Castele de pe Valea Loarei, Fluviul Loara la Orleans, Amboise, Blois, Chambord






Loara este cel mai lung fluviu al Frantei, avand o lungime de 1020 Km. Este, de asemeni, singurul fluviu francez al carui bazin este in intregime cuprins intre granitele nationale.

Fluviul Loara izvoraste din Masivul Central, mai exact din muntele Gerbier - de - Jonc, situat la o altitudine de 1425 m. Ea curge apoi traversand o succesiune de bazine : Velaz, Forez, Pinaz



pentru ca, apoi, sa intre in Campia Bourbonnais. Plecand de la Briare, ea se orienteaza spre Vest, descriind o mare bucla, printre numeroase bancuri de nisip, pe culmea careia a fost construit orasul Orleans. Isi continua inaintarea intre digurile care protejeaza pamanturile fertile din Valea Loarei, inaltimile orasului Blois, Amboise, Tours si Saumur.


Loara la Orleans


Principalul sau afluent este Allier, iar din stanga sa Loara colecteaza succesiv mai multi afluenti, cei mai importanti fiind Cher, Indre si Vienne. Aproape de Angers, ea primeste, din dreapta sa, un alt









afluent extrem de important, Maine, pentru ca imediat sa intre in Masivul Armorican. De la Nantes, unde primeste noi afluenti, Loara devine navigabila, intra in estuarul sau, dar ea nu se largeste intr- adevar decat la Paimsbuf, continuind sa fie sugrumata de bancuri mobile de nisip, pentru ca sa se reverse in Atlantic intre Saint- Nazaire si Saint - Brevin - les - Pins.


Loara la iesirea din Masivul Armorican


Loara este un fluviu neregulat in ceea ce priveste regimul precipitatiilor. Astfel debitul sau este mai mare primavara si toamna si mai scazut, vara. In aval, debitul sau este maxim iarna, dar, vara, se mareste brusc din cauza furtunilor trecatoare.      

Pentru a regulariza debitul sau a fost conceput un plan de amenajari care prevede construirea catorva baraje pe Loara, dar transpunerea lui in practica treneaza de mai bine de cateva decenii datorita ostilitatii riveranilor si ecologistilor. Aceasta atitudine are un efect spectaculos, Loara fiind ultimul mare fluviu neamenajat al Europei.






Prin lungimea si pozitia sa geografica,Loara a servit ca punte de legatura intre porturile de le Atlantic, centrul si sudul bazinului parizian, Masivul Central si axa rhodaniana.

Intr - un decret regal din 1661se spunea ca " Loara este cel mai mare si cel mai important fluviu al Regatului si pe el se realizeaza cea mai mare parte a comertului Frantei "

La vremea respectiva, transportul marfurilor, se facea pe Loara, cu ajutorul barcilor, meseria de barcagiu fiind extrem de profitabila.


Barcagii pe Loara - Stampa de epoca


Acest mijloc de transport a cunoscut epoca sa de glorie din secolul XVII pana la jumatatea secolului XIX, cand a cazut in desuetudine datorita constructiei unei retele de cai ferate si modernizarii retelei rutiere. Se poate spune ca, pentru tot cursul mijlociu al Loarei , de la Glen la Suamur, navigatia a fost nimicita. Aceasta a fost una din cele mai importante mutatii economice, nu numai din regiune, ci din Franta intreaga.

Parasit, astazi, cursul Loarei a cunoscut, totusi, o activitate considerabila care i - a permis importante schimbari materiale, economice si culturale, de - a lungul sau fiind construite numeroase orase, unele ca Blois si Orleans, extrem de importante.

Acestea sunt orase de prima mana ale Frantei, centre economice, dar, si turistice importante, ale Frantei contemporane.








Oras pe Loara ce pastreza farmecul vremurilor trecute


Loara traverseaza regiuni deosebit de frumoase ale Frantei iar, principalele puncte de atractie, care au facut - o celebra in toata lumea, le constituie zecile de castele construite de - a lungul fluviului.


CASTELELE DE PE LOARA


2.



A doua jumatate a secolului XV, a marcat, in Evul Mediu universal, sfarsitul razboiului de 100 de ani, care afectase nu numai Anglia si Franta, ci, si zone intinse ale Europei.

Franta incepe sa cunoasca o perioada de dezvoltare, iar autoritatea regelui este restabilita, marii nobili incepand sa fie readusi sub ascultare.

Se dezvolta acum economia si, mai ales activitatile artistice, in cadrul carora un loc esential l - a ocupat arhitectura. Au fost construite numeroase castele, mai ales pe Loara, dar ele au inceput


- 5 -



sa - si piarda, putin cite putin, functia lor defensiva, devenind strict rezidentiale.

