COSTUMUL IN SECOLELE XV-XVII - Costumul in epoca Renasterii Italia – secolul al XV lea Clima mediteraneana, mai blanda a favorizat reducerea numarului si grosimii vesmintelor. Sculptural, trupul parea mai masi, amplificat prin faldurile mantiilor drapate, renuntandu-se treptat la colturile ascutite. 15693edl37xmt3l Pe cap, spre deosebire de obiceiul de peste Alpi de a acoperi complet capul, in Italia parul era vizibil, pus in valoare prin coafuri complicate, cu cozi rasucite, panglici, retele cu perle, etc.Linia generala a modei era respectata prin epilarea fruntii si a aprancenelor si degajarea gatului subtire, prelungit de decolteul ascutit la spate. Pe trup,, camasa era uneori vizibila la gat si la fentele manecilor rochiei, demontabile, legate cu sireturi de corsaj. Pantofii urmau evolutia generala catre varfuri mai putin ascutite. Bijuteriile evoluau si ele catre compozitii mai ampl, massive(mai ales in medalioane suspendate sau brose), fiind din ce in ce mai mult preferate perlele, a acaror forma sferica perfect regulata avea sa devina idealul stilului artistic din epoca urmatoare Renasterii italiene. dm693e5137xmmt Italia- secolul al XVI lea Arta Renasterii a reflectat in imagini idealurile urbanismului. Orasenimea libera, bogata datorita manufacturilor si comertului, isi impusese inca din secolul al XV lea conceptia de spre lume, gusturile si aspiratiile.Idealul uman de frumusete reflecta vitalitate, vigoarea trupuli si forta gandirii creatorare prin supradimensionarea siluetei gnerale si prin efectul de bloc masiv dat de vesmintele ample. In costumul feminine puteam intalni unele piese masculuine ca bereta sau pantofii dar aspectul general era deosebit de feminine. Pe cap, parul bogat, lasat uneori pe umeri, alteori prins intr-o plasa, accentuand masivitatea siluetei mascand gatul, era decolorat blond venetian sau roscat.Turbanul accentua sfericitatea capului.Bereta cu medalii si perle putea fi purtata orizontal sau aplecata pe spate, incadrand fata circular. Pe trup, camasa se vedea la decolteu, incretita, ca si la umeri sau prin fentele manecilor.Rochia era taiata in talie la loc normal, cu corsajul pe corp,cu decolteu oval sau patrat. De obicei redusa la un singur strat, sugera doua straturi prin manecile de montabile din materiae si in culori contrstante, prinse la umeri cu siret.Fusta lunga era incretita fara pliur, sustinuta de pantaloni bufanti lungi pana la genunchi. In picioare se purtau pantofi cu talpa groasa, pentru a evita noroiul si pentru a contribui la supradimensionarea staturii. Costumul era impodobit cu bijuterii mari, grele, de forme regulate, mai ales siraguri de perle, si completat de accesorii ca blana libera la gat, manusile, evantaiul de pene si batista, pe atunci o noutate. Masca, cu buton tinut in dinti, apara de razele soarelui si de priviri indiscrete. Costumul german in epoca Reformei (secolul al XVI lea) Femeia ideala era gospodina, mama de familie, avand attribute vestimentare caracteristice boneta in forma de scufita, strangand parul, decolteul decentacoperit de un guler-pelerina,(numit Goler sau Koller), sortul indicand activitatea menajera ca si cheile camarilor atarnate la brau. Mai de parte de centrele modei, si mai saraca, taranimea a pastrat o vreme mai indelungataformele si croielile deceniilor trecute, hainele scurte, pe corp, si ciorapi-pantofi-pantaloni.Vechea opinca inalta pana la glezne,cu nojite legate de picior ajunsese simbolul luptei pentru libertate a taranilor. Costumul spaniol in epoca Contrareformei Menit sa faca vizibile deosebirile de rang social, costumul de curte spaniol continua de fapt traditia modei cavaleresti burgunde, plina de fast, dar cu puternice accente de severitate si gravitate. Costumul era conceput ca o carapace aproape la fel de rigida ca o armura, cuprinzand chiar placi, sarme si fire metalice si determinand o tinuta solemna, inflexibila. Sculptural, trupul era stilizat in forme geometrice plate, indeosebi trunghiulare. Pictural, gama cromatica era redusa la lumina si umbra, alb , negru, aur.. In cazul costumului feminine, trupul era stilizat in forme geometrice rigide(ca format din doua triunghiuri), vesmintele ascunzand linille corpului si stergand orice feminitate. Pe cap, parul era strans si ridicat,sustinut uneori cu sirme, acoperit cu o toca mica. Pe corp, corsetul, cu oase de peste sau lamele metalice, strangea talia. Camasa nu se vedea, decolteul nefiind permisiar gulerul si mansetele erau rigide, apretate si plisate. Rochia avea corsajul stramt inchis pana la gat, cu talia in unghi si umerii vatuiti. Fusta era sustinuta la inceput de un jupon din panzatara, cu par de cal, apoi de cercuri de lemn sau metal.Mantoul larg, fara talie,avea maneci scurte, bufante sau lungi despicate. Picioarele nu era voie sa fie vazute.Cand doamna se aseza, le ascundea intr-o cuta orizontala prevazuta in dublura fustei. Bijuteriile erau fixate pe rochie, ca nasturi, colane,etc, pe degete se purtau inelemari, iar batista era de dantela. Costumul francez in epoca Renasterii(secolul al XVI lea) Costumatia curtii franceze trada oscilatia acesteia intre reprezentarea rangurilor inalte prin costumul de tip spaniol aristocratic si exprimarea libera a vitalitatii su gerata de moda italiana a Renasterii. Sculptural, trupul era modelat ca si in Italia, in volume largi, regulate, cu contur rotunjit, gratios,dar si cu suprafete rigide sustinute ca in Spania de corset si sarme. Pictural,costumele erau ceva mai colorate decat in Spania, cu tonuri deschise, de floare. Materialele folosite erau de obicei matasuri si catifele italiene. Fat a femeilor avea forma de inima, conturata de rulourile parului imbinate in unghi pe frunte sau de scufia mulata in acelasi fel. Amaiscarea era reluata de gulerul inalt, apretat, ridicat la spateinn jurul decolteuluisi apoi de fust sustinuta pe solduri de un cerc de sarma in forma de roata. Costumul in Anglia secolului al XVI lea Prospera si puternica,Anglia s-a impus mai ales catre sfarsitul secolului in vremea reginei Elisabeta, pe plan politic prin victoriile asupra Spaniei si stralucind in domeniul literar prin opera lui Shakespeare. Acceptand moda europeana in forma ei curteana, a interpretaii franceze, aristocratia engleza punea mai putin prêt pe armonia formelor, ajungand la disproportii si supradimensionari. In costumul masculin pantalonii erau atat de bufanti incat au trebuit largite fotoliile in Parlament, iar in costumul feminin gulerul de dantela scrobita era enorm ca si fusta pe schelet in forma de roata.Talia in unghi era alungita nefiresc, facand sa apara picioarele scurte (in cazul portretelor reginei Elisabeta acest efect ar putea fi dat de pozitia ei, de fapt asezata pe un scaun inalt, ascuns sub fusta, dar parand in picioare si obigand astfel pe curteni la aceeasi tinuta). In locul catifelelor si matasurilor italiene sau spaniole, cu motive tesute, in Anglia se foloseau pentru rochii, haine, bonete sau manusi, broderii de mana cu motive figurative, flori pasari, presarate fara simetrie sau repetitie. Costumul romanesc in Evul Mediu si Renastere Constituire Tarii Romanesti si a Moldovei ca state independente( la inceputul si mijlocul secolului al XIV lea), a oferit cadrul unei costumatii in ritmul celei europene contemporane. Costumatia populara ca si cea curteana se caracterizeaza prin armonie, lipsa de ostentatie, fara supradimensionarile pe verticala urmarite de aristocratia apuseana (prin alungirea exagerata a bonetelor, trenelor sau varfurilor pantofilor) si fara amplificarile de volume realizate prin vatuiri sau suprapuneri de straturi. Sculpural, costumele, fie ele inspirate de modele rasarite bizantine fie de cele apusene gotice sau renascentiste, se asterneau pe trup in suprafete netede, linistite. Pictural, acordurile cromaticeerau restranse la cateva culori de obicei calde (galben, rosu) plus alb si negru. Compozitia era bazata pe un ritm regulat, decorul alternand cu pauze. Materialele pentru vesmintele de curte erau matasuri si catifele scumpe italiene sau turcesti, ca si stofe flamande, germane, cehe, blanuri muscovite sau unguresti, pe cand poporul de rand isi producea in casa panzeturile sau stofele necesare.In croiala, structura era evidentiata in toate cazurile, cusaturile fiind subliniate prin tivuri sau broderii. Un costum de o deosebita originalitate si frumusete era cel al doamnelor din Tara Romaneasca in secolul al XVI lea cum era cel al Despinei Milita si cel al fiicei sale Ruxandra in picturile bisericii Episcopale de la Curte de Arges: pe cap peste perul prins in plasa din fir de aur sau acoperit de un val,era asezata coroana bogata, de care atarnau lungi pandelocuri cu ciucuri de aur si pietre pretioase.Pe trup, camasa de matase lasa sa se vada doar gulerul mi, acoperita de o bluza brodata in patrate pe piept si cu rauri pe manecile foarte largi, stranse in mansete.Corsajul rochiei era ca un pieptar fara maneci. Fusta din tesatura de lana plisata, din doua latimi de razboi, ajungea pana la pamant. Pe umeri, caftanul din matase sau catifea,imblanit,cu maneci lungi, despicate, avea multi nasturi in fata si la fentele manecilor. COSTUMUL IN SECOLUL AL XVII LEA Costumul in stil Baroc Idealul de frumusete era cel al unei finite superioare prin hardivin, distante, inaccesibile. Sculptural, nobilimea se distingea prin marimea nefireasca a siluetei realizata prin costum-bonete inaltate , fuste pe sarma, etc.). a carui incomoditate proclama privilegiul de a nu munci. Pictural, costumul nobiliar se distingea prin culori rafinate ca si prin materiale bogate, tesaturi cu fir, dantele si bijuterii Aspectul cel mai somptuos era atins de tinuta feminine de curte spaniola.In picturile vremii infantile par coplesite de carapacea imensa a perucilor si rochiilor rigide in forma de clopot, din matasuri si catifele scumpe. Si la celelalte curti europene se imbracau costume de tip spaniol de o bogatie imensa, brodate cu perle si pietre pretioase. Costumul barbatesc a suferit insa in mare masura influenta modei burgheze olandeze. Costumul burghez olandez A disparut aspectul de carapace al imbracamintei spaniole, hainele revenind la proportii naturale. Sculptural, costumul punea in valoare volume puternice, de butoias, linia determinanta fiind curba larga inlocuind linia dreapta., rigida, formele geometrice,seci, triunghiulare ale costumului spaniol. Pictural, coloritul era ceva mai viu si mai variat si asezat in pete mari. Tipul de frumusete preferat era cel al femeii voinice, pline.Costumul punea in valoare virtutile gospodinei prin atributele caracteristice: boneta strangand parul,esarfa-pelerinaacoperind decolteul, sortul indicand activitatea domestica. Pe cap, parul de culoare intunecata, era tras spre spate, aplatizat pe crestet, lasand fruntea degajata si adunat la spate in coc ridicat, cazand liber doar pe lateral. Camasa era vizibila la guler si mansete,gulerul era fie barbatesc, cu sau din dantela, fie ca o pelerina plata din panza transparenta.. Rochia avea manecile importante, umflate, cu umarul cazut,cu slituri, deseori stranse la cot cu doyua panglici, fo formand doua baloane si cu mansete expunand incheietura mainii. Fusta cade aliber pe mai multe jupoane disparand scheletul de sarma.Peste fusta de dedesupt era imbracata o a doua cu poale deschise ca o tunica. Olanda a lansat moda jachetei scurte pentru purtat in casa, de dimineata, la lucru, din catifea sau matase marginita cu blana. In picioare se purtau pantofi in genul celor barbatesti. Bijuteriile erau mari, de forme regulate, de preferinta siruri de perle la gat si in par. Costumul in stilul classic francez Burghezia franceza si-a impus punctual de vedere in structura rationala a costumului, ca si a aintregii culturi. Mai cu seama hainele barbatesti au evoluat catre forme mai sobre si mai confortabile. Supradimensionarea volumelor, pentru a face persoana vizibila in spatiile immense ale salilor, era obtinuta prin peruca leonine, tocurile pantofilor, mansetele voluminoase, marcand gesturi largi-cu mana eventual sprijinita de baston.Eleganta liniilor usor curbate ale siluetei era realizata prin croiala.Culori dominante erau rosul si auriul, vesmintele dobandind stralucire prin tesaturile lucioase, matase si fir. Materialele folosite areu catifeaua si dantela in mop special. Pe cap, pe cand fata era rasa, abundenta parului era sugerata la barbate, de peruca enorma, leonine, din par de om sau de cal, uneori mai lunga pe umarul stang. In casa era inlocuitra cu un turban sau cu o boneta de noapte. Palaria tare avea borul indoit, formand tricorn si era impodobita cu pana mica de strut. Camasa era vizibila la guler si la mansete, cu dantela.Spre a nu fi acoperit de peruca, gulerul a fost adunat spre fata, devenind jabou, incretit vertical si prins cu o funda si o bijuterie.Cravata a aparut la sfarsitul secolului al XVII lea. In ceea ce priveste costumul de dama, caracteristica era silueta alungita data de coafura montanta, tocuri,trena, talia sustinuta de corsetul rigid, manecile trei sferturi.Atitudinea obisnuita era usor aplecata inainte, ca intr-un inceput de plecaciune. Pe cap, parul era ondulat in bucle, unele ridicate pe crestet, altele, lasate sa atarne.Caracteristic era un pliseu din panza si dantela apretata asezat vertical pe crestet, prins de boneta.Camasa se vedea marginind decolteul. Corsetul strangea doar talia,, decolteul era oval, manecile trei sferturi, fusta in doua straturi, deseori cu volane orizontale deschise in fata, lasand sa se vada fusta de dedesupt sau ridicate bufant accentuand soldurile. Pantofii aveau tocul ceva mai inalt decat al celor barbatesti.Accesoriile erau aceleasi: gulerul si mansonul de blana, manusile si bastonul pentru plimbare,mbijuteriile masive.
