DE CE NÜRNBERG
Procesul de la Nürnberg a reprezentat un aspru rechizitoriu impotriva razboiului, a violentei si fortei ridicate la rangul de norma etica si politica in stat. In Hotararea Judecatoreasca se spune in mod categoric: 'In conceptia Tribunalului, renuntarea solemna la razboi, ca instrument al politicii nationale, implica faptul ca razboiul, astfel conceput, este, in Dreptul International, nelegitim. Acei care il pregatesc sau il conduc, determinand prin aceasta consecinte inevitabile si teribile, comit o crima. Or razboiul < pentru reglementarea diferentelor internationale >, razboiul folosit de un stat ca < instrument al politicii nationale > cuprinde in mod sigur razboiul de agresiune'
Folosirea fortei in raporturile dintre state trebuie interzisa pentru totdeauna. Aceasta este una dintre marile probleme imperative ale prezentului, si Nürnbergul constituie un argument de o uriasa valoare.
Mai este oare necesar sa rascolesti trecutul? Unul dintre avocatii criminalilor de razboi rostea patetic la Nürnberg : 'Aici, la Nürnberg, ma gandesc la simplul si frumosul dicton al evului mediu german : Geschehenes hat keinen Umkehr (Ceea ce s-a petrecut nu se poate schimba).' Cu alte cuvinte : Nu are rost sa se mai revina asupra trecutului pentru ca tot nu se mai poate face nimic.
Asa sa fie oare ? Oare simpla uitare a unor decenii care au impins omenirea la marginea unei catastrofe totale, amenintand popoare intregi cu sclavia pentru generatii si generatii, poate ajuta umanitatea in drumul ei spre progres ?
'Constient de necesitate de a stabili un text autentic al Procesului marilor criminali de razboi germani, Tribunalul Militar International a hotarat publicarea dezbaterilor. Aceasta lucrare este editata in cele patru limbi - franceza, engleza, rusa si germana - folosite in cursul audierilor. Documentele retinute ca probe sunt reproduse doar in textul lor original.
Primul volum cuprinde documentele oficiale fundamentale, anterioare inceperii dezbaterilor, sentinta Tribunalului, precum si condamnarile care formeaza concluzia. Volumele urmatoare sunt consacrate darii de seama integrale a dezbaterilor, incepand cu audierea preliminara, din 14 noiembrie 1945, si terminand cu audierea finala din 1 octombrie 1946 Dezbaterile Tribunalului Militar International au fost stenografiate si au facut obiectul unei inregistrari sonore'
Randurile de mai sus reprezinta cuvantul inainte cuprins in primul din cele 43 de volume cu scoarte albastre, groase de aproximativ 600 de pagini fiecare. Paginile au ca indice calendarul acelui an in care au fost dezvaluite in fata istoriei crimele fascismului hitlerist comise impotriva tuturor popoarelor, inclusiv a poporului german, impotriva celor mai sacre idei ale justitiei si echitatii umane, ale demnitatii.
Ne aflam in fata unui a adevarat document-fluviu. Procesul-verbal complet cuprinde peste 4 000 000 de cuvinte. Traducerea in cele patru limbi a necesitat 6 000 000 de foi de hartie. O greutate de peste 20 de tone Acuzarea a prezentat 2 630 documente si a citat 33 de martori; apararea, la randul ei, 2 700 de documente si 64 de martori.
In cursul celor 403 audieri publice au fost prezentate in plus de catre aparare 143 depozitii in scris. Au mai fost prezentate 1809 depozitii in scris emanand de la diversi martori, iar 6 rapoarte au rezumat cuprinsul unui mare numar de alte depozitii; 38 000 de depozitii scrise, semnate de 155 000 persoane, au fost prezentate in legatura cu sefii politici, 136 213 cu privire la SS; 10 000 asupra SA-ului, 7 000 asupra SD-ului; 3 000 privitoare la Marele stat-major si O.K.W.-ul si 2 000 despre gestapo.
