LUPTA ANTIOTOMANA SUB CONDUCEREA

LUI IANCU DE HUNEDOARA SI VLAD TEPES

Rolul lui lancu de Hunedoara in stavilirea inaintarii otomane pe linia Dunarii, in Europa de Est si Centrala prima jumatate a secolului al XV-lea se carac­terizeaza prin confruntari militare dintre lumea crestina, reprezentata de Ungaria, Polonia si Tarile Romane, sustinute de Papa, si cea musulmana, reprezentata de Imperiul otoman. Imperiul Bizantin nu mai are forte suficiente de a se opune turcilor si treptat este redus la teritoriul Constantinopolului si a imprejurimelor lui, iar la 1453 este cucerit de oastea otqmana. Anglia si Franta, precum si statele italiene (Venetia, Milano, Florenta si Neapole) erau angajate in lupte unele impotriva altora si nu ras­pundeau la apelurile Papei de a organiza o cruciada antiotomana.

In aceste conditii la lupta activa impotriva expansiunii otomane se ridica, in primul rand, tarile aflate nemijlocit in pericol de a fi cucerite: Ungaria si Tarie Roma­ne, in fruntea luptei antiotomane de la mijlocul secolului al XV-lea se situeaza lancu (loan) de Hunedoara, de numele caruia sunt legate ultimele mari incercari de a respinge turcii din Europa.

lancu de Hunedoara provenea dintr-o familie de mici nobili romani din Hateg, care au participat la luptele Ungariei cu Imperiul otoman. El a ocupat consecutiv functiile de ban de Severin (1438-1441), de voievod al Transilvaniei (1441-1446), de guvernator (1446-1453) si de capitan general al regatului (1453-1456).

In virtutea functiei sale de voievod si guvernator lancu de Hunedoara si-a creat un imens domeniu, situat in cea mai mare parte in Transilvania. El avea multi vasali (numiti 'familiares'), iar veniturile capatate din dari, din minele si vamile situate pe domeniu i-au permis sa intretina un corp de mercenari, pe care il utilizeaza in campaniile sale militare. Baza sociala a lui lancu o alcatuiau nobilimea mica si orasele, carora le-a acordat noi privilegii.

Avand o bogata experienta militara, lancu a organizat o armata puternica, pe care a inzestrat-o cu arme de foc, a intarit-o cu unitati de cavalerie.

Prima etapa a actiunii antiotomane a lui lancu s-a desfasurat in cadrul inter­national creat de doua evenimente importante: proclamarea de catre Sinodul de la Florenta (1439) a unirii Bisericilor de la Roma si Constantinopol (nerecunoscuta de patriarhul de la Constantinopol) si realizarea uniei personale intre Ungaria si Polonia prin alegerea comuna a regelui Vladislav lagiello (1440). Aceste evenimente contri­buiau la crearea unei coalitii a tuturor fortelor amenintate de expansiunea otomana.

Sultanul Murad al Il-lea, urmarind scopul de a contracara actiunile fortelor crestine, numeste la tronul muntenesc pe Mircea al Il-lea (1442), credincios turcilor,

Si ataca in acelasi an Transilvania. Dar in lupta de langa Sibiu oastea otomana este distrusa de cea a lui lancu.

Ultimul il aduce la domnie in Tara Romaneasca pe Basarab al Il-lea din familia Danestilor, favorabil cauzei crestine, incepand cu anul 1443 voievodul Transilvaniei adopta tactica ofensiva si intreprinde campanii militare la sud de Dunare.

Papa Eugeniu al IV-lea cheama curtile europene la o cruciada antiotomana, dar ea nu este sustinuta de puterile Europei de Vest. in aceste imprejurari, in sep­tembrie 1443 lancu, ajutat de regele Vladislav, trece Dunarea si ocupa orasele Nis si Sofia. Rezistenta turcilor in trecatorile muntilor si conditiile grele ale timpului de iarna il silesc pe lancu in februarie 1444, dupa ce parcursese o distanta de 300 km, sa se retraga. Aceasta expeditie militara de 6 luni a fost numita 'Campania cea lunga'.

In iulie 1444 sultanul Murad al Il-lea, confruntat cu lupta albanezilor condusa de Skanderbeg (numit si Gheorghe Kastriotul), cu rascoala emirului Caramaniei din Asia Mica si ingrijorat de pregatirile flotei venetiene de a veni in ajutor Constan­tinopolului, incheie la Seghedin pace cu Ungaria pe o perioada de 10 ani. Conditiile erau foarte favorabile pentru Ungaria: retragerea otomanilor din Serbia si nordul Albaniei, ajutor in caz de razboi s.a.

