Prin religia mesopotamiana intelegem credintele si practicile religioase ale Summerienilor si Accadienilor, iar ulterior ale succesorilor acestora, Babilonienii si Assirienii, care au locuit succesiv vechea Mesopotamie.
Etapele dezvoltarii religioase sint relativ putin influentate de miscarile de triburi si popoare din arealul Mesopotamiei.
Din punct de vedere al imagisticii religioase, delimitam 2 perioade:
- venerarea fortelor naturii in reprezentari non-umane;
- reprezentare antropomorfa, eroi si mituri.
A. Perioada preistorica
Pentru perioada preistorica a vechilor summerieni, o preocupare majora in viata materiala si spirituala a acestora o reprezinta fenomene ca fertilitatea cimpiilor, periodicitatea inundatiilor (apa in general), precum si turmele de animale. In aceasta perioada manifestarea externa a divinitatii ia forma fenomenului pe care il reprezinta divinitatea; de exemplu, zeitatea care gestioneaza norii de ploaie ia forma unei pasari negre, cu cap de leu, care pluteste in inaltul cerului.
Multe entitati religioase din aceasta perioada apartin tipului 'zeul care moare si renaste', in functie de cicluri calendaristice, agricole etc. si sint venerate de segmente sociale individualizate: pastori, fermieri, culegatori de fructe si oameni din mlastini.
B. Perioada regatelor
In perioada imperiilor Assiria si Babilon,zeitatile sint reprezentate antropomorf.
Zeii babilonieni si cei assirieni nu ii inlocuiesc pe cei summerieni, ci se integreaza treptat in panteonul acestora.
Numim zeu national (religie nationala) figura suprema din tabloul divin al unei civilizatii (culturi), delimitata in timp si spatiu.
Pentru a exprima transcedenta divinitatii este folosit modelul regal. Zeul se imbraca, maninca, poarta arme si podoabe, este inconjurat de divinitati de importanta secundara asemeni unui rege.
Zeii au consilii, formeza aliante, au dispute intre ei, se cearta si se impaca, fac dragoste si poarta razboaie. Sint asezati intr-o casta ordonata, fac oficii si indeplinesc functii bine stabilite.
Religia nationala este organizata in jurul ingrijirii si hranirii zeului in cadrul templului.
Actul religios este numai in parte si in baza unui calendar determinat public, cea mai mare parte a acestuia consumindu-se doar in prezenta unor initiati.
C. Practici religioase comune principalelor divinitati mesopotamiene
1] rolul regelui de conducator religios suprem, care este mare preot al zeitatii nationale;
2] practica mariajului intre rege si divinitatea nationala (divinitatea suprema), cu rol de a asigura fertilitatea recoltelor pentru anul care urmeaza;
3] sarbatorile de Anul Nou, care se tin primavara si masoara anii de domnie ai suzeranului si are rolul de a comemora victoria divinului asupra haosului;
4] sint prezente peste 30 de functii ale personalului religios: preoti, preotese, responsabili cu incantatiile, libatiile etc;