Documentele acuzarii au fost descoperite si prezentate de catre fiecare dintre parti. Cine erau acuzatii ? Conducatorii fostului Reich hitlerist, ai regimului fascist care a adus moarte si pustiire atator popoare.
Adolf Hitler, fostul cancelar al Reichului, inspiratorul principal al acestei 'nopti negre' de ani de zile, cazuta asupra lumii, s-a sustras de la judecata sinucigandu-se.
Alti trei fosti demnitari nazisti - Himmler, Göbbels si Robert Ley - au procedat la fel.
Toti ceilalti conducatori nazisti, cu exceptia lui Martin Bormann care a disparut, au comparut pe banca acuzarii.
Ii prezentam in lumina acuzatiilor formulate impotriva lor in Actul de acuzare (sedinta din 20 noiembrie 1945).
Hermann Wilhelm Göring. Conducator al partidului nazist. Intre 1932 - 1945 a fost seful suprem al SA, general al SS, membru si presedinte al Reichstagului, ministru de interne al Prusiei, sef al politiei prusiene si al politiei secrete a Prusiei, seful Consiliului de stat prusian, directorul planului de patru ani, ministru al Aerului, comandant suprem al fortelor aeriene, presedintele Consiliului ministerial pentru apararea Reichului, membru al Consiliului secret al cabinetului, seful trustului industrial 'Hermann Göring' si loctiitor numit al lui Hitler.
Profitand de pozitia pe care o detinea, de influenta si de relatiile de stransa prietenie cu Hitler, Göring a favorizat ascensiunea la putere a conspiratorilor nazisti si intarirea influentei lor asupra Germaniei, a favorizat pregatirea militara si economica a razboiului, a participat la alcatuirea planurilor conspiratorilor nazisti de pregatire si dezlantuire a unor razboaie de agresiune, a unor razboaie care au violat tratate, acorduri si angajamente internationale, a autorizat si a condus direct savarsirea de crime de razboi, de crime impotriva umanitatii, de crime impotriva unor persoane si bunuri.
Joachim von Ribbentrop. Conducator al partidului nazist. Intre 1932 - 1945 a fost membru al Reichstagului, consilier al lui Hitler pentru problemele de politica externa, reprezentantul partidului hitlerist in chestiunile de politica externa, delegat special al Germaniei hitleriste pentru dezarmare, ambasador extraordinar, ambasador la Londra, organizatorul si directorul serviciilor Ribbentrop (Dienststelle), ministru de externe al Reichului, membru al Consiliului secret al cabinetului, membru al statului-major politic al lui Hitler la Cartierul general, general al SS.
Ribbentrop a favorizat ascensiunea la putere a conspiratorilor nazisti, a participat la alcatuirea planului politic si la pregatirea de catre conspiratorii nazisti a razboaielor de agresiune, a luat parte la executarea planurilor de politica externa ale nazistilor si si-a asumat responsabilitatea executarii lor, a autorizat si a condus direct savarsirea de crime de razboi, crime impotriva umanitatii si, in mod special, de crime impotriva unor persoane si bunuri in teritoriile ocupate.
Rudolf Hess. Conducator al partidului nazist. Intre 1921- 1941 a fost adjunct al lui Hitler, ministru fara portofoliu al Reichului, membru al Consiliului ministerial pentru apararea Reichului, membru al Consiliului cabinetului secret, succesor desemnat al lui Hitler, general al SS si general SA.
Ca si ceilalti acuzati, Hess a contribuit la ascensiunea la putere a conspiratorilor nazisti si la consolidarea influentei lor asupra Germaniei, la pregatirea militara, economica si psihologica a razboiului; a participat de asemenea la celelalte acte criminale ca si acuzatii Göring si Ribbentrop.
Ernst Kaltenbrunner. Conducator al partidului nazist. Intre anii 1932 - 1945 a fost general SS, membru al Reichstagului, general de politie, secretar de stat al sigurantei austriece, insarcinat cu politia austriaca, seful politiei vieneze, seful serviciului central de siguranta al Reichului hitlerist, adjunct direct al lui Hitler.
Prin functiile si activitatea sa a contribuit la consolidarea controlului asupra Austriei acaparate de conspiratorii nazisti, a autorizat si a condus direct savarsirea de crime de razboi, crime impotriva umanitatii prin sistemul lagarelor de concentrare.
Alfred Rosenberg. Unul dintre cei mai vechi membri ai partidului nazist (1920 - 1945). A fost conducator (Reichsleiter) al partidului nazist, insarcinat cu problemele de ideologie si politica externa, seful cotidianului nazist 'Völkischer Beobachter', seful serviciilor de politica externa ale partidului, delegat special pentru formarea spirituala si ideologica a membrilor partidului nazist, ministru pentru teritoriile ocupate din est, general SS si general SA.
Rosenberg a fost invinovatit de aceleasi crime ca si toti ceilalti mari criminali de razboi.
Hans Frank. Membru conducator al partidului nazist. Intre 1932 - 1945 a fost general SS, membru al Reichstagului, ministru fara portofoliu, comisar al Reichului pentru justitie, presedintele Camerei internationale de Drept si al Academiei germane de drept, seful administratiei civile din Lodz, seful administrativ suprem al districtului militar al Prusiei occidentale, Poznanului, Lodzului si Cracoviei, guvernator general al teritoriilor poloneze ocupate.
Wilhelm Frick. Membru conducator al partidului nazist. Intre anii 1932 - 1945 a fost general al SS, ministru de interne, ministru de interne al Prusiei, conducator al alegerilor din Reich, seful serviciului central pentru unirea Austriei cu Reichul german, director al oficiului central de incorporare a regiunii sudetiilor, Memel-ului, Danzig-ului si a teritoriilor ocupate din Est, director al Biroului central pentru protectoratul Boemiei si Moraviei, guvernului general pentru Styria inferioara, Carintiei superioare, Norvegiei, Alsaciei si Lorenei, precum si al tuturor celorlalte teritorii ocupate, protector al Reichului pentru Boemia si Moravia.
Robert Ley. Membru conducator al partidului nazist. Intre 1932 - 1945 a fost Reichsleiter, membru al Reichstadului, seful Frontului german al Muncii, general SA si coorganizator al Inspectiei centrale a serviciilor pentru mana de lucru straina.
Fritz Sauckel. Vechi membru al partidului nazist (1921 - 1945). A ocupat posturile de gauleiter si Reichsstatthalter (guvernator) al Turingiei, membru al Reichstagului, insarcinat plenipotentiar pentru mana de lucru in cadrul planului de patru ani, coorganizator, impreuna cu Ley, al Inspectiei centrale a serviciilor mainii de lucru straine, general SS si general SA.
Albert Speer. Membru conducator al partidului nazist. Intre 1932- 1945 a fost Reichsleiter, membru al Reichstagului, ministru al Reichului pentru armament si munitii, seful organizatiei 'Todt', plenipotentiar pentru armament in cadrul planului de patru ani si presedinte al Consiliului armamentelor.
Walter Funk. Membru conducator al partidului nazist. Intre 1932 - 1945 a fost consilier economic al lui Hitler, deputat national-socialist al Reichstagului, directorul presei din guvern, secretar de stat la Ministerul Informatiilor si Propagandei, ministru al economiei Reichului, ministru al economiei din Prusia, presedintele Bancii Reichului, plenipotentiar pentru economie si membru al Consiliului ministerial pentru apararea Reichului.
Hjalmar Schach. Membru al partidului nazist. In perioada 1932 - 1945 a fost membru al Reichstagului, ministru al economiei Reichului, ministru fara portofoliu si presedinte al Bancii Reichului.
Franz von Papen. Intre 1932 - 1945 a fost membru al Reichstagului, cancelar al Reichului, vicecancelar sub Hitler, plenipotentiar special pentru Saar, negociator al Concordatului cu Vaticanul, ambasador la Viena si ambasador in Turcia.
Gustav Krupp von Bohlen und Halbach. Intre 1932 - 1945 a fost conducatorul societatii generale 'Friedrich Krupp', membru al Consiliului general economic, presedintele Uniunii industriale germane a Reichului si seful grupului de productie pentru minele de fier si metale ale ministerului economiei Reichului.
Konstantin von Neurath. Membru conducator al partidului nazist. Intre 1932 - 1945 a fost general SS, membru al Reichstagului, ministru al Reichului, presedintele Consiliului cabinetului secret, protector al Reichului pentru Boemia si Moravia.
Baldur von Schirach. Membru conducator al partidului nazist. Intre 1924 - 1945 a fost membru al Reichstagului, conducatorul tineretului hitlerist pe langa statul-major al comandamentului suprem al SA, Reichsleiter al partidului nazist pentru educarea tineretului, conducatorul organizatiei 'Tineretul hitlerist', comisar pentru aparare al Reichului, Reichsstatthalter si gauleiter al Vienei.
Arthur Seyss-Inquart. Membru conducator al partidului nazist. Intre 1932 -1945 a fost general SS, consilier de stat in Austria, ministru de interne si al sigurantei in Austria, cancelar al Austriei, membru al Reichstagului, membru al Cabinetului Reichului, director al Administratiei civile din Polonia de sud, guvernator general al teritoriilor ocupate in Polonia si comisar al Reichului pentru Olanda ocupata.
Julius Streicher. Membru conducator al partidului nazist. Intre 1932- 1945 a fost membru al Reichstagului, general SA, gauleiter al Fraconiei, editor si redactor-sef al jurnalului antisemit 'Der Stürmer'.
Wilhelm Keitel. Intre 1938 - 1945 a fost seful Inaltului Comandament al Fortelor armate germane, membru al Consiliului ministerial pentru apararea Reichului si feldmaresal.
Alfred Jodl. Intre 1932 - 1945 a fost locotenent-colonel in serviciul Wehrmachtului, colonel, seful serviciului operational al OKW, general-maior, sef al statului-major al OKW, general-colonel.
Erich Raeder. Intre 1928 - 1945 a fost comandantul suprem al flotei germane, Mare amiral, membru al Consiliului cabinetului secret.
Karl Dönitz. Intre 1932 - 1945 a fost comandantul flotei de submarine 'Weddigen', amiral, Mare amiral si comandant suprem al marinei germane, consilier al lui Hitler si succesor al lui Hitler in fruntea guvernului german.
Hans Fritzsche. Membru al partidului nazist. Intre 1933 - 1945 editor si redactor-sef al agentiei oficiale de presa D.N.B., seful serviciului de informatii radio si al serviciului presei metropolitane la Ministerul Propagandei, director in Ministerul Propagandei.
Acuzatiile formulate impotriva marilor criminali de razboi tineau de trei capitole mari cuprinse in statului Tribunalului Militar International:
Crime impotriva pacii. Ele cuprind: conducerea, pregatirea, declansarea sau continuarea unui razboi de agresiune sau a unui razboi prin violarea tratatelor, asigurarilor sau acordurilor internationale, precum si participarea la elaborarea unui plan concret sau la un complot pentru realizarea unuia din actele de mai sus;
Crime de razboi. Ele cuprind: violarea legilor si traditiilor de razboi, asasinarea sau tratament inuman, deportarea pentru munca fortata sau in orice alt scop populatiilor civile din teritoriile ocupate, asasinarea sau tratament inuman al prizonierilor de razboi, al persoanelor aflate pe mare, executarea de ostateci jefuirea bunurilor publice sau private, distrugerea fara motive a oraselor sau satelor, devastarea nejustificata de necesitati militare;
Crime impotriva umanutatii. Ele cuprind: asasinarea, exterminarea, aducerea in stare de sclavie, deportarea si orice alt act inuman comis impotriva oricarei populatii civile, inainte sau in timp de razboi, precum si persecutii din motive politice, rasiale sau religioase
Unul din principalele documente revelatoare in aceasta privinta si prezentat la Nürnberg este cunoscut sub numele de procesul-verbal Hossbach, datand din 10 noiembrie 1937. El reprezinta stenograma unei reuniuni organizate de Hitler la 5 noiembrie 1937, stenograma apartinand adjunctului lui Hitler - colonelul Hossbach.
