Germania 1. Arhitectura Daca in Italia era evidenta unitatea stilistica a arhitecturii, datorita rigorilor matematice si folosirii “cectiunii de aur”, arhitectii fiind preocupati de realizarea armoniei ansamblului si de frumusetea proportiilor, fie in volumele masive, geometrizate, fie in gratia arcadelor si loggii –lor, in restul Europei arhitectura a evoluat lent catre o sinteza a concordantelor morfologice. In Germania, ca si in Tarile de Jos, arhitectura pastreaza spiritual formelor excesiv ascutite ale goticului, concretizate prin preferinta pentru acoperisurile foarte inalte si pentru abudenta turnurilor si pinaclelor. Sporotul gotic este present nu numai in proportii, ci si in structura cladirilor bazate pe arcele ogivale. Placajul care acopera cladirea indica prezenta unor semen ala ornamentatiei Renasterii. Primariile oraselor, ca si cea din Gorlitz, vor ocupa locul central al pietelor publice. Construite din dorinta si cu colaborarea breslelor si locuitorilor imbogatiti prin comert, prin activitati bancare si mestesugaresti, cladirile primariilor au proportii echilibrate, desfasurate pe orizontala. Masive si monumentale. Palatele comunale, casele, corporatiile mestesugaresti si resedintele burgheze isi fac aparitia in toate orasele Germaniei. Locuintele particulare reflecta fie conditia sociala a proprietarului, rangul sau nobiliar, fie conditia burgheza sau vanitatea patricienilor, negustorilor si meseriasilor de lux. Construite din materiale nobile si inaltate pe mai multe niveluri, locuintele burgheze incep sa fie impodobite cu balcoane si sculpturi, cu reliefuri si statui alegorice. Locuintele simple construite din zidarie de caramida si lemn, au tunuri si cosuri inaltate deasupra acoperisului. 2.Sculptura In sculptura germana a Renasterii materialul preferat continua sa ramina lemnul, pa care artistii il coloreza si il acopera cu foita aurita, indeosebi in cazul altarelor religioase. Adeseori, sculpturile acompaniaza panourile pictate ale altarelor. Bronzul si marmura, fina sau cu granulatie mare, sunt, de asemenea, folosite in cazul lucrarilor in ronde-bosse sau in relief. Numele de prestigiu ale sculpturii germane din secolele al XV-lea si al XVI-lea sunt: Veit Stoss, Peter Vischer si Tilmann Piemenscheneider, primii dao considerati gloriile Nurnbergului, al treilea mindria Wurzburgului, oras de resedinta arhepiscopala. Veit Stoss (1447-1533) nascut la Nurnberg, se va stabili in Polonia, la Craiova. Aici va lucra, pentru Biserica Fecioarei, unul dintre celebrele altare ale vremii. Polipticul prezinta in panoul central Inaltarea la cer a Fecioarei, iar pe voleuri scene din Viatsa lui Isus si din Viatsa Fecioarei. Celelalte parti ale altarului infatiseaza Arborele lui Jeseu si Incoronarea Fecioarei, intre doi sfinti. Dimensiunea impresionanta a ansamblului, aproximativ 13 m, incorporeaza numeroase grupaje de personaje, sculptate in ronde-bosse si relief. Abundenta siluetelor si grupurilor, gesticulatia agitate, spiritual persistent religios definesc continuarea climatului medieval. Naratiunea si gesticulatia teatrala sunt correlate cu viziunea spectacolelor de “Mistere”, care in acea vreme continuau traditiile gotice. Lamnul este tratat insculpturile lui Veit Stoss cu o maiestrie remarcabila. Tipologii germanice, elemente de puternica expresivitate in definirea gesticii si fizionomiilor, il consacra pe Stoss printer virtuozii cioplitori ai lemnului. Peter Vischer (1460-1529) apartenent al Scolii din Nurnberg, s-a transformat in ambitia atelierului tatalui sau , specialist in turnarea in bronz. Aici, Peter Vischer a deprins stiinta si arta de bronzier, maiestria grea a modelarii in lut si in ceara, cit si turnarea in bronz, asigurindu-si locul exceptional printre artistii