Montoreau, Usse,Langeais si Chambord sunt ultimile castele - fortareata construite intre 1450 - 1470. Constructiile urmatoare ca Amboise, Blois si Meillant arata forme diversificate si arboreaza un alt decor. Putin cate putin, sobrietatea cedeaza locul luxului arhitecturalnumarul ferestrelor este tot mai mare, castelul devenind un loc al placerilor.

Campaniile din Italia permit francezilor sa descopere Renasterea italiana. Intre timp de la inceputul secolului XIV, se facusera totusi schimburi culturale cu aceasta tara. In aceasta perioada, pictori din Sienna au lucrat Dijon. Artizani italieni au lucrat de asemeni pentru regii Frantei Rene D - Anjou, Carol Temerarul si Ludovic al XI lea.

Razboaiele italiene au constituit si pentru nobili ocazia de a descoperi rafinamentul italian.La intoarcerea in Franta acestia doresc sa construiasca locuinte care sa exprime pozitia lor sociala.

Primii ani ai secolului XVI sunt marcati de construirea castelelor de pe Loara.. Planurile acestora sunt inca impregnate de mostenirea castelelor fortarete. Incepand insa cu 1515, sub influenta de netagaduit a lui Francois I, ia nastere un nou stil. Asadar cu constructia castelelor de la Chenonceau si Bury, se definesc caracteristicile pe care le vom regasi ulterior la tot mai multe castele : Plan simetric si fatade organizate in jurul unui ax central.

In 1519, Francois I are initiativa construirii castelului Chambord. Daca planul este inca traditional, constructia difera totusi prin forma sa in cruce si o scara impozanta., inovatii la originea carora s - a aflat Leonardo da Vinci.

Toate castelele de pe Loara au o trasatura comuna : ele sunt construite de persoane foarte indragostite de arta antica. Aceasta admiratie se traduce prin terasele cu balustrada de la Saint Germain logiile si placarile cu faianta de la Neuilly Sur Seine sau prin ferestrele frontonului de la castelul Fontainebleau.

In 1527, la reintoarcerea din prizonieratul din Spania, Francois I alege regiunea Ile de France pentru noile constructii, renuntand la




valea Loarei. Vom vedea acolo, aparand o noua tendinta in arhitectura , ce abandoneaza exuberanta primei perioade, pentru care castelele de pe Loara raman un model de referinta.Aceasta perioada, numita a doua Renastere , devine mai organizata si mai austera decat prima.


AMBOISE


3.



Castelul Amboise, leaganul Renasterii franceze


Amboise se afla la confluenta fluviilor Loara si Masse. In anul 2000, erau recenzati aici, 11968 locuitori.

Castelul Amboise a fost construit de Carol al VIII lea, pe locul unei fortarete mai vechi care se afla intr - o zona abrupta, anevoios de urcat, propice apararii.

Originile castelului se regasesc inca din secolul VIII. Apoi, la inceputul Evului Mediu, a fost construit un pod peste Loara, ceea ce a dus la intarirea defensivei castelului, permitand, totodata, dezvoltarea economica a zonei prin facilitarea legaturilor cu restul Frantei.





Inainte de a fi alipit Coroanei, Amboise a apartinut familiei d -Amboise. Stapanul castelului a fost condamnat la moarte la 8 mai 1431 de regele Carol al VII lea, fiind acuzat de tradare. Toate posesiunile i - au fost confiscate si alipite Coroanei, la 4 septembrie 1434.

La mijlocul secolului XV, in momentul in care orasul se afla sub dominatia englezilor, regele Carol al VII lea i - a alungat pe invadatori, castelul fiind, in mare parte distrus. Ludovil al XI lea, succesorul sau, a inceput lucrarile de reconstructie ale castelului.

Carol al VIII lea a fost insa, cel care a decis sa reconstruiasca in intregime fortareata.

    

Interiorul capelei                                    Capela castelului reconstruit


El a fost foarte atasat de acest oras si a dorit sa - i redea toata splendoarea pe care o merita. A apelat la serviciile arhitectilor italieni Dominique de Cortone si Fra Giacondo pentru a construi castelul intr - o maniera noua, cea renascentista. L - a adus apoi, special, pe horticultorul italian Pacello de Mercogliano, care a amenajat intr - un stil cu totul deosebit, parcul si gradinile castelului.

250 de oameni au lucrat zi si noapte la construirea castelului care cuprindea mai multe corpuri, cele mai importante fiind capela Saint - Hubert, turnul lui Cesar, aripa care cuprindea locuinta regelui, cladirea devenind magnifica.De atunci, castelul a fost alcatuit din doua corpuri de locuinte :unu cu fata la Loara, orientat spre nord, care exista si astazi, celalalt spre sud, care nu a rezistat timpului.              



Ritmul constructiei s - a incetinit considerabil o data cu moartea stupida la un joc de paume ( joc asemanator celui de oina ) a regelui Carol al VIII lea. Din fericire acest lucru a fost temporar, deoarece Ludovic al XII lea, succesorul regelui defunct, a continuat lucrarile cu aceeasi ardoare.

Maretia si celebritatea au fost aduse insa castelului Amboise de regele Francois I care nu a ezitat sa - l invite pe insusi Leonardo da Vinci sa - si stabileasca resedinta la Amboise sau, in apropiere la Manoir du Clos- Luce.

In secolele urmatoare Amboise isi pastreaza intacta maretia, aici semnandu - se, in martie 1560, Tratatul dintre contele de Conde si Regina Catherina de Medicis care reglementa raporturile dintre protestanti si catolici.

La inceputul secolului XVII, castelul a devenit proprietatea lui Gaston d - Orleans, fratele regelui Ludovic al XIII lea. Ulterior, castelul a carei maretie a inceput sa paleasca si - a schimbat foarte des proprietarii in functie de capriciile Coroanei. Din pacate multi dintre noii proprietari nu au dispus de mijloacele materiale necesare pentru a - l intretine, el devenind treptat o ruina. Ca urmare, in 1848, statul a readus castelul in proprietatea sa si l - a transformat in inchisoare, aici fiind inchis pana in 1852, Abd El Kader.

In 1873, castelul a fost din nou restituit familiei d - Orleans care l - a transformat in azil de batrani.

Apoi, la inceputul secolului XX, Ruprich - Robert si urmasii sai au restaurat Amboise, redandu - i a doua tinerete.

In zilele noastre castelul are aceeasi maretie ca in perioada sa de glorie din secolele XV - XVI cu toate ca el nu mai reprezinta decat o cincime din ceea ce era o data. Acum, fosta fortareata Amboise este proprietate de stat, caruia i - a fost oferit de contele de Paris, fiind gazda unor spectacole in stil renascentist, organizate periodic de oficialitatile locale.

Castelul Amboise reprezinta un punct de atractie pentru turistii care, anual, invadeaza Valea Loarei dornici sa vina in contact cu monumentele care au facut gloria evului mediu frantuzesc si nu numai.





BLOIS






Blois - scara exterioara


Castelul Blois este construit pe locul in care, inca din secolul IX, contii de Blois au construit o puternica fortareata. In timp, aceasta a cunoscut numeroase imbunatatiri, dar o dezvoltare deosebita a cunoscut in timpul lui Ludovic al XII lea, care, inspirandu - se din stilul franco - flamand, a pus mare pret pe cres-terea confortului. Aripa construita in timpul lui de aceiasi oameni care au ridicat Amboise se remarca prin juxtpunerea pietrei, caramizii si ardeziei. Stalpii rotunzi impodobiti cu flori de crini si hermine dau o nota de originalitate constructiei. Contribuie din plin la acest aspect si alti doi factori, respectiv Galeria reginei si somptuoasele gradini amenajate de acelasi artist al florilor care a lucrat si la Amboise, Pacello da Mercogliano.

Adevarata maretie i - a fost data castelului Blois de regele Francois I, de numele caruia se leaga si construirea castelelor Amboise si Chambord. Una din aripile castelului Blois poarta numele acestui rege. Ea a fost construita in jurul anului 1515, intr -





un moment in care influenta arhitecturii italiene era parca mai puternica decat oricand.

Galeria reginei


Pe langa acoperisurile din ardezie si semineele magnific decorate, gasim aceasta galerie a reginei, foarte lunga si numeroase logii care, fara nici o indoiala se potriveau mult mai bine blandului climat italian decat iernilor geroase din Franta secolului XVI.

In timpul lui Francois I a fost construita si celebra scara octogonala care permite accesul in apartamentele regale situate la etajul I. Apartamentul regelui se compune din 5 camere, mobilierul si decorul fiind inspirate din Renastere.





Un an mai tarziu,in 1516, Francois I a construit un nou bastiment a carui fatada a fost impodobita cu ferestre, balcoane si arcade care permiteau locuitorilor castelului sa admire gradinile lui Ludovic XII. Aceasta parte a castelului, decorata cu statui si o adevarata broderie in piatra nu avea nici un rol de aparare.


