CANTEMIR DIMITRIE
CARTURAR ENCICLOPEDIST, DOMN AL MOLDOVEI
Domnitor patriot si mare carturar, Dimitrie Cantemir este una din figurile cele mai de seama de la sfirsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea. Dimitrie Cantemir, prin prodigioasa lui activitate, reprezinta in cultura romaneasca un moment hotaritor, in evolutia spre lumea moderna. A fost un deschizator de drumuri noi, in multiple domenii de creatie, un spirit care respira atmosfera intelectuala a Europei, istoric, literat, geograf, dar mai presus de toate un filozof in toate aceste ramuri de activitate intelectuala pe care le-a ilustrat. Dimitrie Cantemir s-a nascut la Iasi, la 26 octombrie 1673, ca fiu al viitorului domn al Moldovei, Constantin Cantemir (1685-1693). Familia este de origine razaseasca din tinutul Faldului, impresurata de nevoi in secolul al XVII-lea, dar mindra si activa in societatea moldoveana. Tatal sau era pe atunci un mic boier ce-si petrecuse timpul legat de cariera armelor. Primele studii de limba si literatura greaca, retorica, logica, filozofie naturala si teologie ortodoxa Dimitrie Cantemir le-a facut in tara, sub conducerea invatatului grec Ieremia Cacavelas. Trimis in 1688 ca ostatic al tatalui sau pe linga Poarta otomana, Dimitrie Cantemir urmeaza cursurile Academiei grecesti de pe linga Patriarhia din Constantinopol, studiind limbi straine, indeosebi greaca si latina, literatura clasica, istorie si, bineinteles, iarasi teologie ortodoxa. Dupa terminarea studiilor, el ramine, cu mici intreruperi, in capitala Imperiului otoman, ca reprezentant al fratelui sau Antioh Cantemir, pina in 1710, pastrind strinsa legatura cu cercurile diplomatice de acolo, dar si cu cele culturale, grecesti si turcesti. La 10 decembrie 1710, la 33 de ani, Dimitrie Cantemir ajunge domn al Moldovei ca un credincios al Imperiului otoman. Tratatul cu Petru cel Mare invedereaza orientarea lui in problema independentei Moldovei, incercarea totodata de inlaturare a fractiunilor boieresti, in spiritul unor principii care au originea in ratiunile absolutismului. Lupta pentru independenta a legat-o de corespunzatoarele masuri interne menite sa limiteze suprematia oligarhiei boieresti, infringerea de la Stanilesti pe Prut a insemnat nu numai o infringere militara, ci si curmarea unei orientari politice menita sa asigure o domnie in spiritul veacului. Pierderea bataliei cu turcii din 8-12 iulie , la care Dimitrie Cantemir a luat parte alaturi de rusi, a determinat plecarea lui in Rusia. Contactul cu Rusia reformelor lui Petru cel Mare deschide in bibliografia cantemiriana seria unor lucrari fundamentale, care se resimt de pe urma influentelor iluminismului timpuriu, alimentat de valorile europene cultivate de cercurile Academiei ruse, atasate ideilor leibniziene. A fost nu numai sfetnicul avizat al lui Petru cel Mare in problemele lumii orientale, turcesti in mod deosebit, dar si un carturar atasat politicii de renovare a societatii rusesti. Mediul prielnic de la Curtea lui Petru cel Mare a favorizat activitatea sa stiintifica si dezvoltarea gindirii sale filozofice si social-politice care, cu toate limitele ei idealiste, cuprinde valoroase elemente progresiste. Prin eruditia sa a stirnit curiozitatea si interesul Academiei din Berlin, al carei membru a fost ales la 11 iulie 1714. in 1722 participa la campania intreprinsa de Rusia impotriva Persiei. in acest timp, boala de care suferea de multa vreme, diabet, se agraveaza si este nevoit sa se intoarca la resedinta sa din Dimitrovka. in seara zilei de 21 august 1723, Dimitrie Cantemir se stinge din viata Corpul neinsufletit i-a fost transportat la Moscova si acolo a fost inmormintat in mica biserica Sfintii Constantin si Elena, zidita de el. Osemintele i-au fost aduse in tara in 1935 si reinhumate in biserica Trei Ierarhi din Iasi. Opera lui Dimitrie Cantemir este extrem de diversa, pe masura eruditiei savantului, in ea s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-politica a Moldovei. Descrierea Moldovei (1716), lucrare scrisa la cererea Academiei din Berlin, este destinata sa faca cunoscuta Moldova cercurilor culturale occiden-~tale si reprezinta prima monografie geografica romaneasca, in domeniul geografiei, a mai elaborat lucrari, harti si profile privind Constantinopolul si partea estica a Caucazului. Este autorul uneia dintre primele istorii ale Imperiului otoman, Cresterea si descresterea curtii otomane (1714-1716). Ea raspundea unei necesitati politice, intr-un moment in care criza imperiului era evidenta. Cartea a fost o lucrare de capatii pentru diplomatia europeana, datorita traducerilor in engleza (1734, 1735), in franceza (1743), in germana (1745). Tot in Rusia a redactat si alte lucrari, printre care mentionam: Viata lui Constantin Cantemir (1716-1717), Evenimentele Cantacuzindor si ale Brincovenilor (1717-1718), Sistema religiei mahomedane (1722). Cea mai importanta scriere a lui Dimitrie Cantemir ramine, pentru cultura noastra, Hronicul romano-moldo-vlahilor (1719-1722). A fost opera lui capitala, un testament pe care il transmite posteritatii, neamului sau. Scrierea a fost destinata sa cuprinda toata istoria romanilor de la origini pina in epoca contemporana, in lucrare, staruie ideea unitatii poporului roman, ideea latinitatii si continuitatii sale in Dacia. Hronicul evidentiaza o vasta problematica social-politica, interesind realitatile romanesti, domnia, feudalismul in Moldova, asuprirea otomana, boierimea si taranimea. Dimitrie Cantemir a pus in Hronic si problema rolului romanilor in istoria universala. Nobletea neamului romanesc consta nu atit in ilustra ascendenta romana, cit in faptul ca se trage din purtatorii unei stralucite civilizatii. Dimitrie Cantemir deschide in istoriografia noastra, pe urmele Costinilor, preocuparea pentru istoria culturii, pentru istoria universala. Prin Cantemir, se poate afirma ca istoria nationala este integrata valorilor europene, el stabilind locul si rolul poporului roman in istoria continentului. De la el ne-au ramas si importante lucrari cu caracter literar Divanul sau gilceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul tiparita la Iasi in 1698 si dedicata fratelui Antioh, este o lucrare de tinerete influentata de Ieremia Cacavelas. Importanta artistica cea mai mare, data fiind originalitatea si maturitatea autorului, o are - intre toate operele lui Dimitrie Cantemir -Istoria ieroglifica (1705), prima incercare de roman social din literatura romana, prin care satirizeaza, recurgind la alegorie, boierimea intriganta si acaparatoare a paminturilor taranilor. Umanist cu multiple preocupari, Dimitrie Cantemir s-a ocupat si de muzica, fiind un abil interpret al instrumentelor turcesti ney si tambur. El a si inventat un sistem de notatie pentru muzica turca. Cantemir ca bun cunoscator si teoretician al muzicii orientale este autorul unui studiu despre muzica turceasca si al unor culegeri de cintece turcesti, ca si al unui studiu intitulat: Explicatia stiintei muzicii intr-un chip mai amanuntit. Deasemenea a cules date despre instrumentele muzicale, obiceiurile si datinile populare romanesti, despre muzica de ceremonial. Dimitrie Cantemir a fost primul autor roman de lucrari filozofice propriu-zise. Gindirea lui filozofica reflecta lupta dintre conceptiile religioase medievale si cele laice moderne, vadind tendinte inaintate, rationaliste. Opera de maturitate se caracterizeaza prin tendinta de separare a stiintei de teologie, prin asimilarea influentei neoaris-totelice, prin sustinerea existentei determinismului in natura si societate Scrierile stiintifice, filozofice si literare ale lui Dimitrie Cantemir au adus intr-o epoca de predominare a ideologiei religioase, o contributie de seama la dezvoltarea orientarii laice in cultura romaneasca. El este cel mai de seama ginditor si om de stiinta din cultura romaneasca veche.