Nurnbergului. De la chivocul din biserica Sf. Sebaldus, care pastreaza moasele Sfintului, de la sculpturile pentru mormintul Imparatului Maximilian, din Biserica Curtii din Innsburck, si pina la Statuia regelui Arthur al Angliei, spiritual gotic presista cu tenacitate germanica. In activitatea si preocuparile urmasilor lui Peter Vischer, sculptura realizata de Hans Vischer pentru Fintina lui Apollon, destinata unui spatiu public al orasului- curta primariei din Nurnberg- se distinge printr-o viziune originala. Antichitatea Greco-romana si spiritual Renasterii se fac prezente atit in subiectul inspirit din mitologie, cit si in atitudinea gratioasa a personajului nud, element central al intregii compozitii. Tilmann Reimenschneider (1460-1531) s-a nascut la Osterode, dar a trait si creat la Wurzburg. Pentru o capela a orasului artistul a conceput sculpturi inspirate din Biblie. Dintre ronde-bosse-urile pe care le-a lasat, se remarca figurile lui Adam si Evei, expuse azi la Muzeul din Wurzburg. Tehnica folosita, modul propriu de tratare a materialului, precum si conceptual de volum urmeaza principiile morfologice ale traditiei Scolii lui Peter Vischer cel Batrin. Viziunea artistica este, insa, detasata de pateticul artei lui Vischer. Idealul uman propus de Tilmann Reimenschneider anunta spiritual nou al Renasterii. Echilibrul si seninatatea, linistea si armonia calm, degajata de lucrarile sale, sunt concordante cu orizontul spiritual al Umanismului secolului al XVI-lea. 3.Pictura Fenomenul aparitiei Renasterii in Germania se caracteriseaza prin afirmarea ampla a picturii,spre sfirsitul secolului XV-lea, o data cu afirmarea unor reprezentanti de genius au de mare talent: Mathis Grunewald, Hans Baldung zis Grein, Lucas Cranach cel Batrin, Albrecht Altdofer, Holbein cel Tinar. Lam ijlocul sec. al XVI-lea, aceasta puternica generatie de genii, mari pictori si umanisti, se vas tinge lasind in urma o puternica si omogena scoala de pictura, care, in mod paradoxal, nu a avut continuatori. Mathias Grunewald (1475-1528) Buchetul stralucitor al picturii germane a veacurilor al XV-lea si a XVI-lea ar fi incomplete fara creatia lui Grunewald. Conteporan cu generatia de aur a pictorilor germani, Duer, Cranach, Hans Baldung Grien, Adolfer si Holbein, dar si cu mari personalitati ale culturii Renasterii italiene sau flamande, ale vietii politice ori ale gindirii moderne in Europa, Grunewald lasa impresia ca nu ar apartine incandescentei sfisietoare, existente in pictura catalana a romanicului. In epoca Umanismului Renasterii, Mathias Grunewald, cu numele sau real Mathis Neithart, caruia i-a adaugat si numele de Gothart, estev o figura singulara printer contemporanii sai, atit prin viziunea sa arhaic medievala, cit si prin sentimentul patetic de angoasa. Pictura lui Grunewald este stranie. Ea fascineaza prin spatial invaluit de mister si sacru, impresioneaza prin asceza si tensiunea paroxistica a rugaciunii; totodata, imaginea conceputa de Grunewald socheaza prin neasteptat de modernele solutii plastice, prin foarte evaluate si indraznete modalitati cromatice, indeosebi prin folosirea paletei spectrale. Inca din 1509, Grunewald devine pictor al Curtii Electorului, arhepiscopul de Mainz, Ulrich von Gemmungen. Ulterior, el se muta in serviciul arhiepiscopului Albrecht von Brandenburg, numit cardinal in 1518. Din motive religioase, pictorul a fost nevoit sa se refugieze la Frankfurt, apoi la Halle, unde lucreaza ca inginer al apelor orasului si unde a si murit in 1518. Admirator si adept al tezelor lutherane, pictorul a fost martorul crizei catolicismului si autoritatii papalitatii. A asistat la anatemizarea lui Luther, la conflictul dintre Germania si papalitate, la opozitia dintre Lutheranism si