Castelul Blois,in ciuda frumusetii sale a avut o istorie sangeroasa.Aici, in 1524 a murit regina Claude. Tot aici, in decembrie 1588 a fost asasinat, din ordinul regelui Henri III, rivalul sau, ducele de Guise, pentru ca, dupa numai cateva zile, regina Catherina de Medicis sa- si gaseasca sfarsitul tot aici. Dar, nu intotdeauna, Blois a fost teatrul unor evenimente sangeroase. Aici, ca si la Amboise, s - au organizat baluri, serbari, mai ales ca, pentru un timp Blois a fost adevarata capitala a Frantei. Explicatia : foarte simpla. Ludovic XII s - a nascut la Blois, a fost foarte atasat de orasul sau si, odata ajuns rege, in 1498, si - a instalat resedinta aici.









Castelul Amboise, noaptea


Curtea interioara de la Blois





Asasinarea ducelui de Guise




CHAMBORD








"Simbol al puterii regale, grandioasa nebunie, rezumat al industriei umane " sunt numai cateva din superlativele care au caracterizat castelul Chambord, acest delir arhitectonic compus din 440 de camere, 365 de seminee si 83de scari.

Opera personala a lui Francois I, castelul Chambord a fost construit, se pare, dupa planurile lui Leonardo da Vinci, de putin timp stabilit la curtea Frantei.

Pentru construirea castelului, monarhul dorea chiar sa devieze cursul Loarei, insa in fata greutatilor insurmontabile a fost nevoit sa cedeze.

Edificat in inima unei paduri, Chambord surprinde prin proportiile sale gigantice. Acest castel nu poate fi comparat cu nici o alta constructie a lui Francois I. Regele a vrut sa realizeze o opera care sa aminteasca peste secole, de maretia sa si a regatului, un monument a carei semnificatie sa ramana inscrisa pentru mult timp in in memoria oamenilor.

Maretia castelului oglindita in luciul apei. Cel mai maiestuos castel de pe Loara.





Constructia celui mai celebru si maiestuos castel de pe Loara a inceput in 1519 dar, s - a desfasurat lent si s - a incheiat in timpul lui Henri II.Regele a investit sume fabuloase in constructia acestui castel, chiar si atunci cand nu a putut plati rascumpararea fiului sau.

Planul castelului este inspirat dintr - o constructie feudala cu un donjon central si 4 turnuri.


Macheta castelului Chambord


Monumentala constructie s - incheiat, partial, in 1537, iar la moartea lui Henri II, castelul era neterminat. Lucrarile au fost intrerupte si, abia in secolul XVII aripa de vest si turnul dinspre nord - vest au fost terminate. Corpul central, donjonul, incanta prin ornamentele rafinate si gustul simetriei , foarte dezvoltat in epoca Renasterii.Acest castel extraordinar a combinat ideile italiene cele mai recente in epoca cu formele arhitecturale frantuzesti cele mai traditionale.

La fiecaredin cele trei etaje ale donjonului cele patru unghiuri erau ocupate de apartamente de forma patrata. Fiecare

astfel de apartament era completat cu un altul plasat in unghiul vecin. Se elibera astfel un spatiu in forma de cruce.





Leonardo da Vinci s - a aflat la originea planului in cruce greaca a donjonului si a scarii sale centrale, originala prin faptul ca douapersoane puteau sa urce sau sa coboare fara sa se vada.

Celebra scara de la Chambord


Francois I si - a amenajat apartamentele in turnul din nord.Camera sa continea tapet si un pat de catifea brodate cu aur. Cabinetul sau avea o bolta deasupra careia se pot vedea initialele regelui si imagini reprezentand salamandre, emblema sa. Candelabre impunatoare luminau incaperile bogat decorate.











Incrustatiile de ardezie erau asemanatoare celor din catedrala din Pavia sau de la Capela Coleonni din Bergamo. In aripa vestica intalnim coloane in stil ionic si corintic si numeroase cariatide.

Legatura intre aripile castelului este asigurata de un sistem de galerii exterioare, foarte lungi care se intind de - a lungul fatadei.

Planul cladirii mai prevedea si doua turnuri in partea de sud dar, ele nu au mai fost niciodata construite.

Turnul de nord


Chambord, una din minunile Renasterii nu a fost niciodata locuitin mod continuu. El a fost doar o resedinta momentana pentru numerosii regi ai Frantei si suita lor. In plus, Chambord mai se remarca prin ceva : in 1650 aici a avut loc premierea lui Moliere,

" Burghezul gentilom "


ADRIAN GHIMICI