In aceste imprejurari Papa si Venetia il induplica pe regele Vladislav sa reia ostilitatile, deoarece Venetia acceptase sa trimita o flota care avea sa faca imposibila trecerea prin Stramtorile Marii Marmara a trupelor turcesti, aflate in Asia Mica. Cruciada a fost inceputa in toamna anului 1444 cu trupe putine. Oastea regala si cea transilvaneana, la care se alatura cea a Tarii Romanesti condusa de Vlad Dracul (revenit la domnie in aprilie 1444), trec Dunarea si se indreapta spre Nicopole si Varna. Dar genovezii din Pera, care se temeau de intarirea rivalilor lor venetieni, transporteaza trupele sultanului din Asia Mica pe malul european. Armata crestina a fost luata prin surprindere de ostiri turcesti mult mai numeroase. Ca urmare, cruciatii au fost infranti, iar regele Ungariei Vladislav cade pe campul de lupta. Prin dezastrul de la Varna a disparut si speranta de a mai salva Constantinopolul si de a respinge turcii din Europa.

Dupa moartea lui Vladislav lancu de Hunedoara este ales guvernator al Ungariei (1446) pe timpul minoratului regelui Ladislau al V-lea. lancu reuseste sa obtina stabilitatea interna a tarii, sa continuie legaturile cu domnii Moldovei si Tarii Romanesti si sa incheie o alianta antiotomana cu sarbii si albanezii.

Cu scopul de a atrage fortele Moldovei si Munteniei la cruciada antiotomana, lancu intra in 1447 in Tara Romaneasca, il inlatura de la domnie pe Vlad Dracul (care devenise fidel sultanului) si il aseaza in scaunul domnesc pe Vladislav a! II-lea (1447-1456). La inceputul anului 1448 lancu intervine in Moldova si il sprijina pe Petru al Il-lea (1448-1449), inlaturandu-l de la domnie pe Roman al Il-lea (1447-1448), care era sustinut de poloni Pentru ajutorul acordat Petru cedeaza lui lancu cetatea Chilia.

In septembrie 1448 lancu trece cu oastea Dunarea. Dar ajutorul albanezilor si sarbilor nu soseste la timp si in octombrie in valea Moravei, la Kossovopolje, oastea crestina sufera o grea infrangere. Asal se sfarseste prima perioada a luptei antiotoma­ne dusa de lancu de Hunedoara, care avea drept scop alungarea turcilor din Balcani.

A doua perioada a luptei lui lancu cu turcii avea deja drept scop nu alungarea turcilor din Europa, ci impiedicarea inaintarii lor spre centrul continentului.

In 1453 sultanul Mehmed al Il-lea (1451-1481) cucereste Constantinopolul si se pregateste pentru cucerirea puternicii cetati a Belgradului si a Ungariei.

lancu de Hunedoara face repetate cereri de ajutor catre tarile apusene, intareste cetatile de pe Dunare, intervine in Moldova sustinandu-l pe Bogdan al Il-lea (1449-1451), apoi pe Alexandru (1452-1454), pune la dispozitia lui Vlad Tepes, refugiat in Transilvania, un corp de oaste (1456), pe care ultimul il foloseste in august 1456 pentru a ajunge la domnie. Prin aceste masuri lancu incerca sa diminueze influenta polona si otomana in Tarile Romane.

In iulie 1456 turcii inconjoara Belgradul. lancu trece Dunarea, distruge flota turceasca de pe acest rau si la 21-23 iulie se da batalia decesiva, castigata de eroul transilvanean. Vestea despre victoria lui lancu se serbeaza in toata Europa. Iar la 11 august 1456, lancu de Hunedoara moare de ciuma in tabara sa de la Zemun. El a fost inmormantat in catedrala catolica din Alba lulia, iar pe piatra de mormant au fost scrise cuvintele 'Sa stins lumina lumii'. Papa Calixt al III-lea il numise pe eroul cruciat 'atletul cel mai puternic, unic, ai lui Hristos'. Peste 20 de ani asa va fi numit de Papa o alta personalitate eroica - Stefan cel Mare.

Prin actiunile sale militare si diplomatice lancu de Hunedoara a reusit sa opreasca la mijlocul secolului al XV-lea ofensiva turcilor spre Europa Centrala, sa apere statele de la nordul Dunarii de cucerirea otomana si prin aceasta sa apere si civilizatia europeana, fiind un exemplu pentru lumea apuseana care se hartuia pentru interese marunte.

Lupta antiotomana sub conducerea lui Vlad Tepes. in perioada care a urmat dupa moartea lui Mircea cel Batran la tronul Tarii Romanesti in anii 1418-1456 s-au schimbat la tron 9 domni, care au totalizat 18 domnii. De luptele politice interne au profitat otomanii, care tot mai des urcau pe tron persoane favorabile lor.

Ajuns la domnie in august 1456 (dupa ce ocupase tronul pe un termen scurt in 1448), Vlad Tepes 1456-1462, 1476) si-a pus sarcina de a pregati tara pentru lupta decesiva cu turcii, in acest scop el a luat masuri pentru intarirea autoritatii domniei si suprimarea luptelor dintre fractunile boieresti. De politica lui interna autoritara, promovata cu o severitate extrema fata de toti cei ce incalcau legea, tine si porecla 'Tepes', deoarece mijlocul principal de tortura si executie pe care il folosea era teapa.

Masuri severe au fost luate de domn nu numai in privinta boierilor, ci si a negustorilor sasi, care nu respectau vamile impuse de domn la intrarea si iesirea marfurilor lor din tara.

Negustorii sasi sustin financiar pe doi pretendenti la tronul Tarii Romanesti (in 1457 si 1460), si ca urmare sunt pedepsiti printr-o expeditie a domnitorului impotriva lor. in 1462 ei ticluesc o scrisoare din care rezulta ca Vlad s-ar fi inteles cu trucii impotriva regelui maghiar Matei Corvin (Mateas Corvinus). in baza acestei scrisori Matei Corvin l-a intemnitat pe domnitor in Transilvania, apoi in Ungaria, in anii 1462-1474.

Negustorii sasi si curtea regelui ungar au mai difuzat o istorie a lui Vlad Tepes, in care il prezinta pe domn drept o intruchipare a diavolului. Povestea s-a raspandit in Europa Occidentala si Rusia. Astfel Vlad Tepes a ajuns 'Dracula'. in Rusia povestea a servit ca model de inspiratie autocratiei tariste, care atunci se afirma. Preluata odata cu aparitia romanului lui Bram Stoker (1897), povestea 'Contelui Dracula' a umbrit omul real, inlocuindu-l si astazi cu cel imaginar. Revenind la omul real Vlad Tepes, vom mentiona ca el a ales momentul potrivit pentru a se opune otomanilor.

In 1459 Papa Pius al Il-lea lanseaza un apel la o cruciada antiotomana. Initiativa papala a avut drept rezultat o rascoala a grecilor in Pelopones, reprimata de turci. Dar ea a servit drept imbold pentru Uzun Hasan, hanul turcmen al uniunii tribale Akkoyunlu, la actiuni impotriva sultanului, in Europa Vlad Tepes incepe actiunea in intelegere cu Matei Corvin, regele Ungariei (fiul lui lancu de Hunedoara).

Refuzand sa plateasca tribut Portii, in iarna anului 1461-1462, in timpul cand sultanul intreprindea o campanie impotriva lui Uzun Hasan, Vlad Tepes cucereste cetatea Gurgiului, apoi trece Dunarea, unde ataca un sir de alte cetati (Darstor, Turtucaia, Rusciuc). Campania din sudul Dunarii era insotita de represiuni atat impotriva militarilor turci, cat si a populatiei civile. Actiunea domnului muntean a declansat reactia sultanului.

In aprilie 1462 Mehmed al Il-lea in fruntea unei armate uriase (circa 100.000 oameni) incepe o mare campanie impotriva Tarii Romanesti. Tepes cheama 'oastea mare' a tarii, adunand circa 30.000 de ostasi. Campania a decurs in trei etape. La prima etapa domnul muntean incearca sa retina pe otomani la Dunare, aduce turcilor anumite pierderi (la Braila), dar nu reuseste sa-i opreasca. Urmeaza o a doua etapa, cand sultanul inainteaza spre Targoviste. Tepes pustieste teritoriul pe unde trec turcii si ii hartuieste necontenit, in cursul uneia din aceste actiuni domnul ataca noaptea tabara otomana in speranta de a-l prinde pe sultan, operatie care s-a bucurat de un larg ecou in tarile Europei, inaintand pana la Targoviste, pe care o gaseste pustie, sultanul, sleit de puteri, incepe retragerea. La aceasta, a treia etapa a campaniei, trucii se retrag in panica, prin Dobrogea, fiind hartuiti de ostasii munteni. Tara Roma­neasca a scapat de a fi transformata in pasalac.

Dar atunci cand pericolul a trecut, boierii care il sustinuse pe domn la grea incercare pentru tara, acum l-au parasit, fiind nemultamiti de concuderea lui auto­ritara. Ei il sprijina pe fratele acestuia la tron, Radu cel Frumos. Tepes se retrage in Transilvania, dar Matei Corvin, in baza scrisorilor plazmuiute de negustorii sasi (mentionate mai sus), il inchide la Buda. Numai peste 13 ani el va reveni la tron, in 1476, adus de Stefan cel Mare si de regele Ungariei, care voiau un domn fidel luptei antiotomane in Tara Romaneasca. Dar in urma unui complot al boierilor, ajutati de turci, Vlad Tepes este ucis intr-o lupta in imprejurari ramase necunoscute (decembrie 1476 - ianuarie 1477).

Vlad Tepes a ramas in istoria romanilor drept un luptator ferm pentru inde­pendenta Tarii Romanesti. Acestui maret scop el a subordonat programul sau intern de consolidare a puterii domnesti si cel extern - de organizare a rezistentei impotriva expansiunii otomane, prin utilizarea cu iscusinta a fortelor modeste de care dispunea.