catolicism. Adept al Reformei lutherane, Grunewald a fost un profound credincios, mai mult chiar un mistic. Cind Grunewald incepea sa lucreze la altarul pentru antonitii de la Isenheim, la Roma Michelangelo terminase frescele de pe bolta Capalei Sixtine , iar Rafael lucra la frescele Stanze-lor. Altarul politic, pictat de Grunewald si azi aflat la Muzeul din Colmar, este proba fervoarei mistice a nordicului, a exalitarii fat de credinta si asceza. Frescele lui Michelangelo, aflate in capitala lumii catolice, pledau, in chip paradoxal, pentru idealul de om armonios, aflat in splendida afirmare a personalitatii lui. Desi nascuti in acelasi an, cei doi artisti- Grunewald si Michelangelo- par a fi trait la distante de secole. Printre cele noua panouri ale altarului celebru, pictat de Grunewald, compozitia centrala cu tema Rastignirii este cea mai impresionanta. Comentariul filosofic este dublat de implicarea etica si de exaltarea mistica a pictorului. In interpretarea acestuia, destinul uman este vazut ca o drama, datorita neputintei omului de a-si decide si domina propria soarta. Tipatul durerii, ingenuncherea si inaltarea rugii sunt expresia fervorii si exaltarii mistice. Extazul inchinaeii cheama puterea divina. Degetele adunate, parka intr-o cununa a disperarii, se inalta spre cer, fluidele de lumina fosforescenta, degajate de fiinta concentrata in rugaciune, sunt proiectii ale unor stari neexprimate in istoria picturii universale pina la Grunewald. Abia un secol mai tirziu calugarii spanioli pictati de Zurbaran vor trai relatia cu sacrul prin rugaciune, prin viziuni religioase, prin concentrare si asteptare a implinirii miracolului. El Greco va imagina si el spectacolul revelatiilor mistice, starea axtatice a rugaciunii sau meditatiei filosofice. Mathias Grunewald – spatiul metafizic. Tensiunea rugaciunii, implorarea si disperarea constituie laolalta epicentrul degajator al energiilor emotionale in creatia lui Grunewald. In picture germana starile paroxiste ale dureriiin fata crucificarii omului si inaltarea gindului si sperantei spre dmneziere au fost, poate, exprimate pentru intiia data de Grunewald. Contemporan cu Leonardo, cu Rafael si cu Tizian, pictorul german pre medieval, concetrat in insula ascezelor monastice. El ramine departe de spiritual rational al Renasterii, departe de increderea rece in forte proprii, in dominarea destinului prin vointa superioara. Anii in care Grunewald compunea Altarul de la Isenheim, coincide cu afirmarea in exploxie a Umanismului Renasterii italiene. Leonardo da Vinci crease Mona Lisa, iar celelalte capodopere ale sale- Cina cea de Taina, Fecioara intre stink, Fecioara, Pruncul si Sfinta Ana- erau deja realizate la acea data de marele toscan. Sintezele lui Leonardo descifrau universal disponibilitatilor umane, desfasurate infinit intre abject si sublim. Daca Italia fascineaza de milenii prin duhul diurn al culturii ei, prin incandescentele solare ale geografiei ei, prin chip complementar fascineaza si prin misterul umbriei si luminii filtrate, ca in pictura lui Leonardo da Vinci. Lumea penumbrei, nuantele si semitonul au imbogatit picture cu subtilul, au daruit sufletului sensibilitatea si poezia tainei. In schimb, nordul Europei, innegurat de griuni, ceturi si ploi, a avut mereu nostalgia Mediteraniei. Grunewald imbratiseaza, in viziunea sa mistica, spectacolul aureolei de curcubeu, al descompunerii luminii in viziunea paletei spectrale, spactacolul dematerializarii si desprinderii din legile gravitatiei. Stralucitoare tonuri, primare si binare- rosu, oranj, galben, verde, albastru, violet- sunt proiectate in halou al formelor, in efluvii de fosforescente. Raporturile calorice si relatiile de complementaritate cromatica ofera la Grunewald un dublu