurile cetatii ar fi fost si sunt inca, iclusiv Babilonul, demne sa fie socotite printre Cele Sapte Minuni. Templul Zeitei Artemis din Efes In anul 1780, Eduard Gibbon amintea cu tristete distrugerea Templului Zeitei Artemis din Efes de catre ostrogoti, in anul 262 d.Hr. Descrierea elocventa a monumentului, pe care nu il vazuse, este printre cele mai elegante ce s-au scris vreodata. “Artele Greciei si belsugul Asiei conspirasera la inaltarea acelei Structuri sacre si marete…Mai multe imperii la rand. persan, macedonean si roman I-au venerat caracterul sacru si I-au imbogatit splendoarea.” John Turn Wood a sapat timp de sapte ani in argila raului Cayster, pana cand a dat de blocul d fundatie al unei coloane de templu. Acum, dupa mai bine de o suta de ani, continua sa se scoata la lumina numeroase minuni din maruntaiele pamantului sacru al zeitei Artemis sau Diana. Templul zeitei Artemis ar putea fi descris ca o expresie a sufletului grec ionic, insa impletit in mare masura ce spiritul din Orientul Apropiat. Shakespeare a imortalizat memoria Efesului, fiindca nici poetul si nici templul, in nemuritoarea prezicere a lui Horatiu, nu poate muri complet.”Comedia Eroilor” se admite ca este o copie a unei piese a dramaturgului latin Plaut, dar dar in loc sa foloseasca drept loc de desfasurare orasul grecesc Epidamnos, ca Shakespeare isi pune personajele sale bogate, sofisticate, sa-si impleteasca si sa-si descurce destinele in cetatea Efes. De ce a facut el aceasta schimbare? Deoarece stia ca Efesul a fost unul dintre cele mai bogate centre bancare ale lumii antice, cu un templu magnific ce a fost intr-adevar una din Cele Sapte Minuni ale Lumii Antice. Mausoleul din Halicarnas Mausoleul din Halicarnas a fost marele monument funerar al regelui Maussollos, care a fost conducatorul Cariei. Atat de vaste erau dimensiunile cladirii fata de standardele antice si atat de somptuoase erau decoratiunile sale sculptate, incat a ajuns curand sa fie considerat una din Cele Sapte Minuni ale Lumii. Virtual nu a mai ramas aproape nimic din celebrul Mausoleu. Acest mormant a fost construit de Artemisia, sotia sa pentru Maussollos, regele Cariei. Se pare ca Mausoleul ar fi ramas aprope intact pana in secolul al-XIII-lea d.Hr., cand partea superioara, inclusiv acoperisul si colonada s-au prabusit in urma unui cutremur. Colosul din Rodos Insula Rodos a avut o pozitie geografica favorabila, cuplata cu sol fertil si clima excelenta, asigurandu-I un inalt grad de prosperitate. Despre Colosul din Rodos stim mai putine lucruri decat despre oricare dintre Cele Sapte Minuni. Nu stim unde se inalta, nici cum arata. Dar savantii au gasit ca este posibil si nu chiar fara folos sa asambleze toate dovezile disponibile si sa formuleze o serie de ipoteze. Cutremurul care a rasturnat Colosul a avut loc in 226i.Hr.. Strabon consemneaza ca statuia s-a rupt de la genunchi. Ptolomeu al III-lea , regele Egiptului s-a oferit imediat sa plateasca pentru restaurarea Colosului, insa oferta sa nu a fost acceptata de catre locuitorii Rodosului, deoarece li s-a interzis printr-un oracol sa-l inalte din nou. Astfel, a ramas acolo unde a cazut aproape 900 de ani, trecatorii privind in interiorul ruinelor. Atunci cand arabii au pradat Rodosul in 654, ei au transportat fragmentele Colosului peste mare, in Asia Mica si le-au vandut unui evreu din Emesa. Traditia spune ca acesta le-a transportat din Siria pe spinarile a 900 de camile. Astfel a luat sfarsit povestea Colosului din Rodos, cea mai putin cunoscuta dintre Cele Sapte Minuni ale Lumii Antice. Farul din Alexandria Pharos-ul, marele far din Alexandria, de pe coasta nord-vestica a Deltei Nilului, a fost ultima constructie adaugata la ceea ca avea sa devina lista unanim acceptata a Celor Sapte Minuni. In mod sigur este una dintre cele mai vechi din Alexandria despre care stim fara indicatie ca a fost construita in acelasi timp cu Mausoleul Sema. Mai exista un element interesant care priveste aspectele logistice si care nu a fost abordat pana acum. Era necesara o mare cantitate de combustibil, lemn sau carbune pentru a pastra aprins in mod continuu focul, iar Egiptul nu era prea bogat in lemn. Ultima imagine rezonabila a farului, inainte de distrugerea sa, sa afla intr-un mozaic din tavanul capelei lui Zeno din Catedrala San Marco din Venetia, mozaicul fiind executat in jurul anului 1200. Astazi, locul pe care s-a aflat Farul din Alexandria este ocupat de marele fort islamic Kait Bey, construit in sec. al XV-lea pe si din ruinele Farului prabusit.Fortul este acum un muzeu naval in care sunt prezentate exponate recuperate din mare. Cercetarile subacvatice au adus la suprafata mai multe statui de mari dimensiuni. Ele cuprind statuile unor fanarioti si regine din Dinastia Ptolemeica, de peste patru metri inaltime si fragmente mari de obeliscuri cu hieroglife egiptene.