In seara zilei de 5 noiembrie 1937, Hitler a convocat la Cancelaria Reichului pe ministrul de razboi von Blomberg, pe comandantul suprem al armatei von Fritsch, pe comandantul suprem al marinei Raeder, pe comandantul suprem al aviatiei Göring si pe ministrul de externe von Neurath. Doi dintre acestia - von Blomberg si von Fritsch - aveau sa dispara intre timp de pe scena politica hitlerista.
Este suficienta examinarea cea mai sumara a documentului din 5 noiembrie 1937 pentru a intelege insemnatatea sa, revelatoare pentru politica de agresiune pe care au desfasurat-o ulterior hitleristii. Prima si cea mai importanta problema expusa de Hitler a fost cea a 'spatiului vital' (lebensraum), baza geopolitica si ideologica a agresiunii fasciste:
'Scopul politicii germane este securitatea si salvarea natiunii precum si expansiunea ei. In consecinta este o problema de spatiu. Natiunea germana care cuprinde 85 000 000 de persoane, in virtutea numarului de indivizi si densitatii lor, formeaza un nucleu rasial european omogen, neputandu-se gasi ceva asemanator' in nici o alta tara. Pe de alta parte, avem astfel justificarea, mai mult ca orice alta natiune, sa cerem un spatiu vital cat mai mare Viitorul Germaniei depinde deci exclusiv de solutionarea problemei spatiului vital.'
Dincolo de divalgatiile sale general-istorice, Hitler a precizat in ce fel ar fi posibil 'cucerirea cea mai mare cu pretul cel mai mic'. El a schitat planuri concrete de agresiune, fixand chiar unele termene si prioritati: 'Problema germana nu poate fi solutionata altfel decat prin forta, ceea ce niciodata nu s-a facut fara risc. Bataliile cu Frederic cel Mare pentru Silezia si razboaiele lui Bismarck impotriva Austriei si Frantei au insemnat un risc imens, dat totusi rapiditatea actiunii prusace in 1870 a impiedicat Austria sa participe la razboi.'
Documentul Hossbach ofera si alte amanunte asupra intrunirii din 5 noiembrie 1937.
Principalii doi militari - von Blomberg si von Fritsch, respectiv ministrul de razboi si comandantul suprem al armatei - au obiectat impotriva acestor planuri, insistand asupra pericolelor pe care ele le pot implica pentru Germania. Accentul era pus mai ales pe posibilitatea interventiei aliatilor contra Germaniei.
Hitler isi pusese in gand sa se debaraseze de cei doi generali, care nu manifestau nici un fel de entuziasm pentru planurile sale. Scenariul era complet. Göring, care aspira dintotdeauna cu cunoscuta sa grandomanie la postul de comandant suprem al Wehrmachtului, a sesizat nemultumirea lui Hitler impotriva celor doi generali, in urma reuniunii din 5 noiembrie 1937. Cu ajutorul lui Himmler el pune la cale cele doua 'afaceri' : 'afacerea Blomberg' si 'afacerea Fritsch'. In conceptia sa totul urma sa se desfasoare automat: Hitler in semn de multumire il va numi comandant suprem.
Dar si Göring avea sa fie tras pe sfoara. Hitler incurajase tacit aspiratiile lui Göring numai pentru a avea in acesta instrumentul necesar. In fond, Hitler avea de gand sa numeasca comandant suprem pe Hitler insusi.
La 4 noiembrie 1938, dupa demisia lui von Blomberg, dar inainte de afacerea von Fritsch, Hitler l-a convocat pe seful Cancelariei, Heinrich Lammers.
Iata ce a declarat acesta la Nürnberg despre discutia cu Hitler: 'Führerul mi-a spus ca ministrul de razboi von Blomberg a demisionat si ca, cu acesta ocazie, va efectua o serie de schimbari in guvernul Reichului. Apoi führerul mi-a ordonat sa elaborez un decret referitor la conducerea Wehrmachtului. Ca directiva führerul mi-a spus: In viitor nu mai vreau sa am ministru de razboi; in viitor nu mai vreau, de asemenea, ca intre mine si comandantii supremi ai diferitelor armate ale Wehrmachtului sa se mai afle si un comandant suprem si al Wehrmachtului'
Planul expus de Hitler, la 5 noiembrie 1937, incepuse dupa cateva luni sa fie tradus in viata. In martie 1938 fusese invadata Austria. Urma randul Cehoslovaciei, dupa cum era pregatit proiectul de cotropire a intregului continent.
La Nürnberg acuzarea a mai prezentat alte doua documente semnificative in aceasta privinta: notele stenografice luate de noul aghiotant al lui Hitler, maiorul Schmundh, la 22 aprilie 1938 si la 23 mai 1939.
Primul document rezuma intrevederea lui Hitler cu Keitel, dinaintea atacarii Cehoslovaciei. Iata cum era abordat aspectul politic al acestei probleme:
Ipoteza unui atac strategic, efectuat prin surprindere intr-o lume pasnica, fara nici o cauza sau justificare posibila a fost inlaturata. Rezultatul ar fi fost o opinie mondiala ostila care ar putea duce la o situatie critica. O asemenea masura se justifica doar pentru a elimina ultimul adversar de pe continent.
O actiune consecutiva unei perioade de tensiuni diplomatice, care sa duca in mod progresiv la o criza si sa se termine printr-un razboi.
O actiune-fulger, in urma unui incident (de exemplu asasinarea unui ministru german in corelare cu o demonstratie antigermana).
Urmatorul document a fost considerat la Procesul de la Nürnberg ca avand o importanta capitala. El reprezinta o veriga de seama a complotului nazist si se plaseaza, in timp, intre München si atacarea Poloniei.
Documentul reprezinta stenograma conferintei care a avut loc la 23 mai 1939 in biroul lui Hitler din noua Cancelarie a Reichului. La reuniune au participat, in afara de Hitler, Göring, Raeder, Brauchitsch, Keitel, Milch, Halder, mai multi ofiteri superiori.
Primul obiectiv al declaratiilor facute de Hitler a fost reafirmarea teoriei 'spatiului vital' in numele careia trebuia, de data aceasta, atacata Polonia:
'Nu este vorba de a scuti Polonia, si noi am ajuns la hotararea de a ataca Polonia de indata ce se va prezenta ocazia (subliniat in originalul documentului) Nu putem sconta pe repetarea afacerii cehoslovace. Vom ajunge la razboi. Sarcina noastra este de a izola Polonia. Succesul acestei izolari este decisiv.'
Dar nu era vorba numai despre Polonia. Documentul arata clar:
'Bazele aeriene ale Belgiei si Olandei trebuie sa fie ocupate din punct de vedere militar. Nu trebuie sa se faca in nici un fel caz de declaratiile de neutralitate.'
La 30 august aproape intregul efectiv al armatei germane se afla masat la frontiera poloneza. In vest ramasesera doar 20 de divizii, respectiv cam aceleasi efective pe care francezii le aveau plasate de-a lungul liniei Maginot. In plus, din totalul artileriei grele aflate in vest, trei sferturi luase drumul spre frontiera poloneza. In aceeasi zi se stia ca la 1 septembrie, ora 4,45, fara nici o declaratie de razboi, coloanele hitleriste vor invada Polonia.
La 1 septembrie razboiul a inceput. O adevarata 'armada' de 1.500.000 soldati hitleristi ataca din doua parti teritoriul Poloniei. La 3 septembrie Anglia si Franta raspundeau prin a declara razboi Germaniei hitleriste.
Presimtea oare atunci clica hitlerista ce o asteapta ?
Complotul nazist se caracteriza nu numai prin elaborarea si aplicarea unor planuri de agresiune impotriva popoarelor Europei, ci si printr-un lant intreg de masuri de zdrobire a rezistentei acestora, de terorizare a populatiei pasnice. Iata un asemenea exemplu, deloc unic, care facea parte integranta din metodele de lupta naziste.
Ordinul de invadare a Belgiei, Olandei si Luxemburgului fusese dat, chipurile pentru a le salva neutralitatea. Trebuia acum organizata zdrobirea oricarei rezistente in fata inaintarii armatei germane, era nevoie de un pretext pentru a lichida fortele lor armate, de a 'da o lectie acestor tari.'
Dorinta de a da aceasta 'lectie' izvora din enervarea lui care l-a cuprins pe Hitler (ca si pe comandantii militari dealtfel) din cauza rezistentei inversunate a armatei olandeze. Armata olandeza apara asa-numita 'fortareata Olanda' - zona situata in spatele digurilor si cuprinzand practic principalele zone: Haga, Amsterdam, Utrecht si Rotterdam. Trupele germane suferisera in jurul capitalei cateva infrangeri. Lucrurile au mers pana acolo, incat Hitler a ordonat adunarea unor noi efective in Olanda. In directiva sa, Hitler mentiona: 'Forta de rezistenta a armatei olandeze s-a dovedit mai puternica decat s-a prevazut. Ratiuni politice, cat si militare, impun ca aceasta rezistenta sa fie zdrobita.'
Retinem termenul -zdrobita-, intrucat el explica multe. Obiectivul ales a fost Rotterdamul. Orasul, lipsit de aparare, a fost supus unui bombardament salbatic. La procesul de la Nürnberg, doi dintre autorii principali ai acestei drame, Göring si feldmaresalul de aviatie Kesselring, au motivat acest act salbatic printr-o 'neintelegere' si 'nefunctionare perfecta a mijloacelor tehnice'. Si aceasta deoarece Rotterdamul a fost bombardat dupa ce s-au angajat si erau in curs de terminare tratativele de capitulare intre garnizoana orasului si reprezentantii comandamentului hitlerist.
Cum explica Göring bombardamentul Rotterdamului? Motivand totul prin 'situatia precara' a unor trupe germane de langa Rotterdam si faptul ca 'unica solutie' pentru degajarea lor era un bombardament aerian. Göring a declarat:
'Am ordonat aviatiei sa trimita un grup care s-a indreptat in trei valuri de cate 25-30 avioane. Cand primul val de avioane a sosit deasupra pozitiei, negocierile de capitulare erau in curs. Au fost intr-adevar lansate rachete luminoase rosii. Dar avioanele nu au inteles semnificatia acestor semnale si au inceput bombardamentul. Imi aduc perfect aminte - erau 36 de avioane bimotoare care au aruncat in special bombe de 50 de kg Proportia distrugerilor s-a datorat nu bombelor ci incendiilor'
Sfanta contradictie. Si elocventa. Pentru Kesselring nu functiona legatura prin radio. Pentru Göring o simpla greseala omeneasca: neintelegerea de semnale. In realitate era vorba de practica obisnuita a hitleristilor. In urma bombardamentului ('atacul teribil al bombardierelor in picaj' - se lauda in aceeasi zi postul de radio Berlin) si-au gasit moartea 800 de persoane, s-au inregistrat mii de raniti, iar 78000 de persoane au ramas fara adapost.
Procesul de la Nürnberg si-a deschis dezbaterile la 20 noiembrie 1945. La 30 august 1946 incepea ultimul sau act, prin declaratiile finale ale Acuzarii. A doua zi, acuzatii au avut dreptul la 'ultimul cuvant'. Timp de cate 20 de minute fiecare dintre criminalii de razboi au repetat aceleasi fraze lipsite de sens asupra totalei lor nevinovatii, erijandu-se in simple instrumente ale lui Hitler.
Toata luna septembrie, Tribunalul a deliberat. In sedinta din 30 septembrie 1946 a inceput citirea Hotararii judecatoresti. Lectura a durat si a doua zi, la 1 octombrie. 185 de pagini tiparite. Un text de peste 100 000 de cuvinte. Documentul prezinta un mare interes si si-a pastrat valoarea incontestabila pana azi.
Inca de la prima sectiune 'Regimul nazist in Germania', Tribunalul isi pastreaza atitudinea:
'Inculparea potrivit careia acuzatii au pregatit si au urmarit razboaie de agresiune este de o gravitate capitala. Razboiul este un rau ale carui consecinte nu se limiteaza doar la statele beligerante, ci afecteaza intreaga omenire. A declansa un razboi de agresiune nu constituie numai o crima de ordin international, ci este crima internationala cea mai mare, care nu difera de alte crime de razboi decat prin aceea ca le cuprinde pe toate.'
Hotararea Tribunalului trece in revista principalele acte ale complotului: anexarea Austriei, cotropirea Cehoslovaciei, atacarea Poloniei, Olandei, Belgiei si Luxemburgului, Frantei si Angliei, Danemarcei si Norvegiei, Iugoslaviei, U.R.S.S.
In urmatorul capitol: 'Crimele de razboi si crimele impotriva umanitatii' se arata:
'Dovezile referitoare la crimele de razboi sunt coplesitoare atat prin numarul, cat si prin claritatea lor. Nu este vorba de a le enumera in detaliu sau de a reaminti toate documentele si marturiile prezentate in cursul Procesului. Este incontestabil ca aceste crime de razboi au fost comise in proportii necunoscute in razboaiele precedente. Ele au fost perpetuate in toate teritoriile ocupate de Germania hitlerista, precum si in marea deschisa, si au fost savarsite in circumstante de o cruzime si oroare greu de imaginat.'
Verdictul a fost publicat in aceeasi zi. El consemna intr-o prima parte vinovatiia organizatiilor acuzate. Tribunalul a declarat criminale urmatoarele organizatii ale fascismului hitlerist. conducerea partidului nazist, SS-ul, SD-ul si gestapoul. Alte trei organisme au fost achitate: SA-ul, Cabinetul Reichului si Marele stat-major.
Au urmat condamnarile principalilor criminali de razboi:
Herman Göring - condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Rudolf Hess - condamnat la inchisoare pe viata.
Joachim von Ribbentrop - condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Wilhelm Keitel - condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Ernst Kaltenbrunner - condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Alfred Rosenberg - condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Hans Frank - condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Wilhelm Frick - condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Julius Streicher - condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Walter Funk - condamnat la inchisoare pe viata.
Karl Dönitz - condamnat la 10 ani inchisoare.
Erich Raeder - condamnat la inchisoare pe viata.
Baldur von Schirach - condamnat la 20 ani inchisoare.
Fritz Sauckel - condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Alfred Jodl - condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Arthur Seyss-Inquart - condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Albert Speer - condamnat la 20 ani inchisoare.
Konstantin von Neurath - condamnat la 15 ani inchisoare.
Martin Bormann - condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Cortina se lasase, dar faptele groaznice dezvaluite la Nürnberg nu trebuie uitate niciodata Iata de ce Nürnberg.