spectacol: viziunea de mare indrazneala coloristica in plan morfologic si viziunea misticii si mtafizicii in planul starii. Cind Grunewald murea, monarhiile, ca si cetatile artei si destinele artistice, se aflau in plina ascensiune si competitie. Jean Clouet il picta pe Francisc I, Holbein pe Henric al VIII-lea. In zona solaritatilor Mediteraniei, Giorgione picta Concertul campestru, Tempesita, Venus dormind inscrie in legile armoniei senine si ale integrarii orgamice a omului in natura si in misterul existentei. Desprinderea din cuviinta crestina, bucuria linistii interioare, asigurate de orgoliul eului, traite festiv in Renastere, au evoluat spre epoca moderna, in continua indepartare de zonele expresionismului religios, prezentat de Grunewald, si in care marele pictor german ramine misionar si vizionar al unor vremuri viitoare. Lucas Cranach cel Batrin (1472-1553) s-a nascut la Kronach, in Franconia, de unde ii venea numele. Era contemporan cu Durer. Grunewald si Hans Holbein cel Tinar. Asemenea tuturor contemporanilor sai , Lucas Cranach a calatorit de mult facindu-si prieteni printer umanistii si oamenii de cultura ai vremii sale. La virsta de treizeci de ani, pictorul s-a stability la Wttenberg, orasul nasterii Reformei lui Luther. Aici devine pictorul curtii lui Frederic cel Intelept al Saxoniei, principele partisan al Reformei. Apreciat si solicitat indeosebi pentru portrete, Cranach a avut un stralucitor atelier, in care urmau sa se initieze elevi din intreaga Germanie. In fata numeroaselor compozitii, Cranach a pictatv mai ales portrete, unele prezentindu-I pe toti principii de Saxa si ai caselor inrudite. Cranach a lasat in portret si citeva patrunzatoare intrepretari psihologice ale Reformatorului Martin Luther, caruia pictorul i-a fost un prieten apropriat si un convins adept. Dupa o lunga activitate in orasul Wittenberg, pictorul s-a stability la Weimar, in 1552, unde va muri un an mai tirziu. Operele pictorului, considerabile numeric, au fost copiate si reluate in replica inca din timpul vietii autorului lor. Se spunea ca din atelierul Cranach iesisera 1000 de portrete numai pentru figura lui Luther. Printe capodoperele pictorului german, Portretul unei fetite, pretins portret al fiicei lui Luther, este proba inaltului nivel atins de picture Renasterii germane, prin opera lui Cranach. Impresia puternica produsa de acest portret demonstreaza atit geniul lui Cranach, cit si spectaculoasa evolutie a artei portretului in epoca. Lucrarea impresioneaza, socheaza chiar, prin frumusetea calitatii cromatice si bogatia expresivitatii. Doua aspecte sunt relevante, in cazul acestei opera: unul este determinat de forma, altul de continut. In forma, problemele decompozitie raporturile desen-constructie-stilizare, culoare-modeleu-ecleraj, se incriu in simplitatea sintezei maxime. Chipul fetitei si miinele acesteia, parul blond, rasfirat pe umeir, sunt zonele de iradianta lumina, rasarita din masa negrului care o inconjoara. Profund si somptuos, negrul catofelei vasmintul si fondul negru, absorbent, al fundalului ofera un exceptional spectacol al vibrarii materiei picturale. Relatia dintre zona descrisa sic ea inchisa este foarte transata si tulburator emotionanta prin puternicul contrast. Al doile aspect fascinator este datorat privitii magnetice a fetitei. Ochii privesc concentrate, ne tintuesc indelung, intra in gialog cu privirea noastra. Ca o constiinta superioara, expresia justitiara ne oblige la introspectie si autoanaliza morala, neobisnuit de severa. Chipul fetitei, inconorat discret de bentita neagra a catifelei, obrazul roz si delicat, aureolat de fragezimea copilariei, contrasteaza cu expresia de gravitate, nepotrivita virstei. Colorul Nordic, eppiderma sidefie a chipului si miinelor sunt cu atit mai relevante ca frumusete coloristica si expresiva, cu cit ele ating luminozitatea maxima, in contrast cu tot restul tabloului. Mici accesorii vestimentare stabilesc dialogul, in surdina, intre albul bluzei si negrul siretului care o decoreaza. Asfel, detaliile cu valoare expresiva se dovedesc a fi necesare in masura in care, daca el ear lipsi, ansamblul ar pierde accentele ritmice ale concentricitatii imaginii. Frumusetes estetica si expresiva exceptionala a portretului este rezultata atit de miraculoasa lumina blonda a chipului ivit din negrurile catifelei, cit si din neuitata privire a modelului. Profunda expresivitate psihologica, inalta tensiune artistica stabilesc rangul estetic inserat in antologia portretisticii universale ca reper superlativ. Opera lui Cranach inregistreaza numeroase compozitii, portretele individuale si de grup, precum su nuduri feminine. Pictorul a formulat o viziune cu totul originala despre idealul frumusetii feminine. Chipuri blonde, cu priviri visatoare si misterioase, cu ochii trasi oblic spre timple, cu gura mica, usor surizatoare, apartin unor tinere cu trup subtire, stilizat straniu. Anatomia puternica su echilibrata construita de Durer definise tipologia characteristic germana. Cranach a inlocuit-o cu un tip feminine fragil, de sera, care pare a-l fi obsedat. Idealul de frumusete aminteste proportiile artei amarniene din Egiptul antic: umerii ingusti, sinii foarte mici, abdomenul proiectat usor in afara. Silueta, bratele si coapsele , subtiri si prelungi, atitudinea artificial gratioasa, ciudat sinusoidala a tinerelor femei intriga si mai mault atunci cind Cranach impodobeste trupurile nude cu grele colane din aur si uriase palarii rosii cu penaj alb. Viziunea exotica a lui Cranach pare a0i fi fost inspirata de universal halucinantelor siluete ergintii ale pictorului Hans Baldung Grein. Jidecata lui Paris, Venus, Venus si Amor, Lucretia sunt imaginile unei lumi straniu poetice, straniu senzuale. Viziunea neobishnuita , prin raportare la idealurile estetice clasice ake artei Cranach, un ideal, inscrie, o data cu picture lui Cranach, un ideal uman frumusete particulara. In portretistica pictorul se situeaza alaturi de conceptia a lui Durer. Desenator de geniu, Cranach a descifrat chipurile mature si aspre, ca cel al lui Martin Luther sau al Doctorului Johannes Scheuring (1529), dar si prospetimea si candoarea virstei in portretele copiilor, in stare sa diversifice interpretarile Umanismului Renasterii germane. 45865vfd99pdd2m Colorismul rafinat al picturii lui Cranach contrazice teza nedotarii cu sensebilitate colotistica ori picturala a artistilor germani. Localizarea tonurilor deschise, cu maxima putere de reflectare, negrurile catifelate si profunde, situate printer citeva mari exceptii ale picturii universale, il definesc pe Lucas Cranach Cel Batrin ca unul dintre stralucitii pictori ai artei germane si europene. Introducere fd865v5499pddd fd865v5499pddd Renasterea in nordul si vestul Europei, in Tarile de Jos, Franta, Germania si Anglia compune un nasamblu eterogen cu citeva linii de forta diminante care pot fi urmarite. In toata aceasta zona, persistenta mentalitatilor goticului a durat de-a lungul intregului veac al XV, in special in arhitectura si sculptura. In acelasi timp Renasterea era, prin presenta Italiei, modelul de civilizatie in domeniul artei si gindirii. Dintre care, picture a fost cea care a aderat in chip evident la spiritul umanist al Renasterii… BIBLIOGRAFIE 1. Adriana Botez Crainic “Istoria artelor plastice vol.2” Republica Moldova Colegiu de Industrii si Contructii TEZA Istoria Artelor Plastice TEMA: Renasterea Inafara Italiei. Eleva: Jovmir Cristina Grupa: DI 09-03-01 A controlat: Chisinau